RSS Feed

O singura inima

Niciodată nu ai să ştii,
cât de mult te iubesc,
Niciodată nu ai să ştii,
Cât soare în suflet,
Speranţă, dorinţă, patimă, dor,
Am atunci când cu al tău chip,
Dimineaţa în roua firului de iarbă,
mă trezesc.

Am pătruns infinitul din mine,
Ca pe un târâm de cer divin,
Am strigat cu glasul chemării,
Flacăra tot mai arzândă,
Să ardă la nesfârşit,
Din vraja vieţii de iubire,
Nicicând nu mai vreau să-mi revin.

De-ar fi să ştii tu vreodată,
Ce zbucium – refren de trăire,
Simt în clipa făclie,
Te-aş săruta, în neştire,
Icoană în gând amintire,
Nimeni, nicicând să nu ştie,
Că am pătruns amândoi,
În alt univers: NEMURIRE.

Te-am desenat cu sărutul,
Şi mângâierile din ultimul vis,
Ne-am scăldat în apusul toamnei,
La ceasul atingerii, de nedescris…
A cazut aurul frunzelor peste noi,
Acoperind doua inimi intr-una doar,
Şi ne-am pierdut în extaz mai apoi,
Sub adieri de vânt trecător,
Ca să fim acelaşi gând,
Ca să fim acelaşi dor,
Să fim o singură inimă,
Culeasă de timp, într-una singură,
Din noi doi.

Autor: Adrian Melicovici
11 septembrie,2010

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

4 responses

  1. 🙂 am ramas inmarmurita,uitasem cat de aproape pot sa fie poemele de un suflet.
    cred ca melodia ce am pus pe blogul meu se potriveste acestui poem: http://www.youtube.com/watch?v=Rkq7u6YkGbQ

    Apreciază

  2. toteu: bine ai venit pe pagina mea principala. Multumesc pentru tot, te mai astept cu drag.

    Apreciază

  3. Foarte frumos, felicitari!

    Apreciază

  4. Nety Dinu: ms mult ptr apreciere.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: