RSS Feed

Psihologia alegerii în viaţă – puterea din umbră

Posted on

Bun găsit dragi prieteni aici, pe blogul meu PRINCIPAL, unde cam de mult nu mai postasem . Am chef să vorbesc despre cum alegem noi prin viaţa asta indiferent la ce vârstă şi în ce an şi bla bla… Dacă în Colţ de Cer, blogul meu de suflet, mai pun puţin sirop sau chestii de suflet, aici mă exprim puţin diferit. Pe scurt, mă gândeam că niciodată nu trebuie să spunem niciodată. Până acum câteva săptămâni eram foarte sigur pe mine în tot ce fac şi spun, mereu mă agăţ de orice ca să fac ce îmi pun în cap. Nu vorbesc despre proiectul meu, despre care se ştie deja, ăla cu mersul pe jos până în Italia, nu vorbesc despre intenţia de a scrie altă carte, nu vorbesc despre politică. Eu de fapt vorbesc cu mine acum despre altceva, despre situaţii neobişnuite când siguranţa că putem orice e mai…dificil de avut sau obţinut. Se ştie deja că nu poţi cumpăra cu nimic o inimă, un suflet, oricât de bine ai fi plasat social sau cine ştie cum. Se mai ştie că orice bărbat dacă are o putere, a lui, ea vine şi de prin alte părţi…vorbesc despre motivaţia de suflet, motivaţia aceea care îţi este trimisă încet şi sigur de undeva şi ai altfel de mobilizare în viaţă, izbuteşti să faci mai multe în primul rând pentru tine, ai succes în propriul destin…ai forţă, ai ceva din interior care te ambiţionează şi capacitează să reuşeşti. Dacă ţi-ai propus să faci ceva măreţ vezi Doamne atunci insişti să reuşeşti cu orice sacrificiu, cu orice metode, cu orice preţ ce-l vei plăti, pentru că dragii mei, apare… ” reperul”…motivaţia adică, aia de care am scris mai sus.

Problema mea este să fiu înţeles şi să se citească nu doar cuvintele acestea ci mai ales ce se află dincolo de ele…exprimarea aici nu e suficientă ca să conving, ca să provoc interesul ce mi-l doresc, cuiva, să zicem ca să atrag atenţia şi în final ca să câştigăm când există măcar milimetric şansa unui NOI. Am putere să fac tot ce îmi pun în cap, am putere să mă lupt pentru orice şi oricine, dar nu am putere să demonstrez în timp real şi nu numai ce îmi doresc. Eu sunt eu şi tu eşti tu. Eu şi voi toţi alegem întotdeauna, de-a lungul existenţei. La unele alegeri renunţăm, la altele mai greu dar deşi mă mândresc cumva cu puterea mea de a mă capacita în ceva ce intenţionez să fac, mă trezesc acum că vreau mai mult decât ce pot eu. Mă trezesc că am nevoie şi de altă putere. Sigur, sună banal şi prea lacrimogen să pronunţăm cuvântul iubire, dragoste, etc…aşa că prin ce am trecut eu sau alţii, am ajuns la concluzia că este nevoie de acea putere din umbră, de acea emancipare, de acea forţă a oricărui bărbat care vrea să ajungă ” buricul pământului”…eu pot face asta, îmi inchipui…însă câteodată te mai saturi să se vorbească despre tine public, indiferent că e de bine sau de rău…şi tot câteodată, cum sunt eu acum, mă trezesc că de fapt, exact ce am tratat cu superficialitate, mea culpa,cândva, îmi lipseşte. Orgoliul unui bărbat nu e de bun augur atunci când fuge de puterea unei femei. Lucrurile par simple în aparenţă şi subiecte plictisitoare pentru mulţi însă astăzi, hic et nunc, aici şi acum, eu am înţeles şi înţeleg altfel conceptul unei alegeri în viaţă. Deşi deseori par un tip copilăros, dintr-o dată m-am trezit că acum, mai mult ca oricând, am nevoie să fiu bine înfipt în realitate dar acea realitate unde ceea ce fac eu să se întoarcă frumos şi în favoarea nu doar a mea dar mai ales a puterii din umbră. Căci fără ea, oricât ne-am suci şi învârti, nu suntem nimic. E vremea să mai las statutul de boem. E vremea să fac un nou tip de demonstraţie, un alt examen al vieţii, acel examen unde cerebral vorbind, mai mult contează ca o eventuală ” ea” să îţi ţină pumnii şi să se mândrească cu tine decât să te alerge prin pat 😛 Nu râdeţi, măi… 🙂 Munţii nu se dărâmă cu pupături ci cu fapte şi aportul necondiţionat al ” puterii” din spatele tău…Căci aşa zic eu devine frumoasă lupta cu existenţa, lupta pentru ceea ce vrei să oferi, iar dacă nu te îmbeţi cu vreun nedorit narcisim sau misoginism, poţi avea şansa, poate de la Dumnezeu sosită, să fii purtat pe braţe de un alt tip de aripi, energiile interioare se descătuşează sublim când ştii că ai la cine să te întorci şi îi poţi mulţumi în chip normal  oferindu-i exact ceea ce te-a ajutat prin ea însăşi să realizezi.

Dacă vreodată te vrea cu adevărat o femeie puternică, atunci îşi va uni ambiţiile tacit cu ale tale, totul e să ştii să-i explici ce doreşti, să ştii ce vrei, că poate nu te va vrea din prima dar timpul îţi este aliat şi în funcţie de ce mai demonstrezi poţi suci roata, nu, să fii devotament, acţiune, hotărâre, pentru că nu-i aşa, de aia e frumoasă viaţa. Dar ce înseamnă o femeie puternică? Greu de răspuns şi oricum discuţia se poate purta la infinit. Însă eu cred că a fi puternică, o femeie nu îşi măsoară valoarea în bani sau în numărul de pupături, de îmbrăţişări ci în rezonanţa pe care pfuai, e atât de greu să i-o insufli…şi uite aşa ajungem la…feeling…nu vorbim despre legea atracţiei…nu…vorbim despre faptul că cel puţin pentru mine, psihologia alegerii în viaţă nu poate fi concepută fără să caşti ochii mai atent la cuvintele, sugestiile dar şi niciodată spuse direct aşteptările celuilalt suflet. Şi dacă tot nu îţi iese, perseverează frate… ideea e că vorbind strict despre mine, niciodată nu mă voi feri să spun prin ce sunt şi încerc să realizez că am nevoie ACUM de acea putere din umbră, am nevoie să mă bucur pentru chiar şi chinuitoarele mele încercări, totul ştiu că va fi ok dacă voi aves succes în năzuinţele mele, ştiu că este momentul să recunosc certitudinea unui alt model de împlinire, şi ca în orice vorbă românească, pot spune ca la nuntă, ahahaha, că de fapt, numai când reuşesc să conving prin mine însumi abia atunci poate vor sosi şi de acum deja ” tradiţionalele” îmbrăţişări cu „umbra” care mi-a purtat noroc. De fapt, remintesc şi aici despre finalul de tip happy end când lumina iese din întuneric…

Ca să concluzionez, nu vă mai reţin, şi aşa poate v-am chinuit cu această postare personală, bineînţeles, ca toate de pe acest blog, însă la final aveţi ceva dedesubt care spune totul, adică fotografia cu mine şi ce am scris şi ce unii au văzut deja. Important este să vadă şi ” adevărul” din umbră…Putem alege dacă suntem femei fel de fel de tipi, să ne fie alături, dar ca bărbat vă pot spune că dacă m-aş feri de o femeie puternică, aş fi cel mai mare idiot. Sigur, impulsul de moment este să ţi se spună ” sunt simplă şi normală”. Frecţii la piciorul de lemn, am trecut de faza când mă grăbeam să şi cred şi nu ştiam să privesc mai atent…

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

4 responses

  1. gabriela amihalachioaie

    Este prima data cand citesc cv.cap-coada si n-o sa-ti fie cu banat daca n-am facut-o pana acum…..Este bine ca ,observ ca in comentariul meu pe fbook.am cuprins fara sa stiu,continutul ce ura sa-l citesc,pe care tocmai concluzionez.E un nou inceput si nu ma-am plictisit citind-ul,chiar ai marcat puncte principale care stau la dezvoltarea unei personalitati ,barbatesti sau dc nu chiar femeiesti!Felicitari!

    Apreciază

  2. Mersi mersi, bun venit aici de acum comentariile iti vor intra automat, numai primul e ptr moderare, ma bucur ca apreciezi noul meu ” look” virtual psihologic 🙂

    Apreciază

  3. Multor barbati le este ”teama” de femeile puternice si / sau inteligente si nu vor recunoaste in ruptul capului ca acea femeie ar avea vreodata o picatura de contributie la dezvoltarea lui ca barbat. Acu’, femei puternice sunt destule si din ce in ce mai multe vor sa demonstreze cat de puternice si de.. barbate sunt. Numai ca asta nu e suficient. Puterea din umbra, cum frumos o numesti tu, ti-o poate da acea persoana care e compatibila cu gandurile si ambitiile tale, acea persoana care poate intelege ce vrei si cum gandesti si care, daca e posibil, gandeste asemanator cu tine.

    Apreciază

  4. Yrtfm, bun sosit aici, interesant comentul tau si in general subscriu la ce ai spus. 🙂

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: