RSS Feed

Monthly Archives: Mai 2010

Picatura de poezie: Te voi cauta

Posted on

Te voi căuta pretutindeni,
ca să îţi spun că tu
eşti inima mea.
Te voi căuta pretutindeni,
ca să-ţi pătrund sufletul,
ca să-ţi pătrund inima,
cum nu o va face
nimenea.

Şi-ţi voi dărui lumină,
pentru că eşti un soare.
Şi-ţi voi dărui dragoste,
ca să ştii cine sunt.
Şi-ţi voi şopti neîncetat,
Că-n sângele meu
Tu eşti stăpână.
Să nu opreşti nicicând,
acest vis, început într-o seară,
nemărginit,
pentru tine atunci,
neînchipuit.

Te caută un sărut rugător,
el se numeşte speranţă,
sau viaţă,
sau dragoste,
sau mai bine zis
dor.

Dacă un copac are o mie de ramuri,
atunci, bucuria mea,
va suspina cu o mie de lacrimi,
de fericire,
fiindcă tot ce eşti,
înseamnă iubire.

Vino…
Şi chiar de vei veni
Te voi aştepta,
Căci fără aşteptare,
Nu e nici dragoste.

Pamflet:Viata s-a mutat în economia subterana.

Posted on

 Miresmele dimineţilor de primăvară s-au îndepărtat parcă  şi ele de noi. E criză mare, monşer. Şi doar Natura a mai rămas să ne spună că şi ea resimte recesiunea. Am văzut un copac mai adineauri şi stupoare! Nu mai avea toate crengile. L-am întrebat: unde îţi sunt dragule ramurile? Ştiţi ce mi-a răspuns? Că aşa trebuie să arate de acum: cu 25 la sută mai puţine crengi. Nu-i nimic, îmi zic. O să îmi iau o cafea de peste drum din aia cu pahar de plastic şi ce credeţi? Costa cu 25 la sută mai mult. Am crezut că nu văd bine noul preţ dar abia în acel moment mi-am dat seama că nu mai văd bine, îmi dispăruse 15 la sută din vedere.

Două bătrâne stau de vorbă între timp în faţa blocului. Una o întreabă pe cealaltă: ” auzi, tu, te-ai uitat aseară la ştiri?” Aia nimic, deschidea gura şi nu reuşea să răspundă. ” Da ce ai păţit de nu zici nimica, Lisandrino?” ” Nimic. Nu pot să spun nimica eu, Leano. ” ” Şi de ce nu poţi, mă rog?” Călcându-şi pe inimă, cealaltă răspunde totuşi într-un târziu: ” Pentru că ni s-au redus drepturile”.

În fine, dau să mă întorc în casă şi trag aer în piept că am de urcat patru etaje. Pe la etajul trei, era să mă prăbuşesc. Un vecin scoate capul pe uşă şi zice potrivindu-şi ochelarii: ” Ai grijă, băiete, să nu cazi în gol. Şi nu mai căuta scara spre etajul patru. A luat-o fiscul. S-au redus nivelele de bloc cu 25 la sută.

S-a întâmplat însă o minune. Nimic din ce am zis mai sus nu era adevărat. Visasem urât. De regulă, am vise plăcute. Însă în isteria generală, m-am gândit că şi visele noastre s-au redus, ori cu 15, ori cu 25 la sută. Totuşi, răsuflu uşurat: a fost doar un vis. Deodată, se aude un ciocănit în uşa mea. Mă uit pe ochean şi văd un domn cu cravată, îmbrăcat în negru din cap până în picioare. Deschid şi el zice: ” Bună ziua. Am venit din partea Doamnei cu Coasa. Sunt mandatat să vă spun tuturor că Viaţa nu mai există. A fost inclusă şi ea în economia subterană. Prin Ordonanţă de Urgenţă. ”

Şi mă întreb: am visat sau ba?

Lumina din suflet

Posted on

Un vânt adie uşor
Şi gânduri îmi răscolesc,
Trecuturi ce-au fost,azi mă dor.
Le uit,iar le vad şi privesc.

Primesc o rază de soare,
Pe chipul meu lăcrimând,
Mă aplec să culeg doar o floare,
Mă-ntorc la Viaţă şi gând.

O văd şi nu e, dar există
În inima mea pe deplin.
Amintiri ce se-ntorc şi insistă,
Spre ultimul vis şi suspin.

E toamnă şi-n suflet răcoare,
Mii de imagini revin,
Trecutul mă-ncântă şi doare,
Momentul e totuşi sublim.

Căci retrăiesc cine-am fost,
Şi ce-am însemnat pentru Ea,
Clipe-n extaz şi cu rost
În sufletul meu voi purta.

Singur m-alung în trecut,
Uitând că şi mâine e zi.
Ce voi avea de facut?
Voi plânge, zâmbi şi trai.

Icoana Iubirii e-n noi
Şi ce simţim, doar prefaţa
La ce va fi mai apoi,
În alt trecut, ca şi viaţa.

O pasăre cântă acum,
E-atât de aproape de mine,
Simt noul meu vis în alt drum
Şi-n alte clipe, divine.

Ecoul din amintiri,
Renaşte cu-n strigăt în noapte,
Mă cheamă spre alte trăiri
În vise, săruturi şi şoapte.

Lumina din suflet se-aprinde
Şi inima bate mai mult,
Un dor necuprins mă cuprinde,
Trăiesc, iubesc şi ascult.

Autor: Adrian Melicovici.
Poezie compusă în urmă cu doi ani.

Moartea lui Jean Constantin. Scurt remember.

Posted on

Copilăria multora dintre noi a fost marcată la un moment dat şi de filmele acesteia. Într-unul dintre ele, Jean Constantin ( foto alăturat), alias Ismail din pelicula TOATE PÂNZELE SUS ne aducea mai mereu zâmbetul pe buze. Originalitatea marelui actor, care nu şi-a părăsit niciodată oraşul de origine, Constanţa,   a făcut ca filmele unde a jucat roluri memorabile să devină de neuitat şi prin prestaţia lui de adevărat profesionist.

 Jean Constantin a murit în propria casă la vârsta de 81 de ani, fiind găsit deja fără suflare, astăzi, 26 mai 2010. Era întins pe pat, aşteptând parcă un nou rol, de astă dată rolul omului care pleacă spre o eternitate pe care o resimţea tot mai mult în ultimul timp.

Nu mai are rost să reamintesc eu nenumăratele filme sau piese de teatru în care a jucat, o vor face alţii, care au şi pregătirea necesară şi dreptul mai mult decât mine. Pot doar să îl regret, să îmi amintesc şi să vă invit să urmărim împreună un clip Youtube de numai un minut în care Ismail bate tot cu polonicul ( Imagini din serialul de mare succes Toate pânzele sus).

Dumnezeu să-L odihnească în pace!

Un radio vechi poate mai bun decat orice

Posted on

Păi, acuma nu că aş fi nostalgic după vechituri însă chiar aşa cred că stă treaba. Poţi şti ce se întâmplă în oraşul tău sau în restul lumii doar reglând aparatul de radio oriunde ai fi. În casă ori maşină ori pe stradă ori la iarbă verde…etc…etc. Adicătelea nu mai trebuie să fâţâi telecomanda ca la tv. Eşti acasă, îţi faci treaba şi asculţi, măcar aşa în surdină. Eşti la iarbă verde, mănânci sau prepari grătarul liniştit.

Acuma să nu îmi spună cineva că orice celular poate avea inclus în el un radio. E ok, însă dacă vrei să fii tu cu tine, e important să nu te streseze cineva la telefon. Un aparat de radio îţi poate „spune” atâtea lucruri. Poţi face ordine în casă sau găti cu aparatul de radio pornit fără griji. Poţi să îţi vezi de jobul tău în foarte multe cazuri parcă mai bine cu un radio instalat într-un colţ discret şi pornit în surdină.

Ba, poţi să faci chiar şi o mică ” afacere” cu un radio aşa cum am făcut eu acum ceva vreme. Am cumpărat unul de la un magazin ” 38″, adică din ăla cu reducere cu numai 4 ron! Greu de crezut, nu-i aşa? Seamănă cu ăsta din fotografia alăturată. Chilipir! Şi, pe cinstea mea, cu toate cele peste 70 de canale pe care le am în grila reţelei de cablu tv, tot la radio al meu  mă opresc. Tot ăsta cântă şi vorbeşte în legea lui, fără să îmi distragă atenţia vreun pic. Nu mai trebuie nici să întorci caseta, îl laşi acolo să trăncăne uşor.

Mare minune invenţia asta! Nici măcar nu te radiază. Doar îţi devine cel mai bun prieten în orice ipostază te-ai afla sau oriunde te duci. Iţi bei cafeaua dimineaţa liniştit iar dacă te duci prin parc e suficient să îţi iei unul micuţ şi să-ţi îndeşi căştile în urechi. Despre un radio sunt multe de spus, cu atât mai mult cu cât acesta a fost primul mijloc de comunicare în masă prin eter…

Vorba unuia, ce bine e să fii uneori ” în aer”.

%d blogeri au apreciat asta: