RSS Feed

Cum o fi sa tina cineva pe bune la tine?

 Vorbeam zilele astea, sâmbătă mai precis, cu un amic, despre femei. Da fraţilor, despre femei, ca să vezi ce postare scriu eu acum, una aşa mai neobişnuită pentru profilul acestui blog. ( nush exact care-i profilu’ dar îmi place cum sună când spun asta). În plus, să nu credeţi că vorbeam vorbe cu prostii. Eu divorţat, tipu divorţat. Eu cu chirie, el cu chirie, pe aici, prin Târgovişte. Eu cu singurătatea mea celebră ( unii cică sunt boem, ce o mai fi şi aia).  Îmi zicea printre altele că trebuie să fiu atent dacă mă decid să îmi refac viaţa într-un mare fel. Oricum eram şi sunt dar aşa e amicul ăsta, îi place să dea sfaturi, uitându-se pe sine aşa cum şi eu mă uit pe mine.

În fine, m-am trezit că am cam ” driblat” nişte chestii într-o inconştienţă nedorită sau cine ştie, poate aşa mi-e destinul sau karma sau cum pisici îi spun ăştia cu aere de mister esoteric pe creier, ei înşişi nişte singuratici prin convingerile lor. Am scris cărţi, am trăit poveşti de dragoste ( ee…una acolo, nu prea multe, în Noaptea Destinelor), mai nou am „înnebunit” definitiv şi am produs filme ( unul, dar deja prea mult). În ultimele zile, ce zile, luni, de dimineaţa până spre lăsatul întunericului am alergat să fac şi să dreg ca să iasă totul ok în proiectele vieţii mele ( ce-mi place). Nu a fost chiar aşa dar cică totul e bine când se termină cu bine.

Şi cum ziceam, vorbeam de femei cu amicul. El zicea să fiu atent acum, că am o vârstă critică şi multe feminităţi sunt puse pe căpătuială. Observaţie gratuită, deja cunoscută pe criza asta. Şi la fel ca şi în Noaptea Destinelor, m-am simţit pentru prima oară după multă vreme singur. Mi-am adus aminte că seara, când mă întorc acasă, nimeni nu mă aşteaptă cu lumina aprinsă. Vorbesc la telefon ziua cu persoane „importante” domne’, mă ocup de pasiunile mele şi în tumultul cotidian mă trezesc în acest ceas că am cam uitat de mine. Internetul şi un radio îmi mai ţin de urât, seri şi nopţi, nimic mai mult.

Citesc prin câte un ziar sau pe câte altceva despre mine sau despre alţii, îmi fac cafelele singur şi le sorb cu nesaţ la prima oră a dimineţii deşi mă bag la somn des târziu în noapte. Apoi privesc în jur: pfuai, ce dezordine…fac ce pot şi mai aranjez puţin pe aici…duc gunoiul la ghenă apoi revin în faţa pc-ului ca să îmi aduc aminte că viaţa ar putea fi totuşi mai frumoasă dacă mi-aş aduce aminte de ea mai des. Clar nu am nevoie de cineva care să vrea să se „căpătuiască”. Clar e timpul să ştiu din nou cam cum o fi să fim DOI şi poate pentru totdeauna. Clar trebuie să termin cu zăpăcelile…aiurelile…clar…

La fereastră nu mai e nici măcar porumbelul care ciugulea firimituri de adevăratelea cândva, pe pervaz şi pe care l-am „onorat” cu chestia asta şi într-una din cărţile mele…Prin voinţa mea şi pretenţiile mele, deloc exagerate totuşi, am făcut prea multă linişte… Şi ce, liniştea poate fi şi în doi, zice amicul meu. Are dreptate. M-am obişnuit să fiu prietenul tuturor caracterelor adevărate dar…

Dar prea puţine chipuri sau deloc mă întreabă lucruri lumeşti…Am uitat cum e să nu renunţe cineva la altcineva şi să ” ţină aproape”. Poate că destinul vrea să pregătească ceva mai frumos şi de aia mă amână. Oricum ar fi, vinovatul nu sunt decât EU. Alerg tur retur prin cele două oraşe natale ale mele ( paradox, nu-i aşa) şi întors în locuinţa mea, descopăr prea multă libertate autentică. Nu sunt sub ” dictatura” niciunui suflet, a niciunei inimi, again şi mi-e dor de asta… Aşa că astăzi, luni, cu noaptea în cap, scriu aceste gânduri şi mă întreb, cum o fi să ţii cu adevărat la cineva şi acel cineva să ţină pe bune la tine? Nu pot afla asta stând retras, ca până acum. De aceea, cred că o să fac un pas ultim şi voi încerca măcar să descopăr, poate căutând, poate aşteptând prin căutare, poate nu ştiu nici eu cum şi cealaltă parte a existenţei…

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

8 responses

  1. 🙂 m-a amuzat articolul tau. Pot sa iti spun ca si viceversa e valabil. Exista si barbati pusi pe capatuiala, exista si femei singure pentru ca nu mai au incredere in barbati. Femei care locuiesc cu chirie si care se bucura de libertatea lor dar sufera uneori in tacere de singuratate. Un prieten mi-a spus candva:” Gabriela, ai atata libertate incat nu stii ce sa faci cu ea.” Avea dreptate. M primesti si pe mine in clubul celor divortati, singuri, care locuiesc cu chirie si care au retineri la o relatie mai serioasa? 🙂
    Un lucru pot sa-ti spun: exista oameni care sunt sinceri in sentimente, si de o parte si de alta. Important e sa ii cauti si sa ii gasesti. Viata e un joc.

    Apreciază

  2. Gabriela: dap, de acord, viata e un joc…

    Apreciază

  3. Pentru noi ca oameni afectiunea este esentiala ..oricat ar fi un om de ocupat ..oricat de trepidanta ar fi viata lui atunci cand se retrage seara in intimitatea caminului are nevoie de o vorba buna , de un sfat , de o imbratisare calda izvorata din adancul inimii ..de un zambet schitat in gluma sau de o privire patrunzatoare ..ai nevoie sa impartasesti gandul tau si altei persoane , sa te asculte cu drag , sa-ti indeparteze o suvita de par rebela , sa stii ca ai un umar pe care sa plangi cand esti trist si un suflet pe care sa-l mangai cand esti fericit ..ai nevoie de cineva care sa te tina de mana , care sa te stranga-n brate in noptile friguroase , ai nevoie de cineva care sa te aprobe cand faci ceva bun si care sa te cicaleasca cand gresesti ..ai nevoie de cineva care sa te iubeasca sincer si curat total dezinteresat , fara inhibitii fara false pudori ..ai nevoie sa stii ca undeva exista cineva care te asteapta cu drag acasa fie ca este vorba si de o casa cu chirie .Dragul meu Ady tu esti o persoana complexa , capabila sa ofere aceste lucruri ..cauta in tine acel ceva ce-ti prisoseste cel mai mult ..cauta chemarea ..strigatul unui suflet la fel de minunat ca al tau ..viata ne arunca sufletele pe carari neintelese ..iti ofera satisfactii profesionale ..iti ofera implinirea mentala ..iti ofera totul ..daca ai ochii mintii deschisi , incearca sa deschizi si sufletul insa ai mare grija in alegerea facuta ..asteapta “acel ceva” pe care nu l-ai gasit in nimeni ..cand vei fi capabil sa-l recunosti atunci sa nu-l lasi sa plece fara sa-i spui ca il astepti de-o viata ..poate sa fie ultima ta sansa la intalnirea cu soarele vietii .Te imbratisez cu drag suflet de om !!!

    Apreciază

  4. Chiar… Cum o fi? Ar trebui sa fie bine, acel bine pe care multi dintre noi il cauta… E dificil de gasit, mai ales cand ai in suflet o rana mai veche sau o poveste nereusita. M-am bucurat sa citesc articolul tau, atinge puncte sensibile si din framantarile mele, si asta e cum nu se poate mai bine, fiindca asa imi mai amintesc ca nu am voie sa renunt la speranta… Nu sa imi creez o iluzie, sa ies in intampinarea acelui ” ceva bun” , sa nu uit ca vreau sa stiu … cum e sa tina cineva, pe bune, la tine… Felicitari pentru articol.

    Apreciază

  5. Sonia: multumesc din suflet pentru comentariul tau. Foarte frumos ce imi spui, te mai astept.

    Apreciază

  6. Ca intotdeauna, tu, zana de poveste, scrii splendid comentarii si atingi colturile inimii celor ce iti citesc cuvintele. Iti multumesc, Alessa.

    Apreciază

  7. Pingback: CETATEA BRAŞOVULUI (2) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  8. Da, ai atins un subiect dureros pentru multi, chiar si pentru singuratatile din cupluri. Pana la urma nu stii cum e mai bine; nu stiu in cate cupluri e posibil sa pastrezi o „libertate autentica”. Adicatelea sa nu ajungi intr-un spatiu in doi cand, „ducand gunoiul la ghena” te intorci impovarat de contabilizarea sarcinii pe care numai tu o faci si cu intrebarea obsesiva „oi mai gasi locul liber in fata pc-ului”?.
    Da, poate merita amanarea…poate ca soarta asteapta sa te „impreitenesti cu mult mai multe caractere adevarate” si-apoi iti va scoate in cale „perechea”.
    Cine stie?
    Pana una alta sa ne bucuram de posibilitatea de a impartasi intre noi gandurile albe sau gri in zori de zi.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: