RSS Feed

Anotimpul vietii

Nu sunt cel pe care îl visezi,
De o viaţă, în inima ta,
Nu sunt cel care ai putea să crezi,
Pentru că tu,
Nu ţi-ai alungat vechile dorinţe,
Din suferinţa lacrimilor rauri.
Deci, pe mine, nicicând
Nu mă vei aştepta.

Te-ai rupt de speranţă,
Şi te-ai rătăcit în neantul încrederii.
Nu ştii tu că ochii se deschid,
Doar atunci când înveţi
Să zâmbeşti altui destin?
Acum te cert, cu inima evantai,
Dar apoi, mă vei cunoaşte,
Ştii tu,
În acel colţ…de senin.

Te voi îmbrăţişa cu necuvinte,
Ca să te port spre fericire,
Te voi aşeza în leagănul noii tale poveşti,
De alte amintiri, să îţi aduci aminte.

Chiar dacă nu sunt cel care tu credeai,
Chiar dacă nu am fost în visele tale,
Pentru că ştii,
Eu nu sunt nici măcar vis.
Dar în clipele de amurg,
Atunci când zânele de poveste apar
Ca un tablou al trăirii,
Un alt anotimp, vei trăi,
De nedescris,
Anotimpul vietii.
De fapt,
Anotimpul IUBIRII.

Autor poezie Adrian Melicovici
duminică, 18 septembrie, 2010.

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

3 responses

  1. Minunata poezie… si e si in ton cu vremea de afara… Si eu mai cochetez cu poezia, de multisor… Asta nu face din mine o priceputa, dar imi exprim incantarea ori de cate ori descopar o noua si sensibila poezie, oriunde… O seara frumoasa…

    Apreciază

  2. „Nu ştii tu că ochii se deschid,
    Doar atunci când înveţi
    Să zâmbeşti altui destin?”

    Intrebare de nota 10!

    Apreciază

  3. Isis: multumesc pentru apreciere.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: