RSS Feed

Daily Archives: 11 septembrie 2010

O singura inima

Niciodată nu ai să ştii,
cât de mult te iubesc,
Niciodată nu ai să ştii,
Cât soare în suflet,
Speranţă, dorinţă, patimă, dor,
Am atunci când cu al tău chip,
Dimineaţa în roua firului de iarbă,
mă trezesc.

Am pătruns infinitul din mine,
Ca pe un târâm de cer divin,
Am strigat cu glasul chemării,
Flacăra tot mai arzândă,
Să ardă la nesfârşit,
Din vraja vieţii de iubire,
Nicicând nu mai vreau să-mi revin.

De-ar fi să ştii tu vreodată,
Ce zbucium – refren de trăire,
Simt în clipa făclie,
Te-aş săruta, în neştire,
Icoană în gând amintire,
Nimeni, nicicând să nu ştie,
Că am pătruns amândoi,
În alt univers: NEMURIRE.

Te-am desenat cu sărutul,
Şi mângâierile din ultimul vis,
Ne-am scăldat în apusul toamnei,
La ceasul atingerii, de nedescris…
A cazut aurul frunzelor peste noi,
Acoperind doua inimi intr-una doar,
Şi ne-am pierdut în extaz mai apoi,
Sub adieri de vânt trecător,
Ca să fim acelaşi gând,
Ca să fim acelaşi dor,
Să fim o singură inimă,
Culeasă de timp, într-una singură,
Din noi doi.

Autor: Adrian Melicovici
11 septembrie,2010

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: