RSS Feed

Monthly Archives: Iunie 2011

Intre AICI si ACOLO

Posted on

Cateva cuvinte inainte de poezia mea oarecum nonconformista: ei bine azi cica implinesc o alta varsta. Vreau sa zic ca mereu mi s-au indeplinit toate dorintele, de-a lungul vietii. Unele mai mari, altele mai mici. Insa cea mai fierbinte dorinta a mea de azi nu va fi implinita. Adicatelea nu pot sa vad doi ochi frumosi. Poate ca ar fi fost cel mai frumos cadou al vietii mele. Adica nu poate ci sigur. Dar ceea ce stiu, este ca am avut chef sa imi fac un cadou singur, desigur mult mai mic, poezia de mai jos. Va trimit tuturor un gand frumos! Ady.

Intre AICI SI ACOLO

Mă întreb:
De ce nu ştii să taci?
Îmi răspund:
Pentru că strigă iubirea din mine…
Mă întreb:
De ce nu ştii să-i păstrezi frumuseţea
Sufletului ca să ştii doar tu şi ea?
Îmi răspund:
Pentru că mai am puţin de crescut…
Mă întreb:
Mai crezi că poţi fi iertat?
Îmi răspund:
Iertarea vine întotdeauna de la Dumnezeu.
Şi amândoi credem în iertarea Lui.
Mă întreb:
Tu chiar crezi în ceea ce simţi?
Îmi răspund:
Inima mea nu m-a minţit niciodată.
Mă întreb:
Te crezi atât de puternic încât să mai speri?
Îmi răspund:
Dragostea mea e un adevăr.
Şi atunci unele adevăruri trebuiesc ferite.
Poate rătăcite.
Să ştim numai noi.
Amândoi.
Şi mă mai întreb:
Te temi de porniri şi răbufniri?
Şi îmi răspund:
Cred că ne temem amândoi.
Şi mă mai întreb:
Oare se teme şi ea
De propriile porniri?
Şi îmi răspund:
Cu siguranţă.
Şi iar mă întreb:
Eşti sigur de ceea ce vrei?
Şi iar îmi răspund:
Când va fi şi ea sigură
Atunci voi cunoaşte adevăratul răspuns.

Dar întrebările nu folosesc la nimic.
Poate un pic…
Pentru că răspunsurile nu vin prin cuvinte…
Şi nici din aduceri aminte…
Ele sosesc din muzica sufletelor
Care străbat neuitarea,
E tare-ncurcată cărarea…

Acum bate o inimă.
E a mea.
Acolo bate altă inimă.
E a ei.
Pretutindeni bat inimi.
Toate ale lor.
Aici e linişte acum.
Acolo e linişte de asemenea.
Dar poate sunt două linişti „ neliniştite”.
Şi mă întreb din nou:
De ce oare?
Şi îmi aduc aminte de un răspuns frumos:
PENTRU CĂ ÎNTRE AICI ŞI ACOLO
SE AFLĂ TOATĂ FERICIREA NOASTRĂ.

Mă întreb:
Eşti trist?
Îmi răspund:
Tristă e viaţa. Alteori plăcută.
Dar ai voie să fii aşa când iubeşti.
Şi mă întreb:
Atunci starea ta cum o defineşti?
Şi îmi răspund:
Starea mea…starea mea e una de dor…
De dorinţă şi viaţă…
De cântec al inimii,
Ce bate ca un freamăt de vânt,
Uşor,
Starea mea…
E liniştea căutării…
La clipa-nserării…
Ia lasă-mă gândule-n pace…
Mai bine cheamă destinul
Să ne păstreze seninul,
Din mine şi ea.
Ce tot pui atâtea-ntrebări,
Ca mine de-atâtea ori?
Mă enervezi şi ia taci,
Pleacă departe de noi,
Fiindcă de azi eu zâmbesc,
Şi fericit spun:
Da măh…CHIAR IUBESC!
Şi răbdător ( ce supriză),
M-abţin să nu mai greşesc…

Aşa că în mare tăcere,
Spre a curioşilor durere,
Să-şi dea veninoasă părere,
Să mintă că am minţit,
Când am tot spus de iubit,
Acum ne retragem în noi,
Şi ce va fi mai apoi,
Doar eu şi cu ea vom afla,
Acum, poate mâine,
Poate cândva.

Ştiu că şi sufletul ei,
Erupe doar o dată pe veac,
Pentru alţii e-un fleac…
Aşa că-nţeleg şi tăcerea,
Aşa că-mi alung şi durerea,
Aşa că vă spun liniştit:
Niciunul din voi, în vreo viaţă,
Nu se va putea feri de iubit.

Zâmbesc.
Mă întrebaţi:
De ce zâmbeşti?
Vă răspund:
Nu vă spun.

Şi tac.
Mă întrebaţi:
Tu, tu chiar taci?
Vă răspund doar cu privirea.
Şi sunt fericit.
Mă întrebaţi:
De ce eşti aşa fericit?
Vă răspund:
Pentru că de azi înainte,
Adio răspunsuri,
Adio întrebări…
Dar voi tot întrebaţi:
Şi atunci cu ea cum rămâne?
Şi răspund:
Treaba noastră.

Şi vă spun:
În loc de final şi tristeţe,
În loc de vorbe în plus,
În loc de cuvinte de dor,
În loc de chemări inutile,
În loc de regrete şi lacrimi,
În loc de zbucium şi vise,
Mai bine un nou început,
Pentru că nimic din ce n-am avut,
Nu poate fi dinainte pierdut!!!

Autor poezie: Adrian Melicovici adica eu mah…

Anunțuri

EXCLUSIVITATE LA „CALD”: prof.dr. George Coanda despre volumul de poezii „COLT DE CER”

Posted on

Cunoscutul istoric si scriitor George Coandă a prefațat volumul de versuri semnat de mine, COLȚ DE CER. Iată ceea ce veți citi și în prefața cărții mele și cel mai probabil alături de alte cronici semnate de alți critici literari în revistele de specialitate.

George Coandă despre volumul COLȚ DE CER:

„Îl știam pe Adrian Melicovici un prozator de talent și nu unul obișnuit ci pragmatic. Nu l-am bănuit de efuziuni lirice. El este de fapt un spirit într-o continuă stare de efervescență, agitație. Și deodată, aflându-mă la sediul Editurii Bibliotheca l-am descoperit surprins și pe post de poet văzându-i volumul de versuri aflat în curs de procesare și deci apariție, COLȚ DE CER. Pentru mine acest volum a fost asemenea unei revelații. Adrian Melicovici mi s-a înfățișat într-un veșmânt liric asigurându-mi o unduire de catifea albastră. Este ca o iubire încătușată în sine dintr-un secret pe care aceeași iubire l-a făcut să și-l deconspire. Și nu o iubire lubrică ci una care intervine într-un moment când lirica românească practicată de tineri poeți pendulează într-un erotism pornografic, într-o orgie sexuală care agresează și oripilează. În această lume a apărut și Adrian Melicovici. O lume unde el este altfel. Glisând între versul clasic, a cărui tehnică o stăpânește cu evidență, Adrian Melicovici oferă o poezie de dragoste cu sensuri profunde, existențiale chiar, cu o metaforizare serenă și cu emoționante incantații lăuntrice, refuzându-și spectacolul epatant gratuit.Ca în acest minunat exemplu: Te-am desenat cu sărutul/ și mângâierile din ultimul vis/ ne-am scăldat în apusul toamnei/la ceasul atingerii, de nedescris/ a căzut aurul frunzelor peste noi/acoperind două inimi într-una singură doar… ( O singură inimă). Sau: Cine are temei să iubească iertarea/crește floare din suflet și o dă către noi/își scaldă în el durerea, chemarea/ca-ntr-o furtuna de lacrimi și ploi…( Povestea ultimilor pași).

Quod erat demonstandum!!!

Nu încerc o predicție. Adrian Melicovici se află la momentul unui debut în arta poetică. Dar este adevărat că mi-a captivat atenția. S-ar putea ca într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat acest autor surprinzător și meteoric să ne mai pună în fața unor surprize lirice așa cum a și făcut-o prin romanele sale. Este un ambițios prin excelenta în sensul benefic al cuvântului. Îmi dau seama însă că mă aflu în fața unei stări creatoare. Pentru că Adrian Melicovici are cu adevărat darul sentimentului poetic.”

Cronică scrisă de prof.dr. George Coandă, membru al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA. ( prefața volumului de versuri COLȚ DE CER)

O personalitate marcanta prefateaza volumul meu de versuri COLT DE CER

Posted on

Unul dintre cei mai vârstnici jurnaliști dar și oameni de cultură din Târgoviște va prefața volumul meu de versuri COLȚ DE CER. Despre personalitatea marcantă care va scrie despre mine citiți mai multe aici. George Coandă ( foto alăturat) este un istoric reputat din Târgoviște, cetățean de onoare al acestui municipiu, a scris nenumărate lucrări despre geocivilizație, istoria Cetății Chindiei, poezii, articole, cărți și a fost premiat cu numeroase distincții în țară și în străinătate, inclusiv în Statele Unite ale Americii.  Istoricul este totodată și unul dintre consultanții de specialitate al filmului documentar produs de mine anul trecut, TÂRGOVIȘTE, CETATEA MISTERELOR, alături de scriitorul Vasile Lupașc, cercetător științific Gabriela Nițulescu, prof.dr. Neagu Djuvara. Bătrânul istoric și om de cultură a realizat numeroase emisiuni televizate iar acum asigură cu largă apreciere și deschidere volumul meu de versuri COLȚ DE CER, un volum dedicat unei prietene dragi. Îi mulțumesc din suflet mult mai experimentatului meu confrate care mereu mi-a fost alături și în acest moment am deosebita onoarea să mă bucur de o prefațare semnată de domnia-sa. Și acum, citiți mai multe despre o adevărată legendă a locurilor sosită cândva tocmai de pe meleaguri transilvane. George Coandă nu s-a mai putut rupe de Târgoviște așa cum nici alți poeți și scriitori nu au putut să părăsească minunata Cetatea a Chindiei.
„Dublu licentiat in istorie si in geografie, George Coanda este „Doctor cum laudae” in geografie/geopolitica la Universitatea din Bucuresti, expert ABI (SUA) in jurnalism si literatura. Fondator al Universitatii „Valahia” din Tirgoviste si al specializarii „Stiintele comunicarii”, initiator al unor festivaluri nationale si internationale culturale si al unor ziare si reviste, creator al stiintei umaniste „Geocivilizatia” si al primului dictionar al acestei stiinte, dar si a noi genuri poetice, respectiv: cosmo-poezia, poemul comentariu si liriruna, autor a numeroase volume de literatura beletristica si stiintifica, membru al unor academii, societati si asociatii profesionale, stiintifice si de creatie, internationale si nationale lui George Coanda i s-au decernat premii nationale literare si de presa, cit si numeroase diplome de onoare, excelenta, de merit si de recunostinta.
I s-au conferit, de asemenea, Ordinul Ziaristilor clasa I, Ordinul „Meritul cultural” in grad de cavaler, Ordinul „Crucea Memoriei” si titlul de „Cetatean de onoare” al Targovistei. „American Biographical Institute” l-a proclamat, la nivel international, „Man of the Year”, 2005, incluzindu-l in marile dictionare enciclopedice, „Who`s Who”, oferindu-i un loc de onoare in al sau Research Board of Advisors, inclus de asemenea in celebrul „International Biographical Centre de la Cambridge, Marea Britanie, printre iluminatii planetei, „Illuminated Testi-mondial – Portofoliul Regalia”.
La rindu-i, The World Academy of Letters (SUA) l-a nominalizat la „Master Diploma for literature”, Honoris Causa”. George Coanda figureaza in dictionare si monografii culturale din Romania, iata numai o parte a biografiei „de plumb” al unuia dintre capetele luminate ale spiritualitatii contemporane, a unui roman de exceptie, despre care, cu buna stiinta, se vorbeste mai putin in tara si mai mult in strainatate. George Coanda este mai presus de toate poet. Neindoios, poemele din „Mic tratat de politologie reflexiva” (Editura Biblioteca, 2006, o placheta riguros alcatuita, trei capitole, dar un singur registru ca unitate stilistica), reprezinta si ele cartea de vizita, prin care Coanda, poetul, priveste creatia ca pe o activitate solidara cu celelalte manifestari ale constiintei sale. Sa fie titlul acesta, oare, o superba metafora, o noua definitie a unei poezii care vine cu putere din urma sa defineasca in termeni noi, superiori, si cu alte mijloace, poezia romaneasca de miine?! Sint convinsa ca da!
Imi este greu sa citez un poem sau altul, ele sint autentice prin incarcatura semantica si expresiva, au finalitate justificativa, au dozajul emotional bine socotit si reusesc sa ne dezvaluie un univers care-i apartine si pe care ni-l daruieste cu tisnirile sobre, dar si cu revolta: „Zilele nu trec,/ci se petrec in viitorul prezent,/se-ndeasa unele-ntraltele/pana se fac un/ nesfarsit calup de Spatiu-Timp/in care zac, intr-Unul,/chipurile care au fost sa fie.” Expresiv este si in alegerea titlurilor.
Oricit de inarmate par la prima citire, ele tradeaza un poet de o tandrete ironica, un melancolic ginditor la „rotundul unei clipe de extaz, la impacarea universala, la scoica aceea de purpura egiptiana, la feliile planetei Pamant, la patimile Mantuitorului, la indoiala si iluzie, la tobele razboaielor pierdute, la caii cruciati in aripile de inger, dar si la suveicile istoriei contemporane”. Rafinamentul versurilor ne spune ca ne aflam in fata unui poet original, interesant, care mizeaza pe suprapunerea savanta de limbaje poetice, de aluzii livresti, de alchimii intertextuale: „Si a ne deveni/ in sangele lui Iisus, ACUM/ intru Mileniul/ care ne incepe”.
Revolta individuala serpuieste in micul tratat, poetul uziteaza abil, dar masurat de gravitate si de ironie: „Pamantul s-a cutremurat deodata,/ la piramide Cezar si-a lansat cohortele/ in ultima ofensiva de la/ sfarsitul mileniului…/ si cum nu mai aveau nici o alternativa/ au hotarit sa negocieze ABSOLUTUL,/ adica Eternitatea/ si asa au mai amanat/ sfarsitul lumii/ cu inca o vesnicie./ Iar Cezar a scris/drept razbunare,/ DE BELLO AETERNITAS. George Coanda practica poezia ca arta, dar si ca pe o activitate necesara unei personalitati culturale complete, preocupate de explicarea optiunilor poetice proprii si de punerea in relatie a conceptelor cu care opereaza.
Trecind in celalalt registru, contributiile sale stiintifice au fost aplaudate/recunoscute la scara mondilaa, George Coanda este pionierul conceptului de „Geocivilizatie”, acceptat ca parinte al acestuia, determinismul sau istoric si social fiind derivat din conceperea unitara a personalitatii umane, din circumstantele istorice, geografice si culturale.
(Maria-Diana Popescu, pentru Agero Stuttgart)
(Romanien Global News)”

„A lucrat 46 de ani la Ziarul Dâmboviţa

De-a lungul carierei sale, a publicat reportaje, anchete şi comentarii în zeci de publicaţii locale şi centrale. „Am scris pentru prima dată la „Uzina şi Ogorul”. Au urmat apoi Scânteia, Scânteia tineretului şi ziarele regionale, iar poeziile mi-au fost publicate în gazetele literare”, îşi aminteşte George Coandă. A lucrat la Ziarul „Dâmboviţa” timp de 46 de ani, perioadă în care s-a implicat profund în viaţa culturală a judeţului. Este cel care a înfiinţat pentru prima dată în România cercurile etnofolclorice. A creat un festival de literatură şi cultură – „Primăvara Albastră” – reluat de câţiva ani şi care se desfăşoară la Pucioasa. A scris 32 de cărţi. Poezie, proză şi literatură ştiinţifică. Lucrările sale au fost premiate la diferite concursuri naţionale. A primit Ordinul Ziariştilor clasa I, iar în 2002, preşedintele Ion Iliescu i-a oferit Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler. George Coandă se mândreşte cel mai mult cu faptul că a reuşit să scrie istoria Târgoviştei, o lucrare la care a muncit foarte mult şi să înfiinţeze Universitatea Valahia din Târgovişte. A făcut parte din echipa de iniţiativă.

L-a cunoscut pe generalul Charles de Gaulle

George Coandă îşi aminteşte cu plăcere de perioada de tinereţe, când lucra ca jurnalist şi a avut şansa să se afle în preajma marelui om de stat francez, generalul Charles de Gaulle, care, în 1969, la invitaţia lui Nicolae Ceauşescu, a întreprins o vizită în România, iar între obiectivele incluse în traseu s-a aflat şi Curtea Domnească de la Târgovişte. „Am fost în acea zi cuprins de o puternică emoţie. Nu am crezut niciodată că preşedintele Franţei va veni în vechea cetate de scaun a Ţării Româneşti. De Gaulle era impresionat de istoria noastră. Parcă mângâia cu privirea zidurile Curţii Domneşti. A fost un moment senzaţional, comentat pe larg de toată presa internaţională.” ( Adevarul.ro- Ion Obăgilă)

Si uite asa, volumul meu de versuri COLT DE CER va avea parte de o prefata neasteptata.

%d blogeri au apreciat asta: