RSS Feed

SPERANTA UNUI VIS- jurnal calatorie-cand nici lacrimile nu mai stiu sa planga

Da, EXPEDITIA MERGE MAI EPARTE  iar Steaua care nu se stinge îşi arată strălucirea chiar şi sub cel mai frumos apus de soare…uite…poza asta am făcut-o ULTIMA în Ungaria…poza de deasupra…

Despre mersul prin Ungaria nu vreau sa vorbesc acum, oricum nu sunt rai deloc ungurii dimpotriva…oricum am un album cu mii de poze făcute din unghiuri imposibile…o sa vorbesc despre momentul Slovenia…intai ma uit pe unele comentarii si vad numai minciuni scrise de unii…ca am fost văzut in masina de monitorizare…păi când m-am odihnit si când am căutat cazare apoi maşina m-a readus de unde m-a luat…în schimb nu sunt comentarii despre cum am mers prin ploaie, soare, arşiţă sute de kilometri… Cum am dormit noaptea în micuţa maşină chinuit…alături de partenerul meu…etc…despre momentul de ieri…acolo nu ajunge minciuna răutăţilor…

În Slovenia maşina de monitorizare a făcut şi mai urât…nu mai pornea dimineaţa deloc…a trebuit să iau o decizie…ca să pot înainta…să îl trimit pe partenerul meu înapoi cu ea în România până nu se face praf…şi nu mai porneşte chiar deloc… am împărţit puţinii bani rămaşi şi am privit la Guzi cum nu prea îi venea să plece…ştiam cum va fi… fiecare avea lacrimile ascunse şi se ferea de celălalt să nu fie văzut…ne feream unul de altul…decizia de a rămâne singur a fost a mea…am insistat pentru asta…şi a venit momentul despărţirii…ne-am îmbrăţişat şi dus a fost…

dar nu aveam stare…nu ştiam dacă va reuşi să întoarcă maşina în România… l-am încurajat că misiunea mea e simplă că tot ce fac e să merg înainte, că e simplu dar numai eu ştiam ce e în sufletul meu…i-am spus să îmi trimită mesaj imediat cum trece graniţa în ţară…nu am găsit rucsac să cumpăr…şi am înghesuit doar strictul necesar în geanta de voiaj…prea puţin… şi am privit înapoi…apoi fiecare şi-a văzut de drumul lui…el înapoi şi eu înainte… şi aveam lacrimi în ochi…singur printre străini…înaintam cu greu din cauza greutăţii… dar am ridicat capul sus de tot şi am privit înainte cu mândrie şi încredere…dar nu de teama singurătăţii aveam ochii umezi…ci de grija amicului meu care mergea înapoi spre ţară…din cauza genţii foarte mici nici mâncare nu am putut să îmi iau…decât 2-3 conserve şi la vitamine am renunţat…mă gândeam cum să mă orientez…să nu greşesc drumul…dar oamenii mi-au răspuns în engleză…mi-au zâmbit…fata de la următorul motel, mai ieftin, a înţeles…şi mi-a dat banii pe cafea înapoi…şi apoi a venit la mine cu un pachet în care pusese 2 sandwich-uri mari pentru mine şi 2 portocale… şi am prins putere..încredere…speranţă…da…SPERANŢA UNUI VIS… mergeam cu greutate…iar azi când am izbutit să cumpăr un rucsac m-am bucurat de parcă îmi cumpărasem un automobil nou…ce valoare au unele lucruri uneori…
Parcă am primit un cadou de Moş Crăciun când am primit un sms de la partenerul care a condus maşina de monitorizare până un pic în Slovenia…scria în sms aşa: „ am trecut frontiera şi deja mi-e dor de tine” era ora 23.05…ajunsese cu bine…am plâns de fericire…de acum eram liber să merg înainte…şi spun tuturor, care se află în clipe de cumpănă: nu plângeţi copii ai timpului şi pământului căci lacrimile curg mereu şiroaie înaintea următorului zâmbet.  Ridicaţi ochii spre cer  şi lăsaţi sufletul să se scurgă spre împlinirea voastră…orice suferinţă este urmată de o reuşită…orice mare are un ţărm şi orice ploaie prevesteşte soarele aşa cum noaptea este urmată de alte dimineţi…
Am zâmbit şi am înţeles că de acum pot orice. Nu prea mi-e foame…am slăbit foarte mult…ca niciodată…dar e minunat să zbori spre STEAUA CARE NU SE STINGE…e minunat să crezi în frumuseţea lacrimilor tale şi în fericirea propriului tău zâmbet… acum ştiu prin ce au trecut românii care au plecat departe de ţară…încep măcar să înţeleg… munca şi sacrificiul lor sunt fantastice…ei muncesc în ţări străine…nu-i ajută nimeni de cele mai multe ori…trebuiesc admiraţi, respectaţi…şi Europa trebuie să privească altfel românii…cu respect…poate că fiecare viaţă a unui român pierdut prin străinătăţi e câte un hohot de plâns de odinioară şi un zâmbet de acum…

La un hotel de aici, o fată mi-a dat o hartă cu Slovenia, edificatoare…mi-a arătat unde sunt…exact…oricum ştiam…aici nu mă jigneşte nimeni…nu mă înjură nimeni cum fac unii prin blogurile mele şi apoi se miră de ce nu apar comentariile lor…eu nu le-am făcut niciun rău…dar nu contează…ceea ce contează este speranţa unui vis…contează că inclusiv lacrimile care curg acum sunt câte un pas spre steaua care nu se stinge…mă doare mijlocul…spinarea…dar durerea fizică e doar trecătoare…psihicul meu e formidabil… mă mir şi eu de mine…mă uit ce scrie câte un prieten pe FB ori în privat şi iar am ochii umezi…şi tot aşa…şi mâine dimineaţă plec la drum…din nou…plec să zîmbesc…să arăt steagul roşu, galben şi albastru…iar mai departe pot să spun că sub noaptea ploioasă din Murska, sub răceala dorului de ţară, de cei dragi, se ascunde o mare de lacrimi care se rostogolesc mai rătăcite decât mine în SPERANŢA UNUI VIS  şi da, devin pietre…devin voinţă…încredere…ambiţie…
va ieşi o carte minunată despre toate acestea…voi şti să scriu viitorul roman din viaţa de toate zilele…cu sute de poveşti ale altor români… acum însă mă privesc în oglindă şi e ciudat, nu mai e nimic umed pe obrajii mei…văd doar o sclipire…văd doar dârzenie şi mai văd ceva…mai văd că de azi, nici lacrimile nu mai vor să plângă.

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

4 responses »

  1. Lacrimi de încurajare pentru lacrimile din sufletul tău,Copil al României! Te îmbrăţişeaşă pământul udat de lacrimile noastre , ale celor ce vor să le aduci mândria târâtă în noroi de acei trădători aleşi din speranta în mai bine!

    Apreciază

  2. „Nu prea mi-e foame…am slăbit foarte mult…ca niciodată…dar e minunat să zbori spre STEAUA CARE NU SE STINGE…e minunat să crezi în frumuseţea lacrimilor tale şi în fericirea propriului tău zâmbet… acum ştiu prin ce au trecut românii care au plecat departe de ţară…încep măcar să înţeleg… munca şi sacrificiul lor sunt fantastice…ei muncesc în ţări străine…nu-i ajută nimeni de cele mai multe ori…trebuiesc admiraţi, respectaţi…şi Europa trebuie să privească altfel românii…cu respect…poate că fiecare viaţă a unui român pierdut prin străinătăţi e câte un hohot de plâns de odinioară şi un zâmbet de acum…”

    Te îmbrăţişăm, Adi!!! Multă putere!!! Doamne ajută!!!

    Apreciază

  3. Citesc , tarziu, in noapte, insemnarile pe care le-ai facut despre despartirea de prietenul care te insotea Vad lacrimi cazute pe cuvintele scrise , vad icoana iubirii de aproapele, de tara , de frumusetea visului …Mi te inchipui, in loc necunoscut, insingurat si indurerat, ingrijorat nu de tine, ci de cel plecat spre casa…Te vad cu ochii inaltati spre Cer, mai sincer decat orisicand si inaltandu-ti gatul cat se poate , pentru ca strainii pe langa care treci, sa vada de departe un roman puternic , statuar, purtand pe umeri steagul tarii lui…Scrii tare frumos , Ady! Sunt convinsa ca va iesi o carte grozava!Pana la aparitia ei, cu siguranta ,oamenii care te iubesc pentru ceea ce faci, vor scrie ,adaugand fragmente ,mereu ,o carte vie , care va ramane ca o legenda alaturi de realitatea pe care , numai tu stiind-o , o vom gasi in cartea ta…Dumnezeu sa te tie sanatos si sa -ti insoteasca pasii , calauzindu-i pana La Steaua care nu se stinge!….Iti multumim din suflete curate si , cand o mana ne va da semn, vom veni sa punem laolalta obolul nostru pentru vis…

    Apreciază

  4. Felicitari pentru idee si curaj! sunt sigura ca veti avea o experienta interesanta. Si cand va veti intoarce veti fii fericit ca sunteti printre romani. E totusi greu in strainatate printre straini. Mult noroc sa gasiti resursele necesare indeplinirii visului!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: