RSS Feed

Mai stai in sufletul meu

Dacă aş avea aripi,
Poate că zborul m-ar ajuta,
să ajung mai repede lângă tine.
Ştiu că oricât de mult ar dura,
Mă vei aştepta,
Pentru că zâna mea de poveste,
Îţi şoptesc cu inima,
Aceeaşi veste:
Te iubesc şi acum, ştii bine.

Îţi văd ochii smarald
Şi mă pierd în culorile vieţii,
Ca să aştept iar cu tine,
Clipa când din nou,
Îmbrăţişaţi aievea pe Colţul de Cer,
Vom sorbi roua dimineţii.

Te strig cu inima,
Cu dorul şi nemărginirea,
Ca să te sărut cu fericirea,
Iar tu, la ceasul speranţei,
Surâzând precum nemurirea,
Uşor şi mereu să îmi spui:

„Două chipuri sub acelaşi cer,
Sunt viaţă din viaţă,
Hai… vino şi iar mă răsfaţă,
Dacă mă iubeşti şi acum,
Când mi-e greu,
Te rog, nu pleca:
Rămâi în sufletul meu”.

Autor versuri: Adrian Melicovici

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

3 responses

  1. foarte profund scrii,si foarte frumos,artistic chiar.
    ceea ce scrii tu sunt adevarate poezii..eu doar ma joc,sunt ganduri…vers liber.

    si raspunsul la comm-ul tau:’asta era si…scopul…profunzimea durerii 😛
    stiu ca nu se foloseste de atatea ori un cuvant intr-o poezie/text…dar merg dupa propriile reguli!
    multumesc:*’

    Apreciază

  2. „Pentru că zâna mea de poveste,
    Îţi şoptesc cu inima,
    Aceeaşi veste:”
    E minunat ca ai o zana care sa iti asculte povestile pe care inima ta le sopteste. E minunat sa stii ca oriunde ar fi ea, e atat de aproape, in sufletul tau.

    Apreciază

  3. Gabriela: multumesc mult. Da, e o senzatie de neimaginat.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: