RSS Feed

Din lacrimi de gheata

Ştiu că eşti undeva,
între aştrii visurilor de-acum.
Dar te întreb pe tine, timpule:
Poţi opri doar puţin
şi în viaţa mea?

Irizări şi umbre de ieri,
mă urmăresc până în viitor,
când tu, destinule,
îmi ceri,
să păstrez în mine aceeaşi dorinţă,
acelaşi dor?

Eu o văd ca pe sufletul fericirii,
cum zâmbeşte la clipa trăirii,
în doi,
dar nu e povestea iubirii
ci doar a unui singur cuvânt:
NOI.

Cad fulgii de nea,
necontenit,
nu numai în jur,
dar şi în inima-mi uneori nemişcată
şi ea din lacrimi de gheaţă,
ca o comoară doar pentru tine,
ascunsă şi bine păstrată.

Mai sunt şi alte fiinţe
care ştiu şi ele că exişti,
pentru alte inimi învăluite,
în alte comori îngheţate,
ale lor,
ale tuturor,
în lumea celor ce aşteaptă,
după un ultim suspin,
şi mai apoi surâs,
acelaşi destin,
nerostit, nevăzut
şi nespus…

Cineva din mine încă mai cheamă…
Cineva din voi încă aşteaptă,
Cineva din alţii încă mai speră…
ca pe tărâmul dorinţelor,
să fie pictate noi poveşti,
de frumuseţe şi neuitare.

Îmi port paşii,
prin necuprins…
Şi totuşi,
urmele dorinţelor,
din fiinţa mea,
topesc totul în cale,
semn că nimic nu-i de neatins….

Nu simţiţi
ce se întâmplă deloc?
Priviţi…
Am sperat împreună cu sufletul meu iar timpul..
pentru prima oară,
în eternitatea lui…
s-a oprit fără veste în loc.

Autor versuri: Adrian Melicovici
februarie 2011 

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

19 responses

  1. „iar timpul..
    pentru prima oară,
    în eternitatea lui…
    s-a oprit fără veste în loc.” asta mi-a placut in mod deosebit. Foarte frumoase si sensibile versurile tale, chiar imi plac. 🙂

    Apreciază

  2. Superba, ar fi de prisos sa mai adaug ceva versurile vorbesc singure

    Apreciază

  3. Shayna, iti multumesc. Ma bucur ca apreciezi versurile mele. Te mai astept aici, cu drag.

    Apreciază

  4. Pavelionut, bun venit pe pagina mea. Ms ptr apreciere, te mai astept. 😉

    Apreciază

  5. „urmele dorinţelor,
    din fiinţa mea,
    topesc totul în cale,
    semn că nimic nu-i de neatins….”

    Excelent!!
    Felicitari, Ady!

    Apreciază

  6. Multumesc Nety.Tu mereu comentezi frumos. Te mai astept aici. 😉

    Apreciază

  7. Adevarat ultima strofa este si cea mai deosebita.
    Impresionant!

    Apreciază

  8. Multumesc, SEXPROFE. Te mai astept aici. 🙂

    Apreciază

  9. Stop wasting time in waiting for love .

    Apreciază

  10. Cuvintetacute: ok, ai dreptate. Kiss. 😉

    Apreciază

  11. mel, poeziile nu se comenteaă[, nu-i aşa? se poate comenta frumosul? cad fulgii de nea, necontenit… o nouă formă a lacrimilor, poate cea mai pură, când transparenţa devine alb şi albul e o şoaptă.
    mă bucur mult că te-am găsit.

    Apreciază

  12. mel, poeziile nu se comentează, nu-i aşa? se poate comenta frumosul? cad fulgii de nea, necontenit… o nouă formă a lacrimilor, poate cea mai pură, când transparenţa devine alb şi albul e o şoaptă.
    mă bucur mult că te-am găsit.

    Apreciază

  13. Psipsina: si eu ma bucur ca NE-AM GASIT. Kiss si msc mult ptr cuvintele tale. 😉

    Apreciază

  14. Ceea ce e neatins încă aşteaptă acolo, în tine; atunci când ea, iubirea, îl va isca.

    Apreciază

  15. Ştii că acea minunată poveste încă netrăită urmă, cea care te-a fermecat atât de tare încât ai luat-o de la mine şi ai postat-o acolo…ştii prea bine unde, a fost publicată? Sufletele frumoase se aud unele pe altele…

    Apreciază

  16. Camelia: da, Cami, te „aud” perfect. Povestea mea e luata din povesti neluate si care se aseamana. Astfel, sub imperiul timpului si al frumusetii ascunse etern si deseori fara sa stim in inima noastra, apar lacrimi de gheata care se topesc sub sarutul mult asteptat al celei care stie ca e totuna cu Iubirea. Cu drag. 😉

    Apreciază

  17. Toate stofele sunt de suflet si pentru suflet, intrebarea mea ar fi daca aceste iubiri atat de deosebite de care doar cei alesi ,cred eu, ca au parte sunt date de Dumnezeu, ori noi ne incapatanam sa credem in ele si sa le ridicam la grad de absolut? cu toate acestea raman cele mai frumoase amintiri ale inimilor noastre, dar de ce nu le putem trai pana la sf zilelor si se reduc la doar un moment, o traire, o clipa petrecuta langa cineva, care este misterul lor de se intampla asa, oare de ce? cert e ca ne raman pe viata si inca mai speram in ele, exact ca in stofa a doua a. Felicitari, oameni de azi au uitat de iubiri.

    Apreciază

  18. Wow… Adina, bun venit aici, deosebit comentariul tau. Ca sa parafrazez ce mai spun unele suflete sensibile, eu aş spune că niciodată nu trebuie să încetăm să iubim iubirea. 😉

    Apreciază

  19. multumesc pt raspunsul atat de prompt, de asemenea articolul „in cautare iubirii absolute” e scris parca din sufletul meu, insa nu prea inteleg penultimul paragraf catre sf, daca sufletele care se cauta , dar discret, inseamna ca nu mai este iubire aabsoluta? referitor la raspunsul dvs. nu avem cum sa incetam sa iubim iubirea din moment ce iubim, e ca si cum am fi pierduti pt totdeauna din puncul asta de vederea, intrebarea este daca iubirea pe care o iubim ne va mai iubii si ea( el), ori se va complace intr-o poveste de dragoste cum este descrisa cea de la inceputul articolului „in cautarea…”

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: