RSS Feed

Noaptea Destinelor, romanul meu, un roman al singuratatii interioare

Posted on

După ce intr-o altă cronică, de la începutul anului, maestrul şi scriitorul George Toma Veseliu analiza printr-o critică verticală romanul meu ECOURI DIN SODOMA SI GOMORA, comparându-mă cu un fel de Hemmingway sau aducând în favoarea mea argumente care asemănau porţiuni ale stilului meu cu influenţe din Gorki, Camil Petrescu sau aveam cumva chemări ” homeriene”, iată că a venit timpul unei cronici şi despre Noaptea Destinelor, roman pe care l-am publicat în iunie 2010, chiar de ziua mea.

Al doilea roman al meu, este denumit de semnatarul cronicii critice literare din prestigioasa publicaţie IMPACT ca fiind un ” roman al singurătăţii”. Nu uită nici să mă sancţioneze pentru expresiile folosite de personaje, este adevărat, vulgare, dar acesta îmi este stitlul, prefer originalitatea şi adevărul cotidian decât cosmetizarea sa.

Maestrul George Toma Veseliu suprinde aproape perfect starea mea, căutările mele, intenţiile chiar, înţelegându-mi existenţa aproape ca nimeni altul, citind cărţile mele pe nerăsuflate, cum bine a specificat şi neuitând niciodată să fie alături de mine pentru a-mi atrage atentia acolo unde este cazul. O face însă bine intenţionat. Domnia sa şi nu numai spune că sunt un autor de succes, eu spun că sunt un autor care vine din urmă. În orice caz, nu pot decât să mă simt onorat de ceea ce spune domnul Veseliu despre mine şi să-i mulţumesc şi pe această cale.

Dar iată, câteva fragmente, din materialul apărut în IMPACT DÂMBOVIŢEAN, semnat de maestrul George Toma Veseliu:

La lansarea romanului „Noaptea destinelor”, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2010, editorul Mihai Stan observa cu pertinenţă că Adrian Melicovici este prozatorul de succes care urmăreşte un segment de lectori, ignorând, mai mult sau mai puţin, pretenţiile unei critici riguroase în folosul purei plăceri a lecturii.”

„Într-adevăr, aşa cum notam la apariţia romanului Ecouri din Sadoma şi Gomora, Editura Independent Film, 2009, Bucureşti, roman de succes, un soi de rara avis, într-o lume a criticii care cultivă exigenţe justificate (cu rezultate paradoxale însă), proza lui Adrian Melicovici captează, fură, dezarmează lectorul capabil să despice firul în patru. Atât în primul roman cât şi în al doilea declanşează o adevărată furie a lecturii. Pentru cei care sunt obişnuiţi cu un gen de proză elaborată, ermetizată, complexă şi complicată cu tot soiul de simboluri, paralele, trimiteri intelectuale la zone de cultură până la limitele mitologiilor şi variilor filozofii existenţiale, proza lui Adrian Melicovici pare prin scriitura superfluă, chiar agresiv superfluă, dar ea, paradoxal e doar o momeală pentru cei naivi.

Adrian Melicovici nu poate fi citit decât într-o singură cheie: pe nerăsuflate, fără prejudecăţi şi fasoane. Cine determină o atare abordare? Desigur mişcarea epică, poezia faptelor, mâna neîndurătoare a destinului, a acelei „nopţi a destinelor”.

 

 

O dragoste virtuală pe Internet. O lume, cea a tinerei generaţii, pe care romancierul o cunoaşte ca nimeni altul. Totul se organizează de la sine, autorul creează o structură coerentă, o arhitectură epică solidă.

Cartea este rotundă şi-şi urmăreşte evoluţia personajelor cu artă. E un roman al iubirii disperate, lipsit de prejudecăţi, deşi pare uneori să fie tras în jos de un moralism care-l urmăreşte pe autor şi pe personajele sale, constant. Drama masculului însingurat, părăsit, trist, care străbate străzile Cetăţii de Scaun descoperind un manuscris misterios, dar fără relevanţă epică, se amplifică cu fiecare clipă a vieţii. El tânjeşte în însingurarea sa după tiranica posesie feminină pentru acea căutare, zică-se a sufletului pereche. Interesant este că reuşeşte, deşi uneori agasant, să filozofeze el autorul cu personajul său pe idei, uneori stupid formulate, de etică, pe idealul de bucurie a vieţii, a depăşirii momentului de criză. Motivul dezabuzării, flancat de un puternic curent al speranţei este prezent în ambele romane.

Nenorocirile, destinul implacabil, sărăcia cruntă, întâmplările nefaste, Oana, o proiecţie de stranie poezie, moare secerată de demenţa tinerilor teribilişti. Liviu – masculul, copilul de bani gata, iubitul ei venit la întâlnire, o sfarmă cu motocicleta de negrul asfalt – o viaţă pentru o viaţă – viaţa unui câine.

Personaje creionate cu o peniţă de maestru, personaje voluntare feminine, pline de poezie dar şi de vulgaritate, prozatorul plăteşte un tribut în expresii nefericite din zona organului…

Apoi lumea copiilor rămaşi orfani, crescuţi cine ştie de cine, în case fără speranţă, în orfelinate, un dram de bucurie pâlpâie în ochii lor nevinovaţi.

E un mod de insinuare în structura epică a unor întâmplări cu tâlc. Cele trei fetiţe adună în jurul lor o sumă de fapte care sporesc interesul spre aflarea unui adevăr. Cartea îşi propune să dezvăluie un mister, fără însă a-l lămuri pe deplin. Regimul paranormal, zona misteriosului, miracolul sunt tot atâtea mijloace de a desluşi ceea ce pare imposibil de desluşit: Visul ca realitate, realitatea ca vis, coincidenţe de natură romantică dau romanului o alură modernă, deşi de undeva nişte adieri sentimentaloide din abatele Prevost ne dă senzaţia alertă a naraţiunii lui Manonlescau.”

Pentru cine doreşte să citească materialul complet îl puteţi citi CHIAR AICI sau puteţi accesa şi pentru alte cronici interesante despre autori contemporani, noul meu partener media, IMPACT LITERAR.

 

Prieteni, să ne reamintim împreună în fişierul video de numai câteva minuţele de dedesubt cam ce spuneau distinşii oameni de cultură George Toma Veseliu şi Lucian Grigorescu, cu criticile de rigoare, în 11 decembrie 2009.

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

6 responses

  1. Messengerul pentru multi este un spatiu virtual dar totusi atat de real pentru unii dintre noi …am avut cutezanta sa incerc sa descopar suflete aflandu-ma intr-o perioada trista a vietii mele in acest spaţiu securizant la adapostul caruia , sub anonimat, sub pierderea identitatii, sentimentele din mine au iesit la suprafata nestavilite, in cea mai pura stare, nealterate de cenzuri, neincredere, rusine.Exact ca intr-un vis in care nu trebuia sa dau socoteala nimanui nici constiintei si nici multimii gata sa ma sfasie cu prejudecatile ei .
    Messengerul acest prieten universal şi vast, mi-a deschis un nou orizont al cunoasterii , al regasirii de sine intr-o lume in care cu greu ma mai multumea ceva .. Realitatea de dincolo de ecrane, o tastatura si un suflet in spatele carora te poti simti în siguranta intr-un loc mirific , unde te duci cu placere, unde te simţi bine şi ocrotit, si mai mult unde gasesti persoane ca si tine dornice sa iti impartaseasca trairile , emotiile neconditionat .

    La adapostul unui nume simplificat , am gasit un mediu incantator, in care puteam sa fiu eu , sa ma exprim liber sa imi pun pe tava toate gandurile fara teama , cei care mi-au fost alaturi in aceasta lume a noastra departe de lumea dezlantuita mi-au daruit clipe unice din preaplinul lor de sentimente şi emotii.Citind minunata poveste transpusa in cuvinte atat de profund de prietenul nostru Ady am fost martora unor sentimente pure, clare, verbalizate într-o adevărată poezie, o traire adevarata cum poate am simtit multi dintre noi din spatele monitoarelor , o dragoste care s-a metamorfozat intr-o adevărată melodie uneori tristă, alteori melancolică…Minunat as spune ..insa ar fi prea putin !!!

    Apreciază

  2. Iti multumesc.

    Apreciază

  3. m-ai facut curioasa..de unde pot procura cartea?…

    Apreciază

  4. Din pacate, nu mai exista NICIUN EXEMPLAR. S-a vandut tot tirajul intr-o singura luna. Mai am doar manuscrisul format pc in word.

    Apreciază

  5. 😦
    ce solutie imi dai ?…nu de durere de cap…ci de citit..
    acum, cand constat ca-i aproape imposibil…mi-o doresc din tot sufletul meu pacatos…

    Apreciază

  6. Sorinadavis: nu e o carte atat de reusita pe cat iti imaginezi. nu am bani acum ca sa mai fac un tiraj, mi-ar trebui vreo mie de euro si e criza. Intra la mine la „contact” si trimite o adresa de mail, o sa iti trimit manuscrisul original de pe pc. ai grija, nu trece adresa adimelicovici10@yahoo.co.uk la mess, ca nu prea intru pe acolo. Ptr mess =ul oficial folosesc alta adresa si nu o pot spune aici public.Ms ptr comentarii.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: