RSS Feed

Lacrimi de mama si surasul de lemn al domnului Flo

NOTIFICARE: Orice asemănare de nume din acest material este absolut întâmplătoare.

Prieteni, poate că unii dintre voi, măcar unul sau doi, vă mai amintiţi de fostul şi ” defunctul” ca să zic aşa BLOG AL SUFLETELOR al meu. Acolo mai scriam asemenea poveşti, reale, descrise chiar de persoanele care mă contactau. De această dată, o să vorbim despre, hai să-i zicem, domnul Flo. Şi nu numai. Cine este acest domn? Din câte ştiu eu, un personaj insensibil şi total rupt de realitatea unui suflet adevărat, vis-a-vis de cea care îi este soţie şi mamă a doi copii superbi. Cărora EA le-a dat viaţă şi nu el.

Domnul Flo are doi copii, cum spuneam, împreună cu o fiinţă minunată, care astăzi este nedreptăţită în mod injust de un destin normal că nedorit. Domnul Flo nu prea s-a priceput să merite iubirea acestei femei. Nici măcar nu s-a străduit. Mai mult decât atât, s-a detaşat de orice dorinţă şi clipă simplă de fericire, uitând că în sufletul celei de lângă el, se află multe lucruri minunate. Nici vorbă să ia seamă, un anumit număr de ani, despre aleasa inimii lui, din urmă cu mai bine de 12 ani. Domnul Flo îşi imaginează în secolul 21 că încă mai predomină patriarhatul. Îşi doreşte o mamă la doi copii, o nevastă la cratiţă şi dacă se poate, să fie prizoniera unei familii clar aflate în declin. Nu militez aici pentru destrămarea unei căsnicii. Dar…când domnul Flo, doar pentru că nevasta nu vrea şi nu poate să îl mai iubească, din motive care cel puţin pentru mine sunt justificate, recurge la metode mizerabile, repet, mizerabile de a forţa o dragoste nemeritată şi oricum pierdută, să îmi fie cu iertare, nu mai pot fi de acord. Pentru că domnul Flo este un mare imbecil şi caracterul mai mult ca sigur nu este punctul său forte. Pe scurt, ce face acest om?

Ei bine, soţia lui are un job şi încă unul bunicel. E plecată foarte des la job. Altădată iese să se mai aerisească şi oricum, le face cam pe toate acasă, cu toate că domnul Flo nu prea mai merită. Aşa că omul nostru, cu mămica aproape de apartamentul propriu, fuge mintenaş la ea şi turuie cât e ziua de lungă despre propria soţie, câte în lună şi în stele. Ceea ce este şi mai grav, e faptul că turuie şi în faţa copiilor, profitând deseori dar chiar şi pe faţă de situaţia aşa zisului tată care vezi Doamne, e cu familia. Să ai o soţie şi să o prezinţi aproape obsesiv numai prin vorbe grele în faţa copiilor, a rudelor ei, a rudelor lui, a prietenilor, să strigi în magazin în ajun de Crăciun şi să o mai laşi şi cu bagajele, singurică, în ditamai magazinul, mi se pare că discutăm aici despre un dobitoc cu D mare.
Domnul Flo nu ştie ce înseamnă o vorbă frumoasă, o atenţie cât de mică, o plimbare la un spectacol sau sub clar de lună, măcar de ochii lumii, cu soţia sa. Şi când mai încearcă, se vede din avion că e o ipocrizie pe faţă. Domnul Flo nu e sensibilizat de jurnalele nevestii, de visele ei, de ceea ce şi-a dorit şi poate că îşi mai doreşte de la viaţă. Domnul Flo nu mai ştie să ofere o noapte romantică, ca altădată. Nu. Dumnealui vrea doar ca nevasta să stea cu şorţul prin casă, cu papucii în picioare, probabil că şi cu fusta până la genunchi, că de, e mamă. Ea trebuie să facă totul, să spele, să calce, să gătească, ba chiar să plătească facturi sau să facă cumpărăturile. El doar la o bere în faţa tv şi în rest, pizda măsii, ce atâtea fumuri pe capul sotiei? Plimbare? O rochie nouă? Un dans? O melodie? O poezie? Un teatru? O vizită undeva? Ferească sfântu, păi e criză domnule, ce, asta mai e nevastă şi mamă? Cam aceasta este concepţia de lume, viaţă şi familie a domnului de care facem aici vorbire. Mai bine să trăncăne el continuu, să o facă de doi lei pe la rudele ei, pe la amici, pe la mămicuţa lui unde eu bănui că încă mai suge cu biberonul…nevasta doar în casă şi cu copiii, ATÂT. Ea nu mai are voie să fie femeie, nici măcar în pat. Până şi acolo trebuie să fie ” aptă” puţinele minute în care domnul Flo doar simulează iubirea, deja termen străin pentru el.

Soţia lui? Păi să vedem, cine este ea? Ei bine, o mamă care îşi ţine jobul, îşi iubeşte copiii, care a stat prin spitale cu ei şi şi-a blestemat zilele în clipe de mare chin părintesc, în vreme ce domnul Flo probabil că ciocnea pasiv o sticlă de bere şi surâzând a tembel cu băieţii. Mai mult, soţia lui nu stă nici ea bine cu sănătatea. Spitale, zile pe patul de spital, dorul de copii, grija, o lupta interioară aproape dusă la extrem…Ea nu a putut fi mereu lângă ei, prin urmare. Pentru că domnul Flo s-a priceput ca nimeni altul să o determine să caute refugiu în altă parte. Băi fraţilor, dacă vă spun pe cine e gelos şi furios acest domn, vă faceţi cruce: PE INTERNET! da, dacă tot e prizoniera permanentă, afară de cazul când e la job, măcar pe net să îşi mai clătească şi ea ochii. Pfuai, nici asta nu mai are voie. Probabil că domnul Flo deja a bătut toba la mămiţica, la soacră, la cumnat sau cumnate, el ştie ce are, la amici şi normal că şi la copii. Soţia lui e o mare „belea” pentru că stă pe net din când în cînd…

Astăzi, această fiinţă chinuită este sub un adevărat „asediu” interior dar şi exterior. Copiii sunt cu ochii pe ea, că aşa le-a zis domnul Flo. Părinţii, rudele, de o parte şi de alta, au aflat de la domnul Flo că nevasta nu execută ordinele. Nu stă în cap. Nu e cu casa. Dar…nu prea a ştiut să vorbească despre iubire acest personaj…nu prea a încercat să o înţeleagă…Iar soţia lui astăzi plânge. Lacrimile ei se răsfrâng şi asupra celor care ştiu cât de mult minte domnul Flo, în toate direcţiile. Mi-aş dori ca fetita acestei fiinţe, să înţeleagă cine i-a dat viaţă, cine şi-a sacrificat-o nu de mult, cine era altădată viaţă şi acum doar un chip trist, cuprins doar de o amărăciune cum numai aşa nu ar fi avut nevoie de sărbători. Ai zice că oamenii ăştia, care nu pricep că o femeie mai are nevoie şi de altceva decât de prizonierat sunt musulmani. E grav ca propriul soţ să îţi întoarcă împotrivă proprii părinţi, doar pentru că domnul Flo a ştiut să mintă sau să caute cu tot dinadinsul motive oarecum credibile, pentru a o desconsidera în faţa tuturor. Atenţie, mai vrea şi copiii…ei bine, aici, intervin EU. I-as spune mamei ei aşa: doamnă, dacă Flo e atât de bun tată şi soţ, de ce soţia lui e mereu tristă şi are lacrimi şiroaie pe obraji? I-as spune soacrei lui aşa: băi cucoană, când o naşte şi fi-tu la opt luni şi s-o chinui ca nora-ta luni întregi prin spitale, ani de-a rândul, atunci să mănânci atâta borş. Le-aş spune amicilor lui de pahar sau de şuetă: băi fraierilor, voi l-aţi întrebat pe ăsta cât îl ţine? Vă spun eu: cât strănuţi. Pentru ăsta vreţi să mai existe sentimente?

De curând,domnul Flo a făcut-o lată. Deşi bunurile, conform legii, obţinute după căsătorie, sunt comune, a binevoit să ia şi să ducă hăt, numai el ştie unde şi ce bruma era prin casă, ba chiar şi actele de tot felul…acesta este domnul Flo. Dar el zâmbeşte când e întrebat. Un zâmbet de lemn. Domnul Flo vrea dragoste cu sila şi o slugă, nu o soţie. Mai mult ca sigur la el florile sunt doar simple buruieni, cuvintele sensibile, doar o pierdere de vreme, iar mângâierile sincere doar metode ca să îşi refacă doar când el are chef hormonii. Domnul Flo râde când aude o poezie frumoasă. Domnul Flo e vesel că are deseori ocazia să rămână singur cu copiii acasă ( deseori ea e la job)  şi să o ” îmbârlige” pe soţie la greu, ca să fie el cel văzut ok de toată lumea.

Cel puţin pentru mine e o seară tristă. Extrem de tristă. Am uitat de belelele mele cât ai clipi. Cineva are nevoie de mine. Pentru că în niciun caz nu voi tolera să mai văd lacrimile acestei mame în faţa zâmbetului prostesc şi de lemn al domnului Flo.

I-aş mai spune domnului Flo ceva: omule, roata se învârte şi Dumnezeu nu doarme. Soţia ta nu va mai fi mult timp nedreptăţită şi ştii de ce? Pentru că ai un zâmbet fals, de lemn…şi Dumnezeu ţi-l vede şi pe ăsta. Nu meriţi soţia pe care o ai.

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

4 responses

  1. pacat ca aceasta doamna nu are suficient curaj incat sa spuna stop…sa-i faca bagajele d-lui Floc si sa i le duca la mamitzika lui la usa…apoi sa-i tranteasca usa in nas si sa schimbe yala. ar trebui sa ia atitudine, sa stearga lacrimile care oricum nu-i folosesc acuma nici macar sa descarce paharul de chin si sa-l mai de-a in pi.da ma-sii pe dobitocul ala…sa-i scoata catrafusele la usa si pe geama daca e nevoie, sa-i strige in fata cat e de natang si de dobitoc, netrebnic si parazit, mai puturos si mai scarbos decat un gandac mare si negru…
    din pacate, insa statul roman si cei care ne conduc au o mentalitate de lemn, femeia in romania nu are nici un drept, nu este protejata in nici un fel de lege si trebuie sa-si faca singura dreptate dupa puteri…de cele mai multe ori ea pleaca batuta si umilita la 2 noaptea pe strazi, cu copilasi dupa ea, cautand disperata adapost, in timp ce burtosul, mandru de izprava pumnilor sai isi savureaza victoria asupra fiintei careia i-a jurat iubire si credinta in fata Sf. Dumnezeu…ei bine, acest parazit este de fapt un las, un fute vant care in fata unui barbat se face mititel si nu este in stare sa-si masoare nici un fel de putere cu el…acasa se da cocosul si isi descarca frustrarile pe biata sotie…fetelor, femeilor…luati atitudine…nu mai suntem in evul mediu…pentru noi nu exista lege, nu exista politie si nici o alta autoritate care sa ne protejeze…dar ne avem pe noi, cu putere de munca, cu vointa si putem dovedi asta…nu mai suportati tirania unui badaran de dragul copiilor, luati atitudine…distrugeti lanturile legate cu pietre de moara din jurul gatului, eliberati-va si traiti-va viata voastra…veti reusi cu curaj si speranta…sa auzim de bine

    Apreciază

  2. Mayya: Wow, ce comentariu-initiativa…cred ca va avea curajul de care vb tu mai iute decat ne-am astepta. Vom vedea.

    Apreciază

  3. Imi permit a posta o opinie personala apropo de acest subiect. Personal am fost in pozitia copiilor intr-o astfel de poveste. Nu a fost deloc placut, mai ales cand vedeam cum tatal meu incerca s-o improaste cu noroi pe mama mea. Este un gest impardonabil si mai mult, total imatur si neadecvat sa implici copii in problemele de cuplu ale unei casnicii. Domnul Flo ar trebui sa-si aminteasca in ciuda zambetului sau stramb ca nevasta sa statea prin spitale ingrijind copii sai. Ca era sa moara pe masa de operatie dand nastere fiicei sale. Ca mancarea care o are in general pe masa este gatita dupa preferintele sale. Insa nimeni nu are dreptul, sub nici o forma sa rapeasca libertatea altui om, indiferent de statutul legal. Pe scurt a nu se confunda casnicia cu o inchisoare. Voi reveni asupra subiectului cu alte comentarii.

    Apreciază

  4. Lothar: bun venit Silviu pe pagina mea, ma bucur si ma simt onorat sa te am oaspete. Cat despre opiniile exprimate aici, iti multumesc ptr ele. Multa sanatate iti doresc si un an nou fericit cu multe impliniri!

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: