RSS Feed

Puntea suspinelor

Posted on

 Crezi că eşti
departe de mine,
dar nu e deloc aşa.
Mi-e dor să visez,
odată cu tine
printre trăiri
printre suspine,
alergând după al tău sărut
sorbindu-te prin cupa
dorinţei
necunoscut
şi neştiut.

Renasc în ceasul trezirii
pictându-te la nesfârşit
în al meu gând,
ca şi când
dintotdeauna noi doi,
ne-am iubit.

Speranţe şi vise,
săruturi şi nopţi,
dimineţi interzise,
aşa m-am lăsat dus
şi purtat de fiinţa ta
cu ochii închişi
spre soarele vieţii
de farmecul tău
şi tot ce eşti tu
cucerit şi răpus.

Ştiu după atâta timp,
că iubeşti şi iubesc
în infinită primăvară,
anotimp.
Îţi sorb săruflarea,
privind către cerul
tot mai senin
şi albastru necuprins
ca marea.

Oftez după ce ştiu că va fi
te vreau aici
ca să te pot iubi,
Nu-ţi vreau numai gândul
ci trupul fierbinte,
tremurând a noi clipe
de plăceri
şi aduceri aminte.

Îţi scriu acest simplu vers,
clădind pas cu pas,
nemurirea drumului nostru
doar împreună,
lăcrimând a fericire,
în al nostru univers,
şi tot ce ne leagă,
trupeşte,
şi sufleteşte.
Este puntea suspinelor.

Autor: Adrian Melicovici

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

2 responses

  1. Frumos scris!

    Apreciază

  2. Multumesc frumos, am scris cum simt. Adica doar cu sufletul.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: