RSS Feed

Speranta unui Vis- JURNAL FOTO SI CUVINTE DE CALATORIE ( 2 )


Ştiu că pare incredibil până şi pentru mine dar…prieteni dragi…am ajuns PE jos în Timişoara..DOAMNE….peste 500 km…am dat jos kilograme…cad pantalonii de pe mine…de unde scriu acum…ultima oară scriam din Slatina…am trecut prin centura Craiovei şi apoi oraşul Filiaşi cu un ritm susţinut alternând cu distanţe mai scurte. În Biblioteca Anton  Pann din Filiaşi am vorbit despre valoarea noastră ca români, despre Târgoviştea mea dragă şi apoi, cu o oarecare teamă, am tranzitat oraşul Strehaia, cu mare frică, mai pe româneşte…am văzut palatele rromilor dar nimeni nu ne-a zis nimic, dimpotrivă, am fost trataţi în treacăt cu amabilitate şi până seara am ajuns să înnoptez şi în patul lui Leo din Strehaia într-un amplasament ptr tiruri…am ajuns la Drobeta Turnu Severin…

Doamne…ce senzaţie să vezi Dunărea din depărtări…apoi să ajungi acolo…oraş frumos…am intrat în oraş prăfuit…cu staţia de emisie recepţie la brâu…am găsit o pensiune mai ieftină şi a doua zi primarul a rămas surprins de expediţia SPERANŢA UNUI VIS…mai departe am mers pe lângă Dunăre peste 23 km, fluviul mi-a fost călăuză…maşina de monitorizare era înainte…departe…nu se putea opri niciunde de însoţitor ca să pot face o pauză…niciun magazin să pot bea apă…doar poliţia de frontieră…care m-a protejat…am mers cu lacrimi de emoţie în ochi…în stânga fluviul…în dreapta munţii…mai mă incurajeaza  şi Gety…draga de ea…mă susţine formidabil…mă încurajează…lăcrimez citindu-i sms-urile şi încurajările…mulţi români mă susţin…alţii poat că tac aşteptând…

trebuia să fiu atent să nu dea veo maşină peste mine…zgomot infernal…uneori eram sunat pe mobil…nu puteam auzi iar mulţi care mă sună nu realizează că un om care merge zeci de km zilnic nu are starea de spirit să asculte toate lucrurile…

Am început trecerea munţilor…pe linia Orşova…Herculane…Caransebeş…mi-am forţat puterea şi ambiţia…serpentine şerpuind superb…. am uitat de oboseală…munţii superbi, peisajul…
m-au ajutat să înţeleg cât de important este să iubesc frumoasa Românie şi expediţia să reuşească…am tras de mine…am dormit în matizul ăla amărât de monitorizare chinuit…benzina s-a consumat…am cheltuit bani neprevăzuţi…am realizat că de pe undeva din Ungaria probabil, voi rămâne fără bani…unele promisiuni de ajutor privat s-au dovedit până azi cel puţin neacoperite…dar SPERANŢA UNUI VIS  mă ajută…bănăţenii sunt formidabili…am ajuns cu marş forţat la Timişoara…trecând prin Lugoj…munţii au rămas în urmă…Dunărea la fel…au apărut câmpiile…şi marele oraş bănăţean a apărut ca din pământ în faţa mea după un marş pe jos de aproape 60 km…sună un telefon…e îngerul meu păzitor…LAVINIA ŞANDRU….mă ajută cu cazarea…două nopţi la pensiunea CASA LA FAYETTE….să pot lua o zi de pauză…mă apropii de Timişoara pe înserat…am ochii în lacrimi…mă gândesc mergând unde am ajuns pe jos..îmi pun ochelarii de soare pe ochi ca să nu mă vadă primii trecători că am ochii umezi…soseşte un jeep…care ne conduce la pensiune pe mine şi însoţitorul maşinii de monitorizare…în oraş sunt dus la cazare iar mâine reiau drumul de unde am rămas…mai sunt 3 zile şi duminică trec graniţa…începe atunci şi aventura…necunoscutul…prin Ungaria şi Slovenia…Pro Tv Timişoara relatează despre expediţie..Pro Tv central la fel….de acasă niciun ziar dâmboviţean nu mă sună…doar Andreea de la Columna…mă simt puţin schimbat….nu mai e o problemă să fac 30 km pe zi…deja voi mări media spre 35-40…orele de zi lumină o permit…unii mă sună…alţii mă uită…viaţa e un rahat dacă nu ştii să ai încredere în ce faci…mă simt, repet, metamorfozat…Timişoara…mă întâlnesc mai adineauri aici cu o fiinţă superbă, cu Alina, timişoreancă…o scumpă…bem o cafea pe înserat eu, ea şi însoţitorul meu…apoi revenim la pensiune…mâine reîncepe expediţia…mă tot frământ…cum va fi la graniţă…cum va fi pe jos prin Ungaria…dacă maşina cu proviziile, echipamentele, bagajele, de monitorizare va rezista să pornească din 5 în 5 km să mă tot aştepte…sper că va fi ok…sper…mă susţine ZBORUL SPRE STEAUA CARE NU SE STINGE…cum numesc cartea…acum vreau să mă opresc…dar voi reveni…sunt îngândurat dar prea puternic ca să renunţ şi să nu reuşesc…

(va urma)

dar urmariti si cateva poze din cele peste o mie facute din tot atatea locuri diferite…








About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

3 responses

  1. Succes. Dambovitenii sunt alaturi de tine. Macar cu sufeltul. Tine-te tare!

    Apreciază

  2. Doamne ajuta Laurentiu ca de duminica urmeaza Ungaria…grad maxim de risc….ca-s pe jos…multumesc…

    Apreciază

  3. DRUM BUN ADI !!!DE FEL SUNT DIN DAMBOVITA ,DE LA BRANESTI,DAR TE URMARESC DE LA BARCELONA….CE POT SA-TI MAI UREZ CU LACRIMILE IN OCHI DECAT SA REALIZEZI CU BINE TOTUL SI SA TE INTORCI SANATOS ACASA….TE IMBRATISEZ SI TE SARUT CU MULT DRAG….ANCA..

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: