RSS Feed

Recenzie la cartea vietii

Posted on

16 iunie, 2010. Asta e data la care scriu acest post. România. O ţară aflată în plină criză economică, poate şi de moralitate, poate şi cuprinsă de puţină amnezie. Căci am uitat cam repede anul 1990, când comuniştii din eşalonul doi, prin zâmbitorul Iliescu, decretau ca numărul pensionarilor să se îngroaşe înainte de vârsta normală a pensionării. Şi efectul se simte astăzi: o societate românească îngroşată de mulţi asistaţi social, milioane de pensionari, unii pe drept alţii prin ” manevre”.

Eu nu trăiesc din mila statului. De când am lucrat în privat, am înţeles că munca ce  nu are legătură cu statul, este satisfacţia number one ca să poţi câştiga mai mult şi mai bine. Unele legi date totuşi de guverne aiuritoare m-au afectat şi pe mine. Ca şi pe mulţi astăzi.

Şi fac un arc peste timp. Revin la ziua de astăzi. Nu cer mila statului. Nu cer un loc de muncă prin şpăgi sau pe criterii de ochi frumoşi. Încerc să mă folosesc de singura mea sursă, care e şi a tuturor dealtfel dacă îşi bat capul: creierul. De ceva vreme duc o muncă de creaţie. Scriu cărţi. Care transmit anumite mesaje, pentru cei ce doresc să priceapă printre rânduri sau au voinţa respectivă. Primesc facturi peste facturi la întreţinere, tot mai înspăimântătoare, mă împrumut uneori de bani, ca mulţi alţii şi încerc să răzbat în viaţă şi să supravieţuiesc cât mai mulţumit de efectele propriilor mele acţiuni şi idei puse în practică.

Nu mai stau să aştept după alţii. ” Driblez” şi eu ca atâţia printre hăţişurile tranziţiei infinite şi a coşmarului cotidian numit după exprimarea actuală criză. Mă uit înapoi, analizez prezentul şi privesc către viitorul apropiat sau în perspectivă. Şi mă întreb: printre atâtea probleme care există, în existenţa oamenilor, ce am de făcut ca să îmi fie ok? Păi, v-am spus: procedez precum statul: îmi fac ” proiecţia bugetară” personală, tai din cheltuielile la zi, şi încerc să vin cu idei de mai bine doar eu pentru mine.
Nu mă mai uit la tv şi la ştiri. Am înţeles de mult că tuturor ne poate fi mai bine dacă luăm deciziile corecte în viaţa noastră de zi cu zi. Nu trebuie să aşteptăm mila statului şi nici a celor din jur. Trebuie să fim noi înşine cei mai buni prieteni ai noştri fiindcă numai aşa ne putem exprima liniştiţi şi mulţumiţi când facem ” „recenzia” la cartea vieţii. Când vom înţelege să nu mai privim în ograda altuia, că putem să transpirăm mai mult neglijând trecutul ” la normă”, ne va fi sigur mai bine. Din milioanele de bugetari, mulţi chiar îşi merită scaunele. Dar la fel de mulţi doar împovărează sistemul, căci pentru aceştia ziua de vineri este egală cu zi scurtă de lucru şi ciocolata primită poate şi încă la ghişeu, înseamnă ceva normal.

Cum am spus, individualizându-ne, putem face o analiză, trage o linie şi râde satisfăcuţi despre o criză economică acută care nu e a noastră ci a trecutului iliescian care a uitat că într-o ţară capitalistă numărul celor care produc trebuie să fie de câteva ori mai mare decât al pensionarilor şi bugetarilor. Aşa că mă resemnez în faţa situaţiei actuale şi mă întorc la mine şi ceea ce pot face EU şi nu statul ca să îmi fie mai bine. Cum am spus, făcui şi eu o scurtă recenzie la cartea vieţii.

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: