Flux RSS

Daily Archives: 15 martie 2011

Poeta Marilena Velicu ne incanta cu poezia iubirii

Posted on

 Aş spune că frumuseţea interioară emană în scriitură cu un efect decisiv asupra sufletelor iubitoare de poezie. Cel puţin asta îmi inspiră întru început creativitatea surprinzătoare a poetei despre care fac aici vorbire. Simplitatea şi profunzimea versurilor, bine aşezate într-o rimă perfectă aduc în faţa iubitorului de poezie sentimentală o autoare ce ascede frumos în literatura contemporană şi ne determină să spunem că niciodată nu e prea târziu să ” iubim iubirea”.

MARILENA VELICU ( foto alăturat) este născută la 13 februarie 1961 actualmente locuind la Tulcea. Are 15 poezii publicate in volumul “Lira in patru puncte cardinale”, participând la cateva concursuri de poezie pe reletele literare virtuale. Câştigă un loc III cu poezia Primavara tandră şi locul I cu poezia Iubirea mea albastră.

Poeta cere frumos ” freamătul tăcerii” dăruind cu sufletul ” sărutul purtat de vânt”. A ştiut să ” plângă” atunci când ” lumea nu m-a înţeles” nereuşind să ” zboare până la soare” însă nu şi-a ” pierdut speranţa să viseze”. Privind în urmă, poeta este sinceră cu ea însăşi întrebându-se parcă retoric ” de ce am tăiat iubiri din temelie” dar nu se dă bătută şi nu vrea ca „inima să-i ofteze.” Pentru că îşi ridică în chip angelic dar şi în cel mai pur stil cu putinţă „iubirea la rang de stea.” Ea „învaţă să plângă fără cuvinte”, să „dea tribut iubirii” şi să ţină de mână prin propriile ei trăiri ” umbra fericirii”. Autoarea ne aminteşte într-un fel tuturor că ” în ochi purtăm ca începuturi, cuvintele ce nu s-au spus”.

Poezia Marilenei Velicu a intrat brusc sub ochiul cititorului, ca un meteor de cuvinte frumos rânduite din inimă pentru inimă, ca de la suflet pentru suflet. În curând poeta va debuta şi cu un volum de versuri şi din acea zi, ca o recunoaştere a talentului ei nepreţuit, un om frumos cum e ea ne va spune într-un chip aparte, fără să rostească vreun cuvânt, că noi, oamenii acestui pământ, ar trebui ca de fapt toţi să preţuim şi să ” iubim iubirea”.

Vă las acum cu două dintre poeziile poetei şi sper ca minunatele versuri să vă încânte inimile!

ÎNVAŢĂ-MĂ

Învaţă-mă să-ngrop în mine dorul
Să tac şi pumnii să-i apăs pe gură,
S-ascund sub pleoape mute, iar fiorul
Şi ochii să mi-i zugrăvesc cu ură.

Învaţă-mă să plâng fără cuvinte
Ţipătul lupilor sub lună plină,
Să fie scut strigărilor din minte
Să ştiu s-accept dureri după cortină.

Învaţă-mă să merg pe întuneric
Ţinând de mână umbra fericirii,
Primeşte-mă în somnul tău feeric
Şi-nvaţă-mă să-i dau tribut iubirii.

Învaţă-mă să-mi şterg din amintire
Privirea ta-ncărcată de durere,
Să nu mai plâng în nopţi fără oprire
Învăţă-mă să te iubesc…tăcere

AUTOPORTRET

Când m-am născut am inspirat iubirea
Şi-am plâns când lumea nu m-a înţeles,
Dar am ştiut că asta mi-e menirea
S-aştern pe chipuri zâmbete ades.

Mi-au fost ursite mâini încăpătoare
Să pot pe oameni să-i îmbrăţişez,
Şi n-am putut să zbor până la soare
Dar n-am pierdut speranţa să visez.

La jumătat’de secol mă întreb
Dacă mai am în rucsac veselie,
Şi dacă sufletul îmi e întreg
De ce-am tăiat iubiri din temelie?

Privind în urmă am în ochi smaralde
Tremurătoare genele clachează,
Întorc privirea înspre zări mai calde
Nu vreau s-aud cum inima oftează.

Cu fruntea rezemată de fereastră
Nu văd în noapte gândul unde-mi zboară,
Zâmbind într-o reflexie albastră
Capitulez pentru întâia oară.

Îmi strâng uşor halatul peste şolduri
Rostind dorinţe pentru ziua mea,
Durerile le vând la preţ de solduri
Iubirea mi-o ridic la rang de Stea.

Autor versuri: poeta MARILENA VELICU

%d blogeri au apreciat: