RSS Feed

Monthly Archives: Septembrie 2010

Minunile dintre noi (2) Bijuteria CASA VASILE BLENDEA


Muzeul Vasile Blendea din Târgovişte este una din bijuteriile patrimoniului cultural dâmboviţean, naţional şi chiar mondial. Sculptor, pictor, ba chiar şi fotograf, omul care a încântat prin sculpurile sale monumentale aproape un veac a rămas în memorie ca fiind un longeviv nu numai în viaţă, dar mai ales nemuritor în artă. Caz unic între marii artişti ai timpurilor, el a sculptat figuri proeminente ale istoriei Cetăţii Chindiei, alăturate aici, de faţă, printre care domnitorul Vlad Ţepeş, la poarta Târgoviştei, Nicolae Iorga, Matei Basarab, Atelierul său.

Vasile Blendea a fost un soldat participant la ambele conflagraţii mondiale iar într-una din camerele sale, se regăsesc şi filme foto ale epocii, păstrate intacte până astăzi. De departe Muzeul Vasile Blendea din Târgovişte depăşeşte alte vestigii şi locaşuri cultural istorice din Europa. Filmele fotografice relevă imagini atât de clare că nu reuşeşti să îţi imaginezi cum de au putut fi conservate atât de bine în timp. Se spune că Vasile Blendea ar fi fost rudă cu marele Brâncuşi. Se pare că soţia acestuia ar fi contribuit decisiv la cariera artistului, care a poposit vreme de peste două decenii la Târgovişte. De asemenea, el ar fi fost trimis la studii şi îndrumat de Nicolae Iorga. Bârfele vremii spun că el ar fi avut o prietenă foarte apropiată în Maica Stareţă de la Mănăstirea Viforâta, dar acestea sunt doar legende care vin să completeze un tablou formidabil despre un loc pe care îl regreţi după ce îl vizitezi şi mai ales îţi pare rău că nu te-ai gândit niciodată să treci pragul acestui loc extraordinar.

O nouă minune acest muzeu, aflată între şi mai ales lângă noi. Sculpturile sale emană o forţă extraordinară a talentului, inspiraţiei, imaginaţiei. Ele se regăsesc în spaţiul parcă zgârcit al muzeului, ca nişte coloşi ai timpurilor, care par să rostească cuvintele nemuririi din cele mai vechi timpuri şi dincolo de veacuri.

Desenele sale, schiţele realizate în cărbune, vin să sugereze irealul, într-un mediu unde reuşeşte prin imagini de vis să îşi facă loc în amintirile celor care vin aici, să îl cunoască şi mai ales să rămână fascinaţi de grandoarea creaţiei, aşa cum numai Vasile Blendea ar fi putut să o inspire.

Vasile Blendea l-a sculptat şi pe ţăranul român care ajuns la Roma, a creat impresia italienilor că ar fi un dac iar hazul naivităţii celor prea plini de portrete ale peninsulei, remarcate şi ele în istorie, aduce un plus de notorietate unui sculptor de geniu, care dacă nu ar fi existat, ar fi trebuit inventat.

S-a născut în finele secolului 19, pe la 1885 şi a trăit până în 1988. O viaţă cât o istorie şi o capodoperă uluitoare, aievea ca o vrajă care nu se va mai rupe niciodată. ( Autor text, Adrian Melicovici .

Mulţumim sprijinului acordat în realizarea acestui material Centrului Cultural Dâmboviţa, Complexului Muzeal precum şi d-rei muzeograf Maria Claudia Neacşu.

VARIANTA ÎN LIMBA ENGLEZĂ A DESCRIERII MUZEULUI VASILE BLENDEA, LUCRARE EXECUTATĂ DE MARIA C. NEACŞU.

The Vasile Blendea Museum is located on No. 24 Poet Grigore Alexandrescu Street, in Targoviste. For the unspecialised local public, the Vasile Blendea Museum is not a very important obiectif of the city to visit. For that reason, in this work were presented a few methods and ideas with the purpose of improoving services that the museum can offer to the interested visitors. Every idea presented in this paper needs a very strong cooperation, with the more experienced staff of the museum, kindergarden and school teachers, parents and grandparents, and from other cultural institutions (Theaters, Philharmonics, etc.), in order to be achievable and practical.

In the paper were indicated a few things, for better understanding the necesity of adjusting the services offered by the museum to the need of the modern visitor, such as:

  • general informations about the central personality of this museum – creations and sources of inspiration of the artist Vasile Blendea;
  • the steps were made to constitute the Colection and the Vasile Blendea Museum, and methods of adjustement the musem services to the public request, to captivate it’sinterest, to touch it’s feelings and, of course, to make it return;
  • the necesity of the museum to create educational programs, for every age category and interested groups, which includes partnerships – with kindergarden, schools and other cultural institutions – for the visitors to better know the local (regional) artistic and spiritual values;
  • the actual museum, the visitor and the cultural activities in 2008 of the Vasile Blendea Museum.

This educational programs must include persons (preschool children, school children, teenagers/youngs, teachers, parents, grandparents) from all social categories, with no conceurnes for the ethny, gender or religious belief, etc.

The exemples are presented on ages categories, following: preschool children 5-7 years; school children 7-10/11 years; school children 10/11-14 years; highschool children 14-18 years (teenagers), families (grandparents and nephews /parents and children / grandparents, parents and children).

One of these educational programs, dedicated to the youngest members of our society, was applied successfully at the begining of June.

We hope that the persons who visit this museum understands that the artist Vasile Blendea was a very important cultural personality for the town of Targoviste. This was not because he lived, worked and donated his artistic legacy to those people interested to know something about his art, but because he created with love for everything that signified life (injust, difficult and hard most of the times) and beauty (starting with the innocence of children or young animals, going on with nature and human body, and concluding with the wisdom of latest years of the gentle human figure).

Anunțuri

Minunile dintre noi

Minune…un cuvânt mare, aşa-i?
Pretutindeni le putem întâlni, sunt făcute nu numai de Creator dar şi de mâinile oamenilor. De talentul, vocaţia cu care i-a înzestrat mama Natură. Dar acum, aici, vă propun altfel de minuni. Cele care se află chiar lângă noi. Sunt fiinţe pe care poate nu le cunoaştem şi nu le-am văzut în viaţa noastră. Pe altele, da…poate că ne sunt rude, prieteni sau simple cunoştinţe. Cine ştie…Ele însele, sunt minuni, aceste fiinţe care aureolează o lume tot mai rece unde mulţi dintre noi, care vrem să evadăm din România care nu ne merită, ne simţim tot mai singuri. Iar în Dâmboviţa, în Târgovişte, Moreni şi nu numai, există asemenea chipuri înzestrate de Dumnezeu cu un talent în tandem cu puritatea sufletească, pe care hai să o spunem pe aia dreaptă, ţara asta nu le merită în acest moment. Ştiu că sună dur, dar adevărul este şi mai şi…

Clepsidra timpului nu iartă pe nimeni. În schimb, din fericire pentru frumuseţea acestei lumi, există fiinţe care par să aibă puterea de a opri măcar vremelnic, acest timp mereu grăbit, în loc. Toată lumea se duce prin parc, ok? Şi cu toţii vedem, la un moment dat, tabloul acela binecunoscut cu porumbei inofensivi, superbi, care se strang şi ciugulesc te miri din ce le mai oferă câte o inimă largă. Aşa sunt şi aceste fiinţe-minune despre care fac acum vorbire. Porumbeii se pot speria şi fugi…iar oamenii minune la fel. Diferenţa este că grăunţele primite de fiinţele minune nu sunt oferite de o inimă largă, ci de un zgârcit şi şantajist moral, un asupritor fără de ruşine, care habar nu are să îşi păstreze ce are mai bun şi mai frumos: STATUL ROMÂN!De peste 20 de ani face chestia asta acest stat şi nimeni nu are curaj să îl „aresteze preventiv” pentru 29 de zile. Taie salarii, micşorează ajutoare pentru copii, oferă alocaţii de tot râsul, taxează suplimentar drepturile de autor şi mai are pretenţia să fim patrioţi. Să schimbăm însă „registrul”. Să revenim la MINUNILE DINTRE NOI.

Sorina Istodorescu ( foto preluare Adevarul.ro) este din Moreni şi pictează chipuri. Foarte multe chipuri. Dar nu numai. Arta culorilor şi a desenului în sine cere migală, pasiune, talent, în fine, multă înzestrare. La nici 25 de ani ea deja a expus lucrări la o ambasadă elveţiană şi ambiţiile ei merg şi mai departe. Să concurezi aproape perfect cu fotografia, asta ca paranteză, nu e simplu. Doar superbele ei lucrări par simple în aparenţă însă această simplitate dezvăluie valoarea inestimabilă a tot ceea ce face.

Ioana Nicoleta Zamfir ( foto alăturat) din Moreni are numai 6 ani şi de asemenea este înzestrată cu un talent formidabil, unii ar spune că ieşit din comun. Oricât ai fi de supărat într-o zi cu nori, această fetiţă splendidă parcă pocneşte aievea din degete şi gata, a răsărit soarele.
O cunosc personal pe această fetiţă minunată (foto alăturat cu Nico în timpul filmărilor nocturne) pentru că ea este cea mai tânără actriţă a filmului pe care îl producem acum, despre Târgovişte. Dezgheţată şi foarte bine îndrumată de către părinţi, Nico, cum i se mai spune, este o uimire pentru cine o cunoaşte mai îndeaproape. Artist, actriţă, amabilă şi politicoasă, ea nu uită niciodată să ne amintească prin ceea ce este că totuşi, lumea aceasta mai are şi frumuseţea ei. A câştigat câteva concursuri de artă, premii locale, judeţene şi interjudeţene iar în aceste momente se pregăteşte ” ca un om mare” să debuteze şi pe marile ecrane. Succes Nico, te iubim!
Sorina Gavrilă din Târgovişte, profesoară de engleză la liceul Bălaşa Doamna, este un amestec de nonconformism, o ” rebelă” cuminte care a înţeles perfect cam cum stă treaba cu educaţia elevilor săi, pe care o practică într-un mod adaptat noilor realităţi legate de arta comunicării după cum reiese din puţinele sale relatări oferite presei. La tânăra ei vârstă, oferă imaginea cea mai frumoasă pe care a putut Dumnezeu să o zugrăvească de la facerea lumii: o mamă între cei doi copii. Dacă aş fi sigur că pot scrie şi ” fericită”, tabloul ar fi perfect. Muzica bună este viaţa ei şi corurile de copii cu care a uimit o lume întreagă prin adaptări imposibile preluate din repertoriile unor trupe de top, fără să fie o notistă. Totuşi, din secvenţele vizionate, alături de copiii dirijaţi şi instruiţi de ea, reiese şi o tristeţe ascunsă pe care probabil că doar ea şi-o înţelege. Sorina pare să fie un „geniu pustiu”, mereu în ofensiva propriilor ambiţii şi în defensivă contra nemulţumirilor proprii. Pe scurt, are multe de oferit şi e în război total cu timpul. Sorina pare să delimiteze două lumi: a ei şi a noastră. E însă doar un non sens. Lumea noastră nu poate supravieţui fără lumea ei. ( Foto alăturat Sorina Gavrilă, preluare Adevărul.ro, dacă vreţi poza întreagă, eu în niciun caz nu mă agit, căutaţi şi voi pe „gooagă-l, ce pisici, adicătelea să mai muncesc şi pentru voi, ete’ scârţ. Am glumit. Am băgat poza asta pentru că mi se pare că o prinde mai bine aerul ăla de mister).
Aici aveţi un film cu Sorina dirijând şi elevii săi, dacă tăceţi şi vă concentraţi cu atenţie s-ar putea să vă placă mai mult decât aţi putea crede. Dacă scoateţi un singur sunet în timpul vizualizării, puteţi să vă-mpuşcaţi, că deja nu aţi înţeles nimic.O preluare Youtube.com.

Aceasta a fost prima parte despre câteva minuni care se află între noi. Repet, deocamdată, România nu le merită. Măcar s-ar putea mândri mai mult cu ele aşa cum şi eu mă mândresc că am avut ocazia să scriu măcar aceste câteva rânduri. Oricum prea puţin faţă de cât ar trebui. Ştiţi, uneori simţi nevoia să evadezi nu din plictiseală ci din răutatea umană. Din ce te enervează mai mult. Am ales soluţia să mă calmez şi să scriu încântat de idee despre minunile de mai sus care la rândul lor ne vor încânta cu alte minuni, ani de-a rândul, indiferent unde se vor afla peste ani.
Este ora 3.00 noaptea, v-am pupat.

Amintiri de neuitat cu autorul Jack London, cand comunistii ascundeau cartile bune

Daca nu le piteau, cel putin permiteau vanzarea aceastora in magazinele comertului de stat numai laolalta cu materiale propagandistice comuniste. Comunistii erau insa atat de prosti, ca si cei de prin Moreniul de azi de altfel ca din cauza inculturii nu reuseau de nenumarate ori sa faca diferenta intre cartile bune si cele proaste. Astfel, cand te duceai la librarie sa cumperi o carte, aceasta era impachetata impreuna cu un roman romanesc pe care il cautai poate de cand lumea. Deseori nimereai o Anna Karenina alaturi de o carte a lui Platon Pardau sau a regretatului Octavian Paler. Nici clasicele lui Calinescu nu erau intelese prea bine. Printre securistii care cenzurau literatura romana, erau tot atatia prosti ca permiteau raspandirea si comercializarea Scrinului Negru al lui Calinescu fara sa inteleaga o iota.
In anii de la scoala gimnaziala dar si de la liceu, am citit cu nesat si de sute de ori clasicii mondiali. Modelul meu a ramas din acele timpuri si pentru totdeauna Martin Eden, al scriitorului american Jack London – foto alaturat. Iata cateva date despre acest mare om care a trait intre doua secole ( Wikipedia): John Griffith Chaney s-a născut în San Francisco ca şi copil din flori, mama lui fiind Flora Wellman şi tatăl natural astrologul William Henry Chaney, refuză recunoaşterea paternităţii. Tatăl lui vitreg tâmplarul John London adoptează ca fiu pe Jack, acesta însă va păstra mai departe numele de Chaney. Familia scriitorului trăieşte în „San Francisco Bay Area” în condiţii sărace, toate încercările familiei de a se îmbogăţi în Oakland California se soldează cu un eşec. Tatăl său vitreg devine invalid, astfel Jack trebuie deja ca şi copil să lucreze ca vânzător de ziare, mână de ajutor în birturi, sau într-o fabrică de conserve. Condiţiile grele trăite în copilărie vor determina mai târziu vederile socialiste a scriitorului devenit între timp renumit.
De la citirea romanului sau Martin Eden, am inteles multe despre viata. In carte, un marinar necioplit descopera printr-o intamplare atractia traiului fara lipsuri si incearca mai tarziu sa ajunga acolo, la masa bogatasilor, satul de saracie. Ruth Morse il educa, il invata bunele maniere si il ajuta fiind atrasa de el si ca femeie. Omul incepe sa isi povesteasca trairile de pe mare asternand pe hartie povesti fara sfarsit si trimitand catre mai toate editurile capodoperele sale. Ani de-a randul este refuzat, insuccesul il doboara la tot pasul si foamea il bantuie necontenit. Ruth Morse se indeparteaza de el cand, dupa ani, dupa ce a trecut aproape o viata, povestirile lui Martin Eden se transforma intr-un succes fara sfarsit. Editurile ofera bani si cer continuu povestiri de-ale marinarului ajuns de acum in lumea buna. Banii curg, insa Martin Eden este nemultumit si dezamagit. Lumea bogatilor, pe care o credea fascinanta, este de fapt una a ipocriziei, cu mult sub viata de marinar pe care o ducea odinioara. O amica din tinerete, o femeie saraca si simpla, i-a spus intr-o seara ca are rotitele stricate, facand aluzie la creierul lui Martin. Martin abia acum intelegea substratul acelei remarci. Intelegea ca in lumea bogatilor este nu numai ipocrizie dar si snobism. Cand murea de foame nu il invita nimeni la masa. Acum, cand e imbuibat si satul, toata lumea il invita. PLictisit si dezamagit de toate acestea, Martin Eden isi cumpara un iaht si pleaca suparat catre marile Sudului. Se arunca apoi in apele involburate innotand catre adancuri fara sa mai aiba posibilitatea sa ajunga la suprafata. Cartea se termina cam in aceasta nota:  ‘deodata se facu bezna. Si Martin, cand a stiut, a incetat sa mai stie…                ‘
Martin Eden este o carte pe care orice tanar trebuie sa o citeasca. Este o adevarata lectie de viata si va ramane o lectie de viata.
Jack London are meritul simplitatii scrierilor sale dar si al fascinatiei imaginilor pe care ni le inspira povestirile sale. Ele se stie, au fost transpuse in filme de succes .Colt Alb sau Chemarea Strabunilor sunt numai doua dintre ecranizarile de care nu te poti satura niciodata.

Valoarea unei femei si cautarea

Motto: E minunat să iubeşti. Şi asta pentru că nicio inimă nu poate rezista la infinit în faţa Dragostei aşa cum orice zid cedează în faţa unei maşini de găurit.Într-o zi, ea tot e străpunsă.

Te voi căuta
poezie scrisă acum 18 ani şi refăcută de curând. ( autorul)

Te voi cauta pretutindeni
ca să îti spun că tu eşti inima mea
te voi căuta pretutindeni
ca să îţi pătrund sufletul,
inima
cum nu o va face nimenea.

Şi îţi voi dărui lumină
ca să ştii cine sunt
şi iti voi darui soare
ca să fie senin,
şi îţi voi şopti neîncetat
că în sângele meu
tu eşti stăpână.

Te caută un sărut rugator
el se numeşte speranţă,
sau patimă
sau mai bine zis…dor.

Vino, să continuăm împreuna
un vis neîmplinit
început într-o seară
pentru tine,nemărginit.

Dacă un copac are o mie de ramuri
atunci chemarea mea va suspina,
cu o mie de lacrimi,
ale bucuriei,
ale regăsirii,
ale trăirii…

Vino…
şi chiar de vei veni,
te voi aştepta
căci fără aşteptare
nu ar mai fi dragoste!

Şi un film superb, cu o melodie binecunoscută.Preluare Youtube.com

Curcubeul vietii ( eseu revazut si adaugit)

” Din eternitate s-a înfiripat şi în infinit s-a aruncat precum valurile mării când se izbesc de stâncile ţărmului…mângâierea bucuriei nemărginite s-a arătat atunci ca un balsam sufletesc, aievea adus în viaţă pentru ca tu OMULE, din tărâna creat şi unde te vei întoarce, să arunci clipele tale în istoria iubirii…

Deschide-ţi inima şi sufletul şi îndreaptă-te către frumos, căci speranţa ta de mai bine nu va rămâne fără răspuns şi mai ales, fără un ecou nedefinit şi totuşi, atât de fermecător…

Să nu uiţi omule de Dumnezeu creat pe acest pământ, că tu eşti de fapt esenţa unei existenţe la care aspiri prin tot ce năzuieşti în splendoarea fiinţei tale şi şopteste neîncetat că DRAGOSTEA, este idealul tău nesfârsit, precum dorinţele care te cuprind în faţa necunoscutului viitor, acolo unde vrei să te regăseşti pe tine însuţi deodată cu acel suflet pereche angelic şi de care întotdeauna îţi este dor.
Să nu disperi, oricine ai fi…trimite tot ce ai mai frumos şi mai bun în tine şi bucură-te de necuprinsul care fascineaza un timp ce se scurge neîncetat şi care totuşi, câteodată, ca un dar divin, se mai opreşte în loc, pentru tine anume şi pentru ce va mai fi…”
Astfel citea în fiinţa lui un necunoscut vorbind cu astrele şi rugându-le sa nu uite niciodata să-i arate toleranţa divina, prin magnificul Curcubeu al vieţii.

Autor, Adrian Melicovici

%d blogeri au apreciat asta: