RSS Feed

SPERANTA UNUI VIS- IMPRESII DIN SZEGED- JURNAL CALATORIE 3


Nu pot să ajung la momentul unde ma aflu acum, Szeged, fără să trec peste ceea ce a fost în ultimele zile…la Timişoara am rămas impresionat de semaforizarea excesivă, de aglomeraţia din trafic dar mai ales de frumuseţea oraşului. Undeva spre seară m-am întâlnit cu una din fanele mele, o timişoreancă autentică, pentru scurt timp dar aromâncă poate mai patrioată ca ceilalalţi…m-a întâmpinat cu căldură…

a doua zi am părăsit Casa La Fayette şi m-am îndreptat spre Şarma unde într-o pensiune agroturistică am înţeles de ce unii au succes când ştiu să îşi promoveze trecutul şi tradiţia…pensiunea era singura unde puteam dormi până să pot ajunge în Sânnicolau Mare dar am crezut că visez când am intrat în ea…se numeşte Scwabenchaus şi a fost cândva casa unui german plecat acum…am rămas mut de admiraţie…uimire…locul unde serveai masa era sus, unde fusese hambarul iar acum devenit veritabil muzeu…în cameră mă simţeam un prinţ habsburg şi la recepţie parcă la masa şi tot mobilierul din jur în stil neobaroc ai fi zis că te aşteaptă vreun secretar al împăratului Rudolf…am făcut un filmuleţ…neprelucrat încă…aici, în vest, spe graniţă…toate satele parcă sunt mici orăşele, au de toate…am ajuns în Sînnicolau Mare unde nici naiba nu era pe străzi în afară de mine…un oraş magnific….micuţ dar superb…parcuri…flori….amfiteatre…sălcii…însă o ploaie mă sâcâia…am tras la un hotel şi nu a costat mult..


azi dimineaţă am întârziat plecarea spre Cenad…punctul vamal…dar ploaia s-a mai lăsat…şi am ajuns la vamă…am fost nevoit cu puţin înainte să mă sui în maşina de monitorizare până ” dincolo” că aşa am fost sfătuit…şi da, am ajuns în nici 10 minute de vamă pe pământ unguresc…şi dintr-o dată frig crâncen…am mers liniştit, şoseaua avea pistă de bicilişti ca un trotuar dar m-am temut….mi-am ascuns aparatul foto…tricoul…am pozat rar….fără să bag pe nimeni în seamă… maşina de monitorizare mă aştepta din 3 în 3 km….trebuia să ţin aproape…să nu ne pierdem eu şi partenerul de pe maşina cu bagajele…am reuşit…a venit ploaia…s-a oprit…iar a pornit…am intrat prin vreo 3 comune….curăţenie…piste biciclişti…coşuri de gunoi de o parte şi de alta la nici 10 metri unul de altul..canalizări….iarba verde…

civilizaţie maximă…curat…am mers cu teamă şi am avut emoţii pe şosea…poliţie la greu…nimeni nu m-a întrebat nimic…dar un şofer român m-a recunoscut din dubiţă şi a scos capul pe geam strigând ” înainte, curaj, speranţa unui vis”…m-a dat pe spate…mă văzuse la ştirile Pro…multe maşini cu număr de România…am intrat în Szeged dar nu mă întrebaţi când că nici nu mi-am dat seama… am mers…apoi am căutat o pensiune ceva…împreună cu partenerul de pe monitorizare…am găsit pensiunea Timarpanzio…jaf pe faţă…52 euro ptr două persoane…benzina scumpă…3-4 euro…fără maşina de monitorizare sarcina mea s-ar îngreuna căci nu aş putea căra eu atâtea bagaje…siguranţă ar fi mai puţină…Ungaria E CIVILIZATĂ  dar România e magnifică…aici e numai câmp…mare noroc că e wirelles aici ca să mai pot scrie toate astea…de mâine drumuri secundare fără taxă…dar neprevăzut…am vorbit în engleză…de mâine cred că adio internet şi cazare ok seara…prin sudul Ungariei nimeni nu ştie cum e…iar pe jos, deci faptul că eu merg zeci de km zilnic pe jos, puţini îl realizează…nu mi-e uşor…am tresărit şi am ajuns să fiu uimit că primesc un banal sms pe mobil de  la loana Radu…care scrie de mine…am primit şi de la Boriga un sms, primarul Târgoviştei, unul de încurajare finalizat cu ” Doamne ajută”…mâine dimineaţă după ora 8 mă întâlnesc cu consulul României din Szeged…e o tipă…trebuie să ţin cont de scopul expediţiei, proiectul intercultural…nu ştiu când mai apuc să scriu câteva rânduri…nu ştiu dacă în zona sudică a Ungariei există locuri cu Wi Fi. Se pare că banii rămaşi nu ne vor ajunge…două promisiuni de sponsorizare privată nu s-au concretizat…da…e uşor să spui vorbe…să amăgeşti omul…şi apoi să uiţi că s-a bazat pe tine…dar mă voi descurca…acum vă pup pe toţi cititorii mei şi nu uitaţi că nu există ţară mai frumoasă ca România…păcat că e şi locuită unde nu ne pricepem să facem ceva pentru munţii şi peisajele noastre…îmi vine să râd…mă mai uit pe net la jurnaliştii de la presa centrală care stau la căldurică şi invită vorbăreţi din politică…toţi sunt rupţi de realitate…habar nu au cum e de fapt lumea..cum e să mergi pe jos peste 600 km şi să cunoşti omul la poarta lui…în România nu există televiziuni de ştiri ci grupuri de interese…pahare cu apă minerală şi becalizare excesivă…la căldură…dar SPERANŢA UNUI VIS ştie cum e…ştie cum e să ajungi să te bucuri şi de un sms primit pe tărâm străin din ţara ta…să te bată vântul…să îţi promovezi oraşul, ţara…cei de la tv central sunt duşi rău cu pluta….talk show-uri de doi lei..îmi vine să rât de unii inteligenţi care nu cred că eu merg pe jos şi se dau măreţi aiurea..râd singur…pentru că eu vreau să îmi demonstrez mie asta puţin îmi pasă mie ce cred cretinităţile astea de oameni vânduţi la ” Vântu-ri” centrale…şi ” Felix” de Băneasa… ştiţi, sunt aşa fericit… sunt aici..merg lejer 30 km zilnic…40…chiar şi 50…nu mai obosesc….mă susţine SPERANŢA UNUI VIS…să fiţi cuminţi dragilor…şi dacă voi păţi ceva Doamne fereşte pe drum să nu uitaţi că eu nu mor niciodată…aşa cum nu moare nici SPERANŢA UNUI VIS…

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

5 responses »

  1. Frumos pământul unguresc prin ochi de Melicovici, dar cred că picioarele-ți nu sunt de aceeași părere. În altă ordine de idei, sper ca în noaptea aceasta să te odihnești mai mult. Ai nevoie de bateriile alea la capacitate cât mai mare!😀
    Sper că le-ai venit de hac și crampelor musculare. E greu de găsit ceva care să te doboare, acum, că ai ajuns atât de departe. Drumul să-ți fie lin în continuare!

    Apreciază

  2. Da, Ioana, ma voi odihni…multumesc din suflet…

    Apreciază

  3. De ce te-ncearca gand de moarte,/cand ai ajuns de noi departe ?/ Speranta ta-i un vis frumos;/A noastra, esti tu, curajos! / Increde-te in noi ,deplin,/ Si-n cerul astor nopti, senin!/ Increde-te in ziua mare ,/ Scurtand mereu din departare…
    Din multii cei ramasi acasa , putini sunt caror nu le pasa!
    Noi te urmam cu ruga-n gand, / Si iti dorim s-ajungi curand!…

    Apreciază

  4. „Consulul Romaniei la Szeged e o tipa”…prietene, oricate drumuri ai face pana la Roma sau pana pe planeta Marte, tot praf esti…si iti mai spui si ‘telectual-scriitor. Pffffffffff! Drum bun.

    Apreciază

  5. Să-ți ajute Dumnezeu să-ți împlinești visul. Gândește-te și la îndemnul poetului Radu Gyr:
    „Nu ești înfrânt atunci când sângeri,
    Nici ochii când în lacrimi ți-s,
    Adevăratele înfrângeri,
    Sunt renunțările la vis.”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: