RSS Feed

Monthly Archives: Iunie 2010

Muzica din noi. Ganduri de-a valma la ceas tarziu

Posted on

Da, muzica din noi, din suflet este aceea pe care ne-o inspira ceea ce simtim, traim. O ascultam toata viata, cata vreme ramanem romantici si increzatori in puterea iubirii. Cantecul din noi insine este de fapt un refren al sentimentelor, pe care le nutrim fata de cineva, anume, pana la sfarsitul vietii. Uite ca si scriitorii, unii, mai au opinii. Si aceasta este opinia MEA.

Daca stii sa intelegi anotimpurile, atunci si natura timpurilor te va iubi asa cum si tu respecti ceea ce Dumnezeu a daruit acestui pamant. Respectul fata de frumos este oglinda a ceea ce suntem. Asa ca haideti, intindeti mainile catre mine si eu le voi intinde catre voi, ca sa ascultam impreuna muzica din suflet.

Clipa din noapte

Posted on

Frumuseţea nopţii,
este frumuseţea vieţii,
a gândurilor,
a simţirilor,
a trăirilor,
a speranţelor,
care după ce astrul
dintre stele,
se ascunde în univers,
renasc în primii zori
ai dimineţii.

Mă citesc mai bine
în suflet,
ca să-mi poţi atinge,
bătăile inimii.
Mă aşez între crinii
care cândva, zâmbeau
odată cu timpul
Şi aud cântecul fericirii,
al iubirii,
al nemuririi,
printre caldele tale şoapte,
în clipa din noapte.

Steaua din suflet

Posted on

Cine din mine alearga
Spre alt Destin?
Cine din mine se
rataceste in labirintul vietii?
Cine ma cheama
spre colt de senin?

Da, stiu, este Viata
cu farmecul ei,
Patrunzatoare ca apa in stanca
Astrale dorinti
Printre ele m-arunca
Sa ma imbat din alta pornire
cu freamat din inima
Spre alta iubire…

Vedeti…simtiti…
odata cu mine,
cum va patrund
stele in suflet,
si-apoi se ascund ca visul pierdut
In noi, stralucind,
Apoi, renascut…

Esenta iubirii este oriunde
Fior nestiut, adanc se ascunde,
Vibratia trece prin ganduri,
Si scriem o fila din noi insine
In mii si mii de randuri,

Mi-e dor de acum
De nu stiu cum sa va spun
Insa o clipa,
am sa ma inchid in cuget
Ca sa va pot arata,
cu emotie,
si lacrimi de bucurie,
STEAUA DIN SUFLET

Puntea suspinelor

Posted on

 Crezi că eşti
departe de mine,
dar nu e deloc aşa.
Mi-e dor să visez,
odată cu tine
printre trăiri
printre suspine,
alergând după al tău sărut
sorbindu-te prin cupa
dorinţei
necunoscut
şi neştiut.

Renasc în ceasul trezirii
pictându-te la nesfârşit
în al meu gând,
ca şi când
dintotdeauna noi doi,
ne-am iubit.

Speranţe şi vise,
săruturi şi nopţi,
dimineţi interzise,
aşa m-am lăsat dus
şi purtat de fiinţa ta
cu ochii închişi
spre soarele vieţii
de farmecul tău
şi tot ce eşti tu
cucerit şi răpus.

Ştiu după atâta timp,
că iubeşti şi iubesc
în infinită primăvară,
anotimp.
Îţi sorb săruflarea,
privind către cerul
tot mai senin
şi albastru necuprins
ca marea.

Oftez după ce ştiu că va fi
te vreau aici
ca să te pot iubi,
Nu-ţi vreau numai gândul
ci trupul fierbinte,
tremurând a noi clipe
de plăceri
şi aduceri aminte.

Îţi scriu acest simplu vers,
clădind pas cu pas,
nemurirea drumului nostru
doar împreună,
lăcrimând a fericire,
în al nostru univers,
şi tot ce ne leagă,
trupeşte,
şi sufleteşte.
Este puntea suspinelor.

Autor: Adrian Melicovici

Curaj feminin sau ce…

Posted on

Acum, eu nu ştiu care vă temeţi de şerpi şi care nu însă mie unul mi se face pielea găinii numai când îi văd. Întrebarea pe care mi-o adresez eu şi v-o adresez este următoarea: ce vă inspiră imaginea alăturată, frumuseţe feminină, sexualitate sau curaj? Poate că vă inspiră altceva…

Un lucru e clar: de unde vine frumuseţea acestei fotografii, de la femeia dezbrăcată şi corpul ei expus ochiului, de la îmbinarea oarecum excentrică dar şi ce se doreşte interesantă cu şerpii încolăciţi peste ea…eu nu ştiu ce să spun şi totuşi îmi place poza, ce vreţi…sper să vă placă şi vouă şi poate cineva va lăsa vreun coment să îmi spună ce înţelege din ea şi dacă îi place, de ce…

%d blogeri au apreciat asta: