RSS Feed

Clipa de poezie: CAND INIMA TE CHEAMA

Într-o seară, cândva,
am cântat împreună refrenul iubirii,
iar apoi, sub o stea,
ne-am îmbrăţişat cu patimă,
ca un gând împreună fiind,
sub icoana de suflet,
a iubirii.

Mi-ai dăruit un surâs,
şi de atunci m-am dezis,
de tristeţi care mă apăsau,
ca un blestem al căutării în zadar,
până când tu, iar,
să plâng în singurătatea mea,
fără să-mi spui, mi-ai interzis.

Tu Floare de Colţ,
ai plecat în iubirea infinită,
mereu în fiinţa mea,
vie şi nerostită.

Te-am desenat în toate visurile mele,
şi te chem la ceasul de-acum,
să mă ridici din praf şi din scrum,
ca să continui,
esenţa trăirii, numai cu tine,
la infinit, pe acelaşi drum.

Curcubeul clipelor când am zburat,
către cerul dorinţelor fierbinţi,
a fost doar începutul poveştii,
de neuitat,
când vreau din nou
să mă priveşti, ia seamă,
şi să ne iubim din noi,
frumos şi cuminţi,
când inima te cheamă…

Autor versuri: Adrian Melicovici
18 ianuarie 2011.

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: