E clipa când îmi amintesc
Cât de mult trebuie să te iubesc.
La ceas de iarnă nu mă ştiu,
Căci în sufletul meu e pustiu.
Nu eşti aici şi vreau să fii,
Să înţelegi că pot iubi,
Şi într-o nouă nemurire,
Să ne mai putem rosti-n neştire
Că nicicând nu ne vom mai despărţi.
Adie inima frumos de-acum,
Cât te doresc în al meu drum,
Din amintiri să mă fac scrum,
Ca să nu ardă iar tristeţea,
Ci doar cu zâmbet tinereţea,
Unui nou început şi timp,
Cu tine-n veşnic anotimp.
Ar trebui să crezi,ştii bine,
Cât dor îmi este acum, de tine.
te intreci pe tine……..
ApreciazăApreciază
Paun Mirela: multumesc frumos Mirela, dar exagerezi putin. E o poezie simpla, nimic mai mult.
ApreciazăApreciază
Felicitari. O poezie reusita. Pe sulfetul meu si sunt convins ca al multora. Bravo, Melo!
ApreciazăApreciază
Andimex: multumesc Adi pentru aprecieri si bun venit pe pagina mea de pe wordpress!
ApreciazăApreciază