RSS Feed

Razboiul umbrelor


„Eu nu sunt o umbră neagră. Poate că umbrele negre doar te urmăresc dar ele tocmai de aceea nu te iubesc cu adevărat. Eu sunt glasul sufletului care îţi şopteşte să te priveşti adânc în inima ta şi să asculţi chemarea unui alt timp, al fericirii, ea însăşi o umbră căci nu o putem atinge niciodată cu adevărat. Eu sunt acea umbră care doar te fredonează în acordurile celor mai profunde trăiri, acolo unde tu, aievea ca un balsam al frumuseţii tale de om şi de femeie unică pe acest pământ ai înţeles că poate ne cunoaştem din alte vieţi şi acum, la răscrucea temerilor tale, ne-am împreunat palmele ca să citim în ele la clipa cea mai frumoasă şi cea din urmă. Şi poate că cine ştie, în altă reîncarnare îmi vei dărui sărutul tău ca să îţi sorb speranţele şi să ţi le împlinesc. Eu nu sunt o umbră neagră. Eu sunt doar o adiere de vânt- anotimp care te plimbă prin răcoarea dragostei ce ţi-o trimit de nicăieri, dintotdeauna şi totuşi pretutindeni. Eu nu sunt umbra dezamăgirii. Nici măcar a tristeţii. Nici măcar a visurilor tale de fiinţă minune cu chip de soare şi ochi de Rai.

Eu nici nu exist, pentru că există dragostea infinitului destin către care alergăm împreună şi tu, la ceasul nopţii adormi aievea ca o zână a unui alt univers, zămislit de acelaşi Dumnezeu care te cheamă spre surâsul tău atât de drag mie, muritorului etern dar mereu o ALTFEL DE UMBRĂ. Şi am sosit fără să prinzi de veste ca să alung umbrele negre şi să-ţi dăruiesc dorul şi toată viaţa mea dintre AICI şi ACOLO. Păşeşte şi tu pe acest drum şi nu te opri…păşeşte continuu, către frumuseţea existenţei tale căci eu te voi aştepta la fiecare colţ de cer ca să-ţi spun simplu:
BINE AI VENIT ÎN VIAŢA MEA!”

Dar şi această umbră dispăru şi atunci, se auzi un glas întrebând-o:
„- Iar plângi? Atunci lasă lacrimile să curgă una câte una de pe obrajii tăi lumină şi priveşte. Lângă tine nu mai e nicio umbră. Sunt eu, aici, acum şi PENTRU TOTDEAUNA. Nu mă privi şi nu mă căuta. Eu oricum, nu te voi mai părăsi niciodată.”

Şi m-am întors. Într-adevăr, SPERANŢA nu m-a mai părăsit niciodată…

Autor eseu, Adrian Melicovici

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

18 responses

  1. Frumos de tot!🙂

    Apreciază

  2. Shayna: multumesc Micuto, iar semnezi ” condica” prima.🙂

    Apreciază

  3. Pingback: Si totusi… « lunapatrata

  4. sublima declaratie de iubire-dragoste…

    iata o traducere ad-hoc si en vitesse(din franceza) a superbului poem al lui e e cummings “i carry your heart with me”:

    îti port inima cu mine, ti-o port în inima mea…
    nu sunt niciodata fara tine, oriunde as merge, tu ma însotesti, draga mea…

    nu mi-e teama de soarta, caci TU esti destinul meu, scumpa mea…
    nu-mi doresc alta lume, caci tu esti adevarata mea lume, frumoasa mea…
    si TU esti tot ce Luna a vrut mereu sa-mi spuna si tot ce Soarele va cânta…

    iata cel mai mare secret pe care nimeni nu-l cunoaste…
    iata radacina, mugurasul si cerul unui arbore numit VIATA
    ce creste mai înalt decât sufletul poate spera si poate ascunde…
    acesta e miracolul ce pastreaza stelele împrastiate…

    îti port inima, ti-o port în inima mea…

    ¤¤¤

    O duminica senina, afar’ si-n suflet…

    Apreciază

  5. Multumesc frumos, iti raspund de pe mobilul unui amic ca-s plecat de acasa. Duminica placuta si tie.😉

    Apreciază

  6. Ma incearca o stranie senzatie ca aceste randuri le-am mai citit odata… Imi sunt familiare, parca le-as fi invatat candva pe de rost…
    Sigur ca nu am de unde le sti din alta parte, dar familiaritate randurilor tale imi da o stranie stare de pace interioara… Asta, probabil, inseamna sa patrunzi sensul gandurilor cuiva…
    Un eseu deosebit…
    Sa ai o duminica senina si imbucuratoare de inima…

    Apreciază

  7. Pingback: Melech « schtiel

  8. A dărui iubirea este o experienţă reală, frumoasă, deoarece în acest caz eşti rege. A primi iubirea
    este o experienţă nesemnificativă, ca aceea a unui cerşetor.
    Nu fiţi cerşetori. Macar în ceea ce priveşte iubirea, fiţi regi, deoarece iubirea este o calitate
    inepuizabilă; puteţi să dăruiţi cât de mult doriţi. Nu vă fie teamă că se va epuizati că vă veţi
    spune într-o bună zi: „Dumnezeule! Nu mai am nici un pic de iubire de dăruit.”
    Iubirea nu este ceva cantitativ, ci calitativ; ea are calitatea de a creşte atunci când dăruiţişi de a
    se diminua atunci când oţineţi doar pentru voi. Dacă rămâne numai în voi, moare. Dăruiţi deci
    cât puteţi. Nu trebuie să vă pese. O minte zgârcita îşi spune: „Îmi voi dărui iubirea numai
    anumitor persoane, care au anumite calităţi”.
    Voi nu înţelegeţi faptul că aveţi în voi atât de mult… sunteţi la fel ca un nor gata să-şi reverse
    ploaia. Norului nu îi pasă dacă se revarsă asupra stâncilor, grădinilor sau oceanului – acest lucru
    nu are nici o importanţă. El vrea să se elibereze.Şi acea eliberare îi dă o senzaţie extraordinară.
    Primul secret este: Nu cereţi niciodată să fiţi iubiţi. Nu aşteptaţi iubirea, gândindu-vă că o veţi
    dărui numai atunci când vi se va cere acest lucru….Osho

    Apreciază

  9. Rokssana: wow, noroc ca mobilul amicului meu e ultra performant, sincer nu ma pot abtine sa nu intru pe blogul meu sa vad cine si ce mai spune. Pe FB nu pot, din pacate. Deci Roxi, nu am decat o fraza de spus despre comentariul taU: MAGNIFIC SI SUBSCRIU. Zi superba sa ai!!!
    P.S. O sa iti trec asta la notite si pe FB, sper sa nu te superi, plz, chiar m-ai impresionat.Multumesc din suflet.

    Apreciază

  10. Sonia: ms mult, tu iar ma lauzi, o zi frumoasa in continuare.

    Apreciază

  11. bucura-te de timp liber in compania prietenilor si lasa virtualul..uita-l pentru cateva ore….nimic grav nu se intampla…

    Apreciază

  12. Purtam fiecare in noi un dor, dorul nestiut nevazut care mistuie , uneori umbre reci ne-ntuneca trairile alteori firave raze de soare ne descretesc fruntile ..si totusi existam , nevazuti , neatinsi departe ..milioane de umbre intr-o lume mult prea mica sa poata incapea toata sensibilitatea din noi ..suntem oameni cu trairi contradictorii sau prea simple , suntem fiinte sensibile care reactioneaza la frumos ..nu am putut sa trec neobservata , m-am oprit o clipa din mersul extrem de incordat al vietii mele sa imi umplu inima si sufletul cu sublim , cuvintele asternute atat de gingas mi-au bucurat ochii , m-au umplut de sensibilitate si pentru moment mi-am dorit sa fiu mai buna , mai curata ..ma gandesc ca noi oamenii suntem cele mai pline de mister fiinte , iar iubirea chiar si a celor din jur ne face sa vibram .. Mi-am stapanit cu greu lacrimile in fata unei asemenea splendori ..multumesc suflet de OM ca ai readus in viata mea chiar si pentru o clipa incantarea ..

    Apreciază

  13. Al3ssa: multumesc mult, Alessa ptr cuvintele tale. Ca sa fiu mai roman: multumesc mult sorumeo🙂 Pupici.

    Apreciază

  14. Buna,
    Am trecut si noi, prin Targoviste, candva.
    Azi, pe la Blogul tau, cu multumiri pentru voturile favorabile,de pe fainpolimedia.
    Ne place casa ta, dar nu obisnuim sa ne entuziasmam, si sa ne lansam in consecinta.Desi ai un fel empatic, Ponderarea este atitudinea preconizata, in spiritul echilibrului nonatasamental buddhist.
    O zi excelenta, si pe curand!Madi si Onu Blog.

    Apreciază

  15. World of Solitaire: bun venit aici. Multumesc ptr cuvintele voastre. Da, m-ati citit binisor, recunosc. Cu Budha cu tot.😉

    Apreciază

  16. Pingback: Ce-ar fi daca ne-am inventa propria viata? « Rokssana's Blog

  17. suntem mandri de tine, adi!!!

    Apreciază

  18. MIhaela: si eu sunt mandru de voi, mai ales de tine ca te am amica si aici si pe FB. Esti o fire sensibila si un suflet deosebit. Multumesc mult!😉

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: