RSS Feed

Peripetii nocturne

Notificare: acesta este un fragment din romanul scris si publicat de mine prin Editura INDEPENDENT FILM in decembrie 2009. Anterior, a fost publicată la New York, în paginile ziarului New York Magazin, în serial ( descarcare PDF a linkului). Pe scurt, romanul arată motivaţia evenimentelor nedorite care se petrec în lume şi să arate fantastica poveste de dragoste dintre doi tineri, el, român sărac, victimă a mineriadelor din iunie 1990, ea, fiica unui afacerist american lovit de terorism în interesele personale şi nu numai. Cutremurele, actele teroriste, istoria a două ţări, România şi SUA, poveşti de dragoste între adolescenţi, paranormal,previziuni, etc, toate le veţi regăsi în romanul ECOURI DIN SODOMA ŞI GOMORA, al cărui film promo îl puteţi vizualiza mai sus la rubrica ” Promo cărţi proprii”. Achiziţionarea cărţii e simplă, volumul fiind încă existent în câteva librării, din cele 144 magazine unde a fost distribuită iniţial, în toată ţara dar şi prin solicitare online direct la editură pe adresa independents.film@gmail.com. Ori chiar telefonic, la nr.0751 196 938 ( editorul societăţii). Urmăriţi mai jos câteva fragmente puţin mai…”fierbinţi”… 🙂

 PERIPEŢII NOCTURNE- CAPITOLUL 18

– De ce încui uşa? întrebă celălalt cu naivitate.
– Ia loc pentru început, îi zise fata. Ce bei?
– Păi…cu ce ocazie?
De acum, Rosa se înfurie şi deveni ea însăşi, astfel că îi spuse direct şi fără ocolişuri:
– Cu ocazia faptului că o să fii primul bărbat care o să mi-o tragă.
– Care ce?! întrebă Jim zăpăcit de-a binelea.
– Exact cum ai auzit.
Dispăru câteva secunde undeva în spatele lui şi îi întinse un pahar:
– Whisky cu gheaţă.
Ciocniră şi apoi băură până la fund licoarea cu pricina. Fata mai turnă încă o dată şi încă o dată…Apoi se întinse pe pat şi îi spuse făcându-i semn cu arătătorul:
– Vino…
Jim nu mai aşteptă încă o dată această invitaţie. Se aşeză lângă ea dar nu cuteză să facă mai mult.
– Ce este? şopti ea. Toate spun că eşti bun. Ia să vedem, e un basm, sau un adevăr?
Tânăra îi puse mâna între picioare şi începu să frământe încet cu degetele, până când Jim se excită.
– O-ho, spuse ea, ce-avem aici? „Asta” e…
Dar nu mai apucă să continue. Căci bărbatul de lângă ea o mângâia de acum în cele mai fierbinţi locuri, făcând-o să tremure. Sfârcurile sânilor ei scăpară între buzele lui Jim care îşi pierduse controlul. La un moment dat, el o întoarse pe o parte şi o sărută peste tot, dornic să simtă plăcerea la care visase de atâta timp…
Se dezbrăcară complet şi Rosa deveni prizoniera propriului moft. Dar începu să-i placă îndrăzneala care o determinase să provoace aceste clipe în care în afara dorinţei de a fi dezverginată, dragostea reală lipsea totuşi cu desăvârşire. Tânărul o apucă uşor de mijloc şi o trase sub el. Fata îşi încolăci picioarele în jurul lui şi îi zise:
– Ai grijă…e prima oară…
– Ştiu, o linişti Jim. Dar te iubesc prea mult ca să îţi provoc durere. Durează puţin, doar câteva secunde…
În clipa următoare, pe chipul fetei începură să se prelingă câteva lacrimi.
– Opreşte-te, îl imploră, mă doare!
Dar era prea târziu. Cu o mişcare bruscă, într-o singură fracţiune de secundă, Jim o pătrunse cu putere, fericit că intră într-o lume a extazului la care aproape că încetase să mai spere.
– Dumnezeule! strigă din nou Rosa, simţindu-l pe Jim înăuntrul ei.
– Taci, îi spuse el cu voce blândă.
– Ia-mă, ia-mă, îi răspunse Rosa înfierbântată. Durerea şi plăcerea se amestecau în simţurile fetei care devenise femeie.

Rosa şi Jim petrecură ore întregi împreună, uitând de trecerea timpului, care uneori era atât de grăbit. De când îl simţise prima dată, femeia din ea ieşea la iveală, ca un efect al curiozităţii extreme, ajunsă la apogeu mai mult ca niciodată. Nici măcar nu o duruse aşa cum s-ar fi aşteptat. Bărbatul de lângă ea era suficient de experimentat ca să îi poată alina suferinţa de moment şi mai mult, să-i provoace plăcere, lucru rar întâlnit în cazul celor ca ea. Întreaga cameră a Rosei arăta de parcă în ea se petrecuse un război amoros, purtat cu sălbăticia instinctului primar. Şi chiar aşa era. Hainele celor doi zăceau împrăştiate pretutindeni, mărturie vie a clipelor în care tânăra hotărâse să pătrundă pe un teren de care până atunci fusese străină. Transpirară la nesfârşit provocaţi unul de celălalt şi sudoarea lor fu alungată când se hotărâră să meargă la duş împreună. Jim o mângâia uşor cu săpunul iar ea făcea acelaşi lucru fericită că în sfârşit reuşise să răspundă afirmativ unor reguli nescrise. Plăcerea atingerii reciproce devenise atât de mare că tânăra nu reuşea să se mai sature de el, dornică să o ia din nou de la capăt, până când Jim, gâfâind de zor, fu nevoit să o respingă uşor:
– Nu mai pot, murmură.
– Vrei să mai facem o pauză? îl întrebă Rosa cu seninătate, respirând şi ea cu greu.
Bărbatul o privi cu uimire şi după ce îşi mai trase sufletul, îi răspunse cu hotărâre:
– Vreau să ne oprim definitiv! Avem timp şi altădată. M-ai stors, micuţo.
– Altă dată nu va mai fi, i-o reteză fata. Apoi se întinse pe spate răsfirându-şi mâinile şi picioarele fără nici o jenă şi adăugă:
– De fapt, trebuie să îţi mulţumesc. Acum înţeleg, atâta cât pot, de ce oamenii vorbesc aşa mult despre sex. Este într-adevăr ceva extraordinar.
– Eu ştiam că pentru femei, iubirea este mai importantă decât orice…
Rosa însă era de altă părere. Iar această discuţie ivită din senin între ea şi partenerul ei de „ ocazie”, cum îl considera, fără însă ca el să o ştie, o atrăgea.
– Vezi, Jim, eu nu înţeleg ceva. Dacă tu mă iubeşti dar nu îţi place s-o faci cu mine, ce se întâmplă? Ce rost ar mai avea iubirea dacă nu ne-am potrivi la pat?
– Aici acţionează psihicul, Rosa. Când iubeşti, totul ţi se pare plăcut.
– Eu nu sunt de aceeaşi părere. Nu înţelegi?
– Nu, nu înţeleg…
– Păi, Jim, eu am făcut cu tine sex, nu dragoste. Deşi a fost pentru prima dată, mi-a plăcut dar…uite, eu nu te iubesc. Înţelegi acum de ce nu va mai exista o data viitoare?
– Înţeleg că ai apucături pe care doar la bărbaţi le întâlneşti, răspunse Jim iritat.
Înţeleg doar că te-ai folosit de mine.
– Nu fi ipocrit, îl repezi Rosa. Chiar dacă ţi-aş fi spus că vreau să mă folosesc de tine, tu tot ai fi venit şi tot ai fi profitat de ocazie. Aşa că tu eşti cel care te-ai folosit de mine. Acum sunt şi eu alături de celelalte, un trofeu, încă unul de valoare, pentru că acum câteva ore încă mai eram virgină. Nu crezi că am dreptate, domnule „ Gigolo”?

Jim rămase tăcut. O privea pe fata magnatului şi pe măsură ce o asculta, îşi dădea seama că are în faţă o forţă feminină de care nu mai avusese parte. Ciudat, dar nu se supără pe vorbele rostite cu ironie ale fetei. Iar acesta era pentru el un lucru la fel de nou ca şi caracterul pe care-l avea în faţă. Toate celelalte cu care se culcase se purtaseră diferit, uşuratic, doar din ambiţia de a trece prin patul lui. Rosa însă, îl alesese din cu totul alte motive, chiar dacă acestea nu se datorau iubirii. Rosa vroia ceva simplu dar important: să îşi înceapă viaţa sexuală. Şi îl considerase pe el, Jim, nu neapărat bun ca bărbat ci mai degrabă potrivit ca să îi ofere mângâierea şi tandreţea de care orice tânără are nevoie în asemenea momente. Ştia că o iubeşte şi pentru asta îl chemase. Urmărea de mult timp să o aibă, dar această luptă cu imposibilul îl făcuse să se îndrăgostească de ea. Şi acum, când ea îi spusese clar că altădată „ nu va mai fi”, o săgeată îi pătrunse în inimă şi tristeţea îl cuprinse uşor. Se ridică dezamăgit şi spuse încet:
– Trebuie să plec. Poate ne mai auzim.
– Te rog, îl rugă fata, nu mă mai suna. Încearcă să uiţi ce s-a întâmplat şi vezi de viaţa ta. Jim, adăugă ea sensibilizată de chipul mâhnit al tânărului, nu vreau să suferi. E mai bine ca totul să rămână aşa iar pe viitor să ne amintim cu plăcere de aceste momente. Nu crezi?
– Cum spui tu, Ros… Rămâi cu bine.

Tânărul se făcu nevăzut şi peste două- trei minute Rosa auzi motorul maşinii lui. Se repezi către fereastră şi privi cum aceasta porneşte în trombă pierzându-se în noaptea care venise pe nesimţite. Era târziu şi excentricitatea ei o făcu să gândească repede:
– Mă duc să mă plimb. Acum, vreau să mă plimb singură. Dumnezeule, mai zise, ce dezordine… Văzuse şi ea cum arăta propria-i cameră şi începu să strângă unul câte unul lucrurile care zăceau de-a valma. Când termină, îşi luă pe ea un pulover negru şi coborî în stradă singură, cu mâinile în buzunare, luând- o de-a lungul aleii, cu gândurile mai împrăştiate ca oricând. Se mulţumi că alesese o îmbrăcăminte groasă. În New York, nopţile sunt răcoroase. Acolo, pe bulevardele luminate mai bine ca oriunde, o altfel de lume mişuna în toate direcţiile. Reclamele se întreceau în ingeniozitatea cu care erau concepute şi atrăgeau privirile trecătorilor, dornici ca şi Rosa să respire viaţa de noapte a metropolei. Merse mult timp aşa, tăcută până când fu atrasă de nişte geamuri albastre, de unde răzbătea refrenul unei melodii care îi plăcuse întotdeauna. Fără să pregete, intră în clubul cu pricina. Rămase uimită de sutele de clienţi aşezaţi la mesele rotunde, luminate de câte o veioză micuţă. Chelnerii mişunau care încotro cu câte o tavă pe care erau rânduite pahare cu diferite băuturi. Din cele patru colţuri ale acelui loc, răzbăteau din reflectoarele ascunse cu grijă patru culori care luminau uşor întregul local. Înaintea ei, văzu cum două fete practică streap-tease, spre deliciul bărbaţilor din audienţă, provocând neîncetat fluierături peste fluierături şi când una dintre ele îşi arătă brusc corpul superb alunecând pe bara din mijlocul arenei, vacarmul fu şi mai mare. Un domn îmbrăcat cu un sacou roşu, purtând papion, uns până la extrem cu ulei peste părul pieptănat cu atenţie într-o parte, rosti de la microfon:
– Doamnelor şi domnilor, aceasta este Betty! Admiraţi-o pe Betty! Aplaudaţi-o pe senzuala Betty! Betty este din nou aici pentru dumneavoastră! Inegalabila Betty, doamnelor şi domnilor!
Iar Betty, impulsionată şi de prezentarea ce îi fusese făcută, îşi executa numărul cu atenţie sporită. Legănându-se în ritmul melodiei lente, se lăsa la câteva secunde pe spate, frecându-se uşor de bara aflată chiar în spatele ei, lăsând să se vadă discret dar provocator sânii superbi. Deodată îşi duse mâinile la spate şi sutienul căzu la podea înnebunindu-i pe bărbaţii înfierbântaţi de mişcările ei la fel de provocatoare. Fluierăturile se înmulţiră şi de acum, Betty putea să fie fericită: succesul acelei seri, era asigurat. Dar nu se terminase. Câteva clipe mai târziu, se căţără ca o felină pe bară, până sus de tot. Apoi se lăsă cu întreg corpul în jos, susţinându-se doar cu gleznele de la călcâie. Îşi coordonă cu dibăcie mişcările şi începu să alunece de-a lungul barei în timp ce de la microfon, aceeaşi voce entuziastă, nu înceta să repete:
– Doamnelor şi domnilor, Betty este aici pentru dumneavoastră! Neîntrecuta Betty! Senzuala Betty! Apauze pentru Betty, doamnelor şi domnilor…Rosa îşi găsi cu greu un loc liber. Dar avu noroc. De acolo putea să vadă aproape tot ce se petrece în jur şi pe scena care fu invadată lumini multicolore în timp ce mult lăudata Betty nu mai înceta să provoace strigăte de admiraţie şi ropote de aplauze din ce în ce mai numeroase. Un ospătar se îndreptă imediat spre ea:
– Bună seara. Domnişoara ce serveşte?
– Un gin cu lămâie, fu răspunsul fetei.
– Prea bine. Vi-l aduc imediat.
Imediat după aceea, Rosa auzi o voce de la masa alăturată care i se adresă direct:
– Fetele politicienilor umblă prin astfel de locuri singură?
Tânăra se întoarse către cel care rostise aceste cuvinte şi spuse cât putu de obraznic:
– Imbecililor! Nici aici nu scap de voi? Trebuie să vă băgaţi neapărat în sufletul omului când vă vine vouă? De când este presa stăpână pe viaţa mea?
Nici nu termină bine de spus aceste cuvinte că din mai multe direcţii câteva aparate de fotografiat se năpustiră asupra ei. Încruntă enervată din sprâncene şi azvârli paharul cu gin care tocmai îi fusese adus direct în ochii unui paparazzi care nu pierduse ocazia să o surprindă când se aştepta mai puţin. Acesta era tributul pe care trebuia să îl plătească fără de voie copilul unui om important şi binecunoscut, cum era Walker.
– Nenorocitule, strigă Rosa cu mânie, stai departe de mine.
Nici gând însă ca jurnaliştii revistelor de scandal, aflaţi acolo pentru subiecte „ tari”, să renunţe la pozele lor.
– E beton, Will, zise unul. Cu prima pagină vom da lovitura. Îmi imaginez de pe acum cât de bine o să arate titlul: „ Fata răpită a senatorului Walker frecventează mai nou cârciumile”.
– Mai du-te- n măta! îl înjură Rosa cu furie. Dar un alt glas rosti cu bucurie:
– E belea! „ Fata senatorului Walker, înjură beată prin cârciumi”! Dumnezeule, ce titlu! Tiraj dublu, Webb! Tiraj dublu!

Tânăra americancă nu mai putu suporta şi fu nevoită să se retragă. Ziariştii de mâna a doua o recunoscuseră cu toată discreţia ei şi îşi imagina cu groază chipul tatălui ei când va citi presa zilelor următoare. Se grăbi către uşă, dar un tip scund, cu o pălărie îndesată pe cap, o opri cu braţul întrebând-o:
– Aţi fost surprinsă în această noapte înjurând şi consumând alcool. Cum comentaţi?
– Uite-aşa comentez, tună Rosa, iar în clipa care urmă îi strigă celuilalt în ureche cât putu de tare:
– Du-te dracu!
Izbuti să iasă şi spre norocul ei un taxi opri la semnele pe care le făcea cu disperare. Apoi se întoarse acasă, unde căzu într-un somn adânc, încercând astfel să uite scenele de la clubul de noapte. Dar nici în somn nu avu linişte. Auzea în permanenţă în visul pe care-l avea o voce care nu înceta defel să repete:
„- Doamnelor şi domnilor, aceasta este Betty! Senzuala Betty! Aplaudaţi-o pe Betty!”
Până la urmă se trezi şi punându-şi faţa în palme, murmură:
-Doamne, de ce erau oamenii aceia aşa de fericiţi?

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

2 responses

  1. Hmmm… fierbintele, intr-adevar! 😉

    Apreciază

  2. Shayna, nu te lasa inselata de acest capitol. Cartea cuprinde multa istorie si episoade din viata reala, de pe mapamond, cutremure, scene dramatice dar si din cotidianul tinerilor din Romania ori SUA. Ms ptr coment. 🙂

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: