RSS Feed

Universul sperantelor

Am privit cerul si nu mi-a raspuns. L-am intrebat: stelele- dorinta se implinesc numai in noptile albastre? Mi-a raspuns intr-un tarziu ca ele stralucesc si in inima noastra. Nu trebuie sa cada de undeva, din inalt ca sa putem visa frumos. Stiti, multe dintre visele ce le avem cu ochii deschisi se risipesc in mii si mii de suflete. Si da, stralucesc cu patima dorului infinit, ca intr-un alt univers, acela al sperantelor.

M-am adunat din lacrimile cautarii si intr-un tarziu, am inteles ca IUBIREA, este atat de aproape…s-a unit si ea cu cerul dorintelor si mi-a zambit aievea, ca unui muritor pamantean, dar nemuritor in timpul si spatiul trairilor. Cautam luceferi si stele cazatoare pe care sa le putem prinde in tot ce avem mai frumos in noi. Cat de frumosi sunt oamenii atunci cand stiu sa iubeasca…cata lumina se risipeste in ascunzatorile intunericului…

Si da, o sa-i spun acum chipului nevazut sa zambeasca printre lacrimile noilor amintiri din magnifica noapte albastra. O sa-i spun sufletului care asculta soaptele timpului la ceas tarziu ca sunt aici, ca sa-i repet si sa-i arat la nesfarsit imaginea vietii. Este doar inceputul- raspuns la cateva randuri asternute in clipe de dor si visare, poate si putina tristete: ” Sunt o singuratica desi nu vreau .Ma gandesc ca o fiinta pura nu se izoleaza. Mi-am creat in jurul meu o cochilie , una in care ma ascund de durere , de deznadejde . Ai spune tu cititorule , bine , insa daca faci asta inseamna ca ai constiinta incarcata , trebuie sa-ti fie teama de ceva ..In fata acestei divagatii ma vad silita  sa recunosc pt ca in esenta sunt o fiinta dreapta , ca nu prea deslusesc care este locul meu in aceasta lume .Vei mai vrea tu oare sa te integrezi in ea , posezi tu destula suplete ori dorinta de superficialitate incat sa vrei sa te contopesti cu mine in ..absolut? Echilibrul vital pe care il dorim cu totii nu si-a facut lacas pe strada mea , mi-a mai ramas de parcurs o cale prea lunga , desi mi-as dori sa devin din ratacitoare o fiinta capabila sa-si inteleaga si sa-si accepte trairile .Pentru mine nu exista timp , teama din mine curge alene determinand clipele si trairile din mine, toate astea dau curs descoperind adevarata mea fire …Ma gandesc acum asa cum a facut-o si Cioran cu multi ani in urma ca” A  trai este o drama , notiunea de existenta este o ispita” ..apoi imi vin in minte cuvintele lui Pascal “Ce himera mai este si omul !Depozit al indoielilor , singurul animal care-si recunoaste maretia privind nenorocirile sale “.Ma inunda in aceste momente mii de ganduri care-si disputa primul loc in mintea mea , sunt obosita de atatea eterne cautari , de atatea promisiuni , inchid ochii si imi imaginez cerul trairilor din mine ..pe el sta inca scris , acolo sus printre stele cu majuscule: ACESTA ESTE COLTUL TAU DE CER!”

Poate ca atunci cand devenim ratacitori ar fi vremea sa descoperim ca ce este in fiinta noastra ne indruma spre iubirea absoluta, ideal nerostit si totusi atat de dorit…poate ca nu ar mai trebui sa alergam dupa vise…pentru ca cine stie, ele vin singure, oricum si mai devreme sau mai tarziu, intotdeauna se implinesc daca suntem sinceri cu ceea ce simtim in inima noastra. Pana atunci, cititorule drag, priveste catre infinit si citeste: ” AICI E COLTUL TAU DE CER”. Si poate ca atunci vei sti, vom sti, cat de frumos este universul sperantelor…

MENTIUNE: Ati citit un scurt fragment din viitorul meu roman, Noaptea Sperantelor. Toate personajele din carte au corespondent in realitate si citatele scrise de acestea sunt redate in paginile cartii.

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

One response

  1. Am numarat in noptile mele albastre minutele inefabile de frumusete , am retrait in zilele posomorate secundele amintilor cu tine , eu aici, tu ..departe , doua inimi ce bat in acelasi timp … doua fiinte sub acelasi cer ,zilele trec , minutele se duc doar coltul nostru ramane nemiscat .Imi indrept privirea spre eternitate .. numar dezamagirile , retraiesc implinirile , observ stelele cazatoare , imi pun dorinte ..ma las mangaiata de suavul soare ..luna, sfanta luna care apare pe cer numai atunci cand soarele gandeste sa apuna imi tine companie.E atata fericire in coltul tau de cer incat ma opresc si eu ..al vietii pion stingher , plec capul in fata ta suflet de om , vlastar de dumnezeu creat ..te voi ruga suflet calator ..opreste-ti pasi din al vietii tau fior sa mai pot privi la coltul tau de cer ..in noaptea mea albastra in ziua ta maiastra ..

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: