Dreptatea nu-i a nimanui

„Am invatat ca toata lumea vrea să traiasca pe varful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre varf.

Nu merita sa plângi pentru nimeni, iar cel care merita nu te va face să plangi.
Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna că nu te iubeste cu toata fiinta sa.
Cuvintele nu le fac academicienii în academii, ci oamenii de pe strada. Autorii dictionarelor le captureaza aproape intotdeauna destul de tarziu, le imbalsameaza în ordine alfabetica si, în multe cazuri, abia cand nu mai înseamna ce gandisera inventatorii lor.
Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.”

I-auzi, ce cugetari are Garcia asta si Marquez pe deasupra. 🙂 Dati-mi voie sa fiu intru totul de acord doar cu ultima propozitie, adica ” nu te iubesc pentru ceea ce esti ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine. Nu mai stau sa punctez de ce nu-s de acord totalmente cu restul textului. E dreptul meu sa nu imi imaginez ca tot ce spune Marquez e si super ok, chiar si pentru simplu fapt ca nu vrea sa-l iubesc pentru ce sunt cand il citesc ci pentru ceea ce este. Si atunci, in dragoste cum ramane eterna pretentie de a iubi pe cineva pentru ce este? Va spun eu, e doar o pretentie, niciodata indeplinita. Cand cineva nu poate fi cu tine decat atunci cand este ceea ce este, se creeaza un alt non sens, adica oricum este ceea ce este.

Ehh, am vrut sa revin pe acest blog cu cateva ganduri despre ce rastalmacesc altii. Oricum, dreptatea absoluta nu-i a nimanui, ca si adevarul pe care tot absolut nu il detine nimeni.

Bine v-am regasit!