RSS Feed

Surasul inimii

Bate de al tău dor,
dar nu e frântă,
nici măcar nu se poate opri.
Doar în serile gândurilor mele,
către tine,
parcă freamătă uşor,
când eşti aici,
în frumosul nostru zbor.

Nu exişti dar te văd
şi te simt,
în ultimul meu răsfăţ
şi alint.
Şi-atunci din nou învăţ,
cum să te doresc,
iubesc,
şi să simt.

E iarnă afară
dar primăvară,
în sufletul meu,
unde eşti dorită mereu,
pentru că zâmbesc cu speranţă,
dincolo de orice suspin,
vieţii din tine,
şi şoaptelor din mine.

Inima mea e toată surâs,
foc rătăcit în gheaţa dorinţei,
etern, negrăit şi nespus.

Autor versuri: Adrian Melicovici

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

3 responses

  1. Sunt profund uimita… si … da mi s-a mai spus sa scriu mai des, dar timpul nu prea imi permite. Chiar vreau sa imi reinventez blogul si sa scriu altceva, sa schimb umpic trecutul care ma urmareste ori de cate ori intru pe el, deci renunt la o parte din sufletul meu acum, stergand cateva pagini… vreau sa remarc talentul DV si sa imi cer suze ca nu v-am lasat prea multe pareri despre blog .. am sa revin aici.

    Apreciază

  2. hm… eu v-am gasit…? Mda, e ceva ce nu ma lasa sa imi amintesc, deci, nu imi amintesc. Imi cer scuze, atunci pentru tot.

    Apreciază

  3. Enna: dap, tu m-ai gasit dupa ce EU am comentat prima oara pe blogul tau, cumva parasit…Pe de alta parte, ti-as ramane indatorat daca ai vorbi la per tu, nu suport sa mi se vb cu DVS, sincer. Mi-au placut cateva postari de la tine dar m-au si intristat oarecum.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: