RSS Feed

Treziti viaţa la viaţă

Posted on

Mă cheamă suspinul din ultimul strigăt,
Când mi-am auzit chemarea,
Şi nimeni nu mi-a răspuns.
Am vorbit cu mine rostind
Deasupra tuturor gândurilor,
Că eu însumi aş putea fi acel strigăt,
Răsunând ca un ecou deasupra lumii,
Mai aproape de univers,
Mai aproape de împlinire.

Visaţi cu mine de-acum, în neştire,
Zburaţi către infinitul din voi,
Dansând prin freamăt continuu,
De aduceri aminte, din viitor,
Şi din voi.

Nu eu şi nimeni nu scrie poemul acesta,
Doar timpul şi cearta că iubirea a devenit
O banalitate.
Asta nu-i eternitate!
Să simţi şi să spui sunt două lucruri diferite.
De aceea, dacă vă minţiţi sufletul,
Mai bine lăsaţi-le nerostite.

Treziţi viaţa la viaţă,
Şi scuturaţi clepsidra nerăbdării,
Să cearnă doar dorinţele voastre,
În dimineţi când încă visaţi,
Şi-n nopţi senine şi-albastre.

Poezia s-a transformat în necunoscut,
Şi când am înţeles că oamenii,
Încă văd versul ca pe o marfă
În vitrina indiferenţei,
Aş fi vrut să-i întreb:
De ce căutaţi eticheta cu preţul?
De ce în secolul involuţiei spirituale,
Credeţi că veţi putea plăti ca la market,
Cămările inimii voastre?
De ce nu vă priviţi în oglinda frumuseţii,
Şi rupeţi vraja neuitării,
De ce vă pierdeţi în argumente docte,
Şi puneţi în orice vers,
Şi trăiri,
Şi rătăciri,
Eticheta că-i totul patetism?

Plâng strigăte încă neauzite,
Sunt strigătele dragostei din voi,
Plâng cărţile prăfuite între monitoare,
Unde orice pagină îngălbenită,
Suspină, surâde tot mai rar,
Şi o doare…

Desenaţi-vă şi voi odată cu mine,
În misterul neştiut al rătăcirii,
Doar aşa vom înţelege-mpreună,
Secretul nemuririi.

Îmbrăţişaţi-vă propriile umbre,
Care nu v-au părăsit niciodată.
Coloraţi-vă visurile cu speranţele renăscute,
Să plouă cu clipe în fiecare,
Să ardă soarele cu raze dureri neştiute,
Să tune chemarea mea,
Chemarea voastră,
În fulgere cascadă,
Pe cerul spre care privim dintotdeauna.

Şi poate că cine ştie,
Într-o zi,
Împreună vom şti,
Şi ne vom regăsi.

Cineva o să rostească la ceas târziu:
Fiţi strigăte- păsări,
Fiţi necuvinte din şoapte,
Fiţi voi,
Şi-ntr-o zi,
Nimeni nu va mai dori să-nţeleagă,
Ce va fi mai apoi.

Autor poem: Adrian Melicovici
Drepturile sunt rezervate
20 august, 2011.

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

7 responses

  1. strigăte păsări, necuvinte din şoapte… cineva o să vadă o să recunoască o să strige, haide acasă!🙂 frumos mai scrii vers, mel!

    Apreciază

  2. Psipsina: te puuuup, Pisicuto, multumesc muuult :*

    Apreciază

  3. ei, tu îmi mulțumești mie?:oops:

    Apreciază

  4. Poi iti multumesc ca ai comentat si ca ai apreciat mai…deci pooopp si multumesc!

    Apreciază

  5. poop u back!😉 tu ştii: eu apar pe-aici. las urme când am ceva de spus…

    Apreciază

  6. Nici daca m-as stradui o intreaga viata ..nici cele mai alese cuvinte sau o exprimare cautata cu greu nu ar putea reda in profunzime ceea ce reusesti tu , pentru mine esti unic , modul simplu insa atat de cuprinzator in care transmiti multitudinea de emotii, ma fac sa-mi doresc sa pot macar odata sa ..astern asemeni tie o poezie atat de profunda ..nu o sa reusesc , am inteles ca in viata daca esti pe urmele unui lucru nu o sa-l dobandesti niciodata ..daca lasi trairea din tine sa se astearna lin atunci va iesi cu siguranta ceva magic ..ca aceasta poezie .Felicitarile mele nu sunt deajuns ..meriti mult mai mult !!!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Alessa: te pupacesc si pe tine ca de cam multisor nu mi-ai mai scris. Muahhh! :*

    Apreciat de 1 persoană

%d blogeri au apreciat asta: