RSS Feed

Si ingerii exista, nu-i asa?

Dap, se spune că minunile se înfăptuiesc cel mai adesea doar în visele noastre dar nu e adevărat. După o perioadă mai grea din viaţa mea, iată-mă în plină formă, viu şi nevătămat, gata să mă iau la trântă cu noile mele aspiraţii. Dacă am spus că în maxim trei ani voi fi cel mai citit scriitor român, eu mai repet o dată: AŞA VA FI. Am primit ieri o gură de „oxigen” şi m-am convins încă o dată că ÎNGERII EXISTĂ, ei sunt aici, printre noi, mai pământeni ca oricând, gata să ne sară în ajutor în clipe neaşteptate şi atunci când credem că speranţele au fost deşarte, într-o lume în care valoarea umană se regăseşte cu greu.

Mi-am încordat din nou puterile şi de la primele ore ale dimineţii am început să fac ce mă pasionează şi îmi place mai mult: să scriu. Să scriu la romanele mele, cu o inspiraţie sosită dintr-o dată, aşa cum le şade bine scriitorilor neastâmpăraţi, care se trezesc în toiul nopţii şi îşi aştern ideile pe hârtie, gândurile, rândurile unor posibile creaţii în proză sau poate în poezie. Am uitat de orice durere, măcar vremelnic, despre care am vorbit în postările anterioare, pe care le regăsiţi puţin în urmă pe această pagină chiar. O voce mi-a scris că sunt „ prostănac” şi că ţine la mine. Apoi mi-am reamintit că există atâţia oameni frumoşi între noi şi niciodată nu trebuiesc uitaţi, eu cel puţin nu o voi face. Mai târziu, spre orele întârziate ale unei zile istovitoare şi seri parcă uşor întârziate, o altă minune mi-a scris să mă relaxez şi cu asta a spus totul. M-am relaxat, am adormit liniştit şi m-am trezit sărind ca ars direct în faţa computerului. Am privit monitorul ca pe o presupusă oglindă a cuvintelor care mai apoi, au început făcut explozie de viaţă şi de lumină în noi rânduri aşternute, din manuscrisele Noaptea Speranţelor şi ulterior, a megaromanului Secretul lui Myron.

Forţa lăuntrică a reuşit să scoată din nou la iveală lumina din întuneric iar fraza de pe bolta Nopţii Speranţelor, a rămas şi ea bine gravată între stelele universului: AICI E COLŢUL TĂU DE CER. Gesturile simple aduc deseori o putere incredibilă în psihic şi am ştiut că atunci când tastatura a început să zbârnâie sub bătaia neastâmpărării şi a inspiraţiei, îngerii s-au întors din nou în viaţa mea. Pentru voi, oamenii frumoşi pe care v-am cunoscut în ultimii aproape doi ani, nu am cuvinte suficiente ca să vă spun cât de mult puteţi însemna pentru mine, iar voi poate nici nu ştiţi cât de mult ţin la voi, vă respect şi aşa va fi mereu. Vă mulţumesc tuturor celor care aţi fost alături de mine şi aţi crezut în potenţialul meu, nu vă ştiu enumera pe toţi, căci aţi fost şi sunteţi mai mulţi decât mi-am imaginat. Le mulţumesc celor care au citit cu interes ce am scris, în cărţile mele sau au văzut alte realizări ale mele: George Toma Veseliu ( critic literar, dramaturg, prozator), prof. univ. George Anca, Nelu Obăgilă ( jurnalist), Adriana Răceanu ( jurnalist), Mădălina Zamfir ( jurnalist), Andreea Stoica ( jurnalist), Valentin Grigore, Gabriel Boriga ( primar Târgovişte), Dan Gâju ( jurnalist militar, romancier), prof. Honorius Moţoc ( viceprimar T-vişte), Marius Ene ( jurnalist), avocat Ion G. Angheluş, Carmen Vădan ( director Biblioteca Judeţeană I.H. Rădulescu), Mircea Niţă ( director Centrul Cultural Dâmboviţean), prof. Mihail Stan ( director Societatea Scriitorilor Târgovişteni, scriitor şi editor), Adrian Purcărescu ( regizor şi editor Independent Film), Cristian Iordache ( jurnalist), Vladuţ Andreescu ( Europe Center) . Li s-au alăturat oameni simpli, de prin colţurile ţării dar şi de aici, cărora de asemenea le mulţumesc că mi-au fost şi îmi sunt alături: Maria Becheru Bucureşti), Carmen Ţeican ( Focşani), Silviu Caradima ( Bucureşti), Alina Dobra ( Bucureşti), Ionela Zamfiroiu ( Târgovişte), Florenţa Ştefania ( Bucureşti), Ionuţ Zamfir ( Moreni), Marian Guzi Irimia ( Moreni), Clarisa Fritzman ( Cannes), Ioana Alina Stroe ( Bucureşti) şi alţii, îmi cer scuze dacă am mai omis.

Nu e un pomelnic de nume, ci de oameni adevăraţi, care ştiu că mai am poate multe de spus în „ scriitura” românească. Acum mă voi opri, căci deja e trecut de 6 dimineaţa, şi vă spun tuturor: nu mă mai doare mijlocul şi am o „ porneală” de zile mari, demarată în trombă şi de aportul nesperat al Florenţei şi al lui Silviu dar şi al cuvintelor simple dar extrem de „la obiect” ale încântătoarei mele vecine, Ionela Zamfiroiu.

Fiţi pe vază, m-am întors la romanele mele şi inspiraţia e maximă. Vă pup pe toţi!

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

6 responses

  1. succes. e bine că ai alături de tine oameni care cred în ceea ce faci şi, mai ales, că te bucură ceea ce faci. restul vine de la sine. somn uşor, deocamdată, apoi spor-t la scris.

    Apreciază

  2. Eumiealmeu: multumesc mult. Şi tu sa ai o zi frumoasa si calduroasa, mai ales in suflet.

    Apreciază

  3. mariannicolescu

    Atragandu-ma titlul din scrierea d.stra, draga prietene, sau draga coleg in ale scrisului, va dau dreptate: ingerii exista, asa cum credinta si Dumnezeu exista. Ca atare, chiar am scris un volum de versuri intitulat „Aripi de ingeri”, pe care l-am lansat in 2009, cu ocazia „Zilelor Nichita Stanescu”, ce se sarbatoresc in fiecare an pe 29.30 si 31 martie in urbea mea natala. Ca o legatura cu d.stra, targovistenii, la lansarea mea au participat si scriitori din Targoviste:George Coanda,Mihai Gabriel Popescu,Mihail Stan si poetul Mihai Stanescu. Al d.stra confrate va ureaza succes la scris, cat mai multe si cat mai bune romane. Toate cele bune!
    Va mai las si un poem, din opera mea, cu tematica de fata:

    Numai Domnul mai poate să facă un înger
    de Marian Nicolescu

    Mă apuc să semnez o speranţă, pictând
    Să creez omul bun, iubitor, cald şi sincer,
    Mă opresc, resemnat, şi-mi repet doar în gând:
    Numai Domnul mai poate să facă un înger!

    Numai El poate face zbor de păsări, copaci …
    Vernisaje în cer ş-o lucrare măreaţă,
    Norii negri-n furtuni, ochii trişti şi opaci
    Îi aşterne cu strop de sublim şi cu viaţă.

    Muza mea obosită penelul mi-l poartă
    Peste cer azuriu, inspirat dintr-un tom
    De natură – portret, necrezând că e artă …
    Căci doar Domnul mai poate să facă un om!

    Pictor trist, inspirat de-un Eden îngeresc,
    Fac pe dat un portret şi-l ucid cu un fulger,
    Fără viaţă, cu cap şi cu trup femeiesc …
    Numai Domnul mai poate să facă un înger!

    Apreciază

  4. Mariannicolescu: bine ati venit pe aceasta pagini, va mai astept oricand cu mare placere. va multumesc si ptr frumosul poem ca si pentru cuvintele frumoase ca si pentru nominalizarea colegilor mei din SST.

    Apreciază

  5. Spor la scris 😀 Ma bucur ca ai trecut cu bine peste o perioada mai dificila.

    Apreciază

  6. Andreea93m: ms mult.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: