RSS Feed

Oda odelor

Posted on

NOTIFICARE: ACESTA ESTE UN PAMFLET SI ORICE ASEMANARE CU PERSONAJE DIN VIATA REALA ESTE INTAMPLATOARE. DE ASEMENEA, ESTE SI O REPLICA, DREPT MULTUMIRE PENTRU TAXA PE DREPTURI DE AUTOR CARE NU MAI E INTAMPLATOARE.

Cat te-am dorit, o dac-ai sti
Când mi-ai cerut ştampila,
Duminici fără de sfârşit,
Cu plasa şi cu sila.

Şi m-am holbat încrezător,
Cu ochii cât o ceapă,
Urechile drept difuzor,
Ca să mai iau o ţeapă.

Ţi-aduci aminte când eram,
Noi amândoi la coadă,
În triste dimineţi, şedeam,
Îmbrăţişaţi, ca-ntr-o lambadă.

L-ai împuşcat pe Nicuşor,
Şi-acum vrei alt proces,
Nu că i-aş duce eu vreun dor,
Dar nu-mi dai de ales.

Şi-apoi măi dragă, ai plecat,
Şi-n locul tău, de-acum,
Supremul boss de la Palat,
Ne-arată un alt drum.

E calea către paradis,
În alte cincinale,
Şi de-ăsta eu m-am cam dezis,
C- are idei nasoale.

O ţară blondă în sfârşit,
E marea noastră fală,
Şi spun nervos şi buimăcit:
Băi ăştia, mi-e cămara goală.

Mobilul meu e l-a-ncărcat,
Vreau să-ţi trimit mesaj,
Şi să te-njur codificat,
Că suntem în picaj.

Cobori în jos, măi hă…hă..hă,
Să-mi vezi flecma din urmă,
Şi-apoi să-ntreb direct: auzi bă?
Tu eşti cioban, dar noi nu suntem turmă.

Ce singurel tu mai erai,
Printre străini în U.E.,
Nici băgători în seamă nu mai ai,
Doar vorbe grele şi multă, multă…şti tu.

Tu eşti alesul nostru drag,
Eşti geniul ţării noastre
Nici apele Dunării nu mai trag,
Să fie tot albastre.

Ce băi prin babe mai făceai,
Mulţimi şi adulaţii,
Şi-a doua zi iar te trezeai,
Cu noi veşti şi senzaţii.

Ne spargem ouăle-n zadar,
Şi roşii fleoşc, spre tine,
Ca mine aş vrea, un minuţel măcar,
Să vezi cum „trăiesc bine”.

Dar te respect şi te ador,
Că des citeşti o carte,
La patru ani, când ţi se face dor,
Şi când puterea se împarte.

Ţi-aş dărui un motan negru,
Să-ţi miaune în noapte,
Şi să te scoli, din somn, funebru,
La inventar de fapte.

Dar ştii, eu sunt cum bine zici,
Vulnerabilitate,
Pentru o siguranţă din chirpici,
Aia a ta, băi frate.

Dar tu eşti cel mai drag părinte,
Şi primul fiu al ţării,
Ce ne-abureşte şi ne minte:
Când pleci în largul mării?

Ce bucurie pe popor,cu aşa falnic fiu,
Eşti mult iubit, stimat, să ştii,
Şi fără tine-ar fi pustiu,
Poate ne-am plictisi.

Am înţeles tovarăş drag,
Că tu eşti tot, mândria,
Şi -acum, uşor, eu mă retrag:
Dar nu în România!

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

5 responses

  1. le doresc ,,dragilor de ei,, sa fie grav bolnavi(nu neaparat incurabili)si sa fie tratati intr-un spital din Romania (nu particular) , ca orice cetatean de rand (adica faraposibilitati sau cu posibilitati minime)

    Apreciază

  2. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 26) « Blogul lui Teo Negură

  3. Ce să spun? Un pamflet în versuri de toată frumuseţea. Le-aş spune şi eu destule, mâine o să postez ceva în „Politichie de Mărgăritar”, mai ales că doamna Udrea a mai preluat o funcţie.

    Felicitări pentru inspiraţie şi umor!

    Apreciază

  4. Pingback: Tweets that mention oda odelor -- Topsy.com

  5. Fain pamflet, Melicovi, m-am amuzat…amar, sa zic asa, recunoscandu-ma-ntre randuri, deseori. Felicitari!

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: