RSS Feed

Monthly Archives: Septembrie 2011

M-am trezit implinire

EA: Aseară a bătut în fereastra sufletului meu o altă speranţă pierdută. Aseară am plâns pentru ultima oară. Aseară am înţeles că lumea şi Dumnezeu văd diferit nedreptăţile. Aseară mi-am aşezat perna peste chip şi l-am şters de umezeala ultimelor dezamăgiri. Aseară am fost femeia nimănui. Tu ai fost bărbatul de nicăieri. Aseară, crede-mă, nu mi-a păsat…

Dar cum s-a făcut dimineaţă, m-am ridicat din tot ce sunt şi am zâmbit fericită. Nu mă cunoşti, nu te cunosc. Nu te-am văzut, nu m-ai văzut. Amândoi suntem de nicăieri. Şi vom surâde pretutindeni cu îmbrăţişarea umbrelor noastre. Azi dimineaţă am lăsat supărările şi tristeţile în grija uitării. Azi dimineaţă m-am privit în oglinda inimii mele şi uite că bate. Bate pentru tot ce e frumos. Pentru tot ce mi-e drag. Pentru tot ce ştiu că încă mă aşteaptă, la întâlnirea cu fericirea. Sunt puternică. Sunt o luptătoare. Sunt femeia succesului vieţii şi nemurirea tinereţii. Sunt în sfârşit liberă. Sunt EU.

Şi trăiesc. Zâmbesc. Nu-mi pasă de nimeni şi de nimic câtă vreme ştiu că oricum, voi fi din nou fericită. AZI DIMINEAŢĂ M-AM TREZIT ÎMPLINIRE!!!

autor eseu Adrian Melicovici

Sunt FEMEIA din vis

un mic omagiu femeii care gandeste la propriile dorinte…

Sunt FEMEIA din vis

Mă privesc în clipe adânci,
Şi fierbinţi…de nedescris,
Ciudat…nu-i niciun abis,
Iar tu gând care-mi eşti,
Acum şi-n alte poveşti,
Spre noi împliniri mă arunci.

A sosit toamna aşteptărilor,
Peste primăvara sufletului meu,
Anotimp dezlegat să fie acelaşi mereu.
Şi m-am trezit că-s femeia din vis
Cu speranţe pierdute etern,
În propriul meu paradis.

Cât de frumoasă îmi sunt când zâmbesc,
Şi ce forţă din taina serii simt în inima mea…
Supărări trecătoare şi tristeţi puţin or mai sta,
Sau deloc peste lacrimile chipului ce-mi zăresc,
Cu încrederea vieţii în păr îmi aşez,
Ultima floare de „ nu mă uita”.
Şi visez…

M-am descoperit comoară în aurul trăirilor mele,
Şi-am strâns pumnii privind către colţul tău de cer,
Izvor nesecat de lacrimi- fericire abundă,
Pe obrajii mei scăldaţi de seninul iubirii tale.
Mă ridic puternică-n vântul dimineţii,
Ca să surâd, să trăiesc şi să sper.

Da, SUNT FEMEIA DIN TAINICUL VIS,
În locul umbrei care-am crezut c-aş fi fost,
Nu mai am voie să plâng niciodată.
Nu mai am voie să pierd astrala-ţi iubire,
Mă caută un dor neîncetat în infinita-mi pornire.

Sunt puternică atunci când ştiu că-s sincer iubită.
Sunt cea care-m fost şi cum sunt şi acum.
Sunt plină de viaţa din vieţi ce mă caută,
Sunt evantai de frumos doar uşor aţipind,
Simt ochi neştiuţi cum mă cheamă clipind.

Am trecut peste zidul încercărilor,
În arc peste timp,
M-am văzut cine sunt în oglinda din mine,
Şi m-am descoperit femeia-anotimp.

Păşesc pe urmele paşilor mei,
Ca muză- minune ce ştiu azi că sunt,
Şi mă întreb: cum pot fi iubită aşa?
Cum poţi dori doar o femeie din vis?
Cum poţi să-i rosteşti cuvinte de-amor,
Tărâm de speranţe până azi deseori interzis?

Dar nu pot să cred, întreb femeia din mine,
Şi-mi răspunde frumos, mă cunoaşte mai bine,
Că pe cerul existenţei mele mă caută un sărut,
Că în inima mea bate adevărata viaţă,
Că sunt în cuvinte doar o aparentă prefaţă,
Şi-n aşteptări de nesfârşire, cel mai frumos început.

Da, mă repet, sunt femeia din vis,
Sunt de azi drept poruncă puterea din mine,
Sunt cea mai iubită şi asta ştiu bine,
Chiar v-aş putea spune de când şi de cine,
Şi-am să am zile de clipe-ferice pline,
Şi-am să zâmbesc când voi auzi cuvinte-ranchiună,
Şi-am să-nţeleg că sunt doar a mea,
De-acum şi cât voi exista.

Cine ştie s-asculte cum sunt şi ce pot,
Este aici, în a mea fiinţă.
Cine ştie să nu mă-ntrebe nimic,
Este al meu, cu suflet-dorinţă.
Cine ştie să caute ce vreau, ce doresc,
Am să-l întâmpin cu tot ce n-am fost.

Am să cred chiar de azi că sunt cea mai frumoasă,
Am să ştiu chiar de mâine că un gând e cu mine,
Am să aflu curând că-s infinită poveste,
Chiar din această clipă,
Mi-e împlinită orice dorinţă,
Şi-aşa îmi e bine.

Autor poem
Adrian Melicovici
Drepturile sunt rezervate.
20.09.2011.

Un ciudat interviu cu mine insumi

-Va salut domnule Melicovici.
-Nu sunt Melicovici, sunt Adi.
-Dar nu sunteti scriitor?
-Sunt Adi.
-Nu sunteti poet?
-Sunt Adi.
-Ce credeti despre Dvs?
-Conteaza?
-Unii spun ca sunteti cam dur in articolele politice.
-Ti-am spus, nu sunt dur, sunt Adi.
-Va deranjeaza subiectul?
-Despre mine sau despre politica?
-Ocoliti raspunsul…
-Nu ocolesc nimic, atata doar ca e weekend si am alte preocupari decat sa discut asa ceva.
-Pe de alta parte, in scrierile Dvs. sunteti altfel. In poezie sau proza.
-Ma repet, sunt Adi.
-De unde aceasta sensibilitate?
-Asa se numeste?
-Da. Unii spun ca e patetism, altii ca e pasiune iar altii ca nu aveti ce face.
-Acesti altii au dreptul sa spuna ce vor.
-Ce castigati din romanele Dvs?
-Replica la intrebarile vietii.
-Dar nu sunteti un om bogat, din ce traiti?
-Din hrana spirituala.
-Insist, romanii spun ca foamea trece prin stomac, domnule Adi.
-E adevarat, multi dintre noi mai degraba cumparam un hot dog pe care il mancam in 15 minute decat sa cumparam o carte pe care o citim toata viata.
-Totusi, cartea se vinde foarte greu, romanii sunt plictisiti…e criza…
-Normal. Poate ca de aceea fac si ulcer mai repede dupa ce mananca hot dog-ul in 15 minute. Nu am auzit insa ca cineva sa faca ulcer din poezie sau cugetari asternute undeva…
-Ganditi…conservator…
-Gandesc LIBER.
-Totusi, uneori, se mai barfeste ca sunteti un nonconformist, cum se impaca asta cu conservatorismul?
-Tu ai spus conservatorism. Eu sunt un om liber, atat.
-De ce sunteti singur, aproape oriunde va duceti?
-Gresit. Am o relatie superba si imposibil de rupt.
-Ma uimiti. Nu prea va vede lumea la brat cu cineva…
-Normal ca nu. Relatia cu Dumnezeu este cea mai sigura si EL e mereu langa mine.
-Totusi, nu va simtiti singur?
-Deloc. Dar ce vrei sa spui de fapt?
-Domnule Adi, cum spuneti Dvs, „ accidental” veti arata curand un volum de versuri. Toata lumea stie ca e dedicat unei prietene. Dar ea nu e langa Dvs. De ce?
-Asa este. Este dedicat unei prietene dragi. Tocmai i-am asezat o poza pe perete cu coperta cartii. Si cum nu e langa mine? E chiar aici, ce Dumnezeu, nu o vezi?
-????
-Coltul de Cer este al tuturor. Multe lucruri nu le vedem, deseori nici macar coltul acela de cer. Trec clipele frumoase pe langa noi si chiar le traim dar uitam repede ca ele nu trebuiesc trambitate si vazute de toata lumea.
-Totusi, cum percepeti ceea ce faceti, aveti multe proiecte personale in plan, nu va inteleg…
-Nu percepi tu ceea ce fac, eu acuz doar involutia evolutiei.
-Cum asa?
-Uitam sa credem in noi insine, ne gandim doar la o chestie contabila, vedem doar minusuri si speram la ceva plusuri, materiale. Ne-am tampit, zic.
-Cine crede ca puteti trai, pe drept vorbind, doar cu aceasta „ hrana spirituala”?
-Avem doua chestii care ne distrug identitatea: superficialitatea si graba perceptiei.
-Dar cititorii sau oamenii simpli nu inteleg asta, mare parte.
-Adevarul e mereu greu sau imposibil de inteles.
-Ce credeti despre dragoste?
-Ca e cel mai frumos sentiment uman.
-Ce credeti despre socializare? Sunteti un fan inrait al socializarii online.
-Eu as numi-o comunicare. Si nu sunt inrait ci deschis.
-Dincolo de relatia Dvs cu Divinitatea, cum percepeti o relatie cu un suflet pereche…de fapt cam asta se vede ca va lipseste…
-Doamne, ce interogatoriu…pai sufletele ratacite sunt pereche si deseori habar nu au unele de altele. Alteori sufletele care se cred pereche sunt de fapt cele ratacite. De fapt, cred ca toti suntem rataciti la un moment dat…suna dur spus, poate…
-Va place Bramhs?
-Muahaha…tareeee….
-Se spune despre Dvs de catre apropiati ca dormiti f putin. Cand mai aveti timp sa sperati la cele aproape imposibile pentru altii?
-Avem timp, a spus Paler.
-Credeti ca veti reusi sa ajungeti un scriitor citit pe mai multe meridiane?
-Nu asta e scopul. Vreau ceva simplu: sa transmit un mesaj la scara mai mare, atat.
-Dar asta inseamna celebritate si bani.
-In mintea ta. In mintea mea inseamna ca oamenii se vor intelege mai bine pe ei insisi si propriile lor greseli.
-Nu va inteleg. Chiar nu inteleg si e intr-adevar imposibil ce va propuneti.
-Omul simplu si-a dorit sa ajunga pe luna. Si a ajuns. Omul si-a dorit sa zboare. Si a zburat. Oricum, e mai usor sa transmiti un mesaj de suflet si din tine insuti decat sa te apropii pe bune de propriul curaj.
-Aveti ceva de spus despre „accidentalul” Dvs. volumas de versuri, Colt de Cer? Nu e un sacrificiu prea mare pentru o simpla persoana careia i-ati dedicat cartea?
-Cata superficialitate…nu, nu e un sacrificiu…mesajul COLTULUI DE CER va ajunge la sute poate chiar mii de iubitori ai iubirii si frumosului…
-Wow…ati dat o nota oarecum…patetica discutiei…
-Patetic esti tu si chiar caraghios. Nu plata conteaza cand dedici o poezie sau orice altceva cuiva, nici macar rasplata. Ceea ce conteaza este ca in oglinda sufletului tau te vezi tu, cel sau cea care esti si atunci, in fata unei farame de fericire, e chiar neindicat sa mai ai ceva de spus…
-Vorbiti despre vreo regasire interioara?
-Buna dimineatzaaaaaa……
-As vrea sa va adresez o intrebare banala: ce veti face dupa acest interviu imediat in secunda urmatoare?
-Am sa va dau un raspuns tot banal: voi fi fericit.
-Pentru interviu?
-Nuuuuu….pentru ca am mai fost inca o data EU in fata catorva suflete.

Interviu luat de Adi Melicovici lui Adi Melicovici.

%d blogeri au apreciat asta: