RSS Feed

Expeditia SPERANTA UNUI VIS- jurnal- În zbor spre steaua care nu se stinge


Undeva, sus, pe acelaşi cer al speranţelor, dăinuie o lumină care străluceşte etern…în fiecare zi mai mult…tot mai mult… mă aşez puţin pe o margine de şosea, ferit de maşinile care trec ca să îmi mai trag sufletul.  Merg în cea mai frumoasă tăcere şi vreau să ascult puţină muzică…dar nu am unde…însă o dată cu suişul altor munţi, pe şoseaua şerpuind ca o călăuză, un prieten neaşteptat mi se alătură…este râul muntelui…apa clipoceşte frumos şi curge tot mai repede între spumele ce par furioase…dar nu e aşa…nu ştiam că muzica apelor limpezi e atât de frumoasă…am privit curios şi da…peştii mişunau mulţi şi liberi…m-am simţit ca ei…neîngrădit de nimeni şi de nimic…privesc în faţă şi soarele apare de după crestele munţilor orbindu-mă… nu mai simt oboseala…deşi rucsacul apasă din greu pe umerii mei… uit de tot şi de toate…privesc în dreapta şi în stânga…mă feresc uşor de maşini dar nu e ca la noi…aici şoferii te respectă…ştiu că sunt probabil vreun drumeţ al cărărilor slovene şi chiar mă salută… Doamne în ce lume am ajuns? Unde sunt ignoranţa, intriga şi răutăţile lăsate în urmă? Da…mă simt liber şi fericit…un european simplu care merge într-o ţară liberă…intri în ea doar observând semnul…ca şi cum ai pătrunde în altă localitate..nu sunt vameşi…
Ştiam că Cejle e un oraş mare, al 3-lea ca mărime al Sloveniei însă nu aflasem că până să ajung la el mai am multe minuni de văzut… am rămas uimit să văd că fiecare loc, fiecare parc, fiecare localitate, fie din Ungaria sau Slovenia, îşi promovează orice cetăţean onorabil prin nenumărate statui…fiecare pensiune ori firmă au mii de pliante frumos colorate şi care descriu atractiv până şi cele mai modeste locuri…cu fotografii…cu imagini…oamenii de afaceri români nu se pricep toţi la aşa ceva…ei cred că reclama online e cea mai bună…dar nu e…la Târgovişte aproape nici un hotel sau muzeu nu are mii de pliante de zeci de feluri cu oraşul şi istoria locului…deci încă nu există turism real…aici în Slovenia însă şi în Ungaria…nu te mai saturi uitându-te pe ele…Doamne şi câte locuri ar fi de promovat în mii de pliante la Târgovişte şi în România…tuturor…câte poze halucinant de interesante s-ar putea împrăştia în colţurile lumii cu istoria Cetăţii Chindiei…cu munţii noştri..cu Dunărea şi Delta noastră…avem nevoie de investitori open mind mai ales din străinătate nu de afacerişti cu sindromul „ ce-mi iese că vreau repede profit”….

Mulţi se dau măreţi că merg în străinătăţi dar de fapt doar trec în viteză pe autostrăzi cu maşina şi nu văd şi simt nimic din ce văd şi simt eu…nu contează..important e că sunt mii de târgovişteni în Diaspora…şi milioane de români din toată România care au vărsat lacrimile suferinţei şi dorului de ţară ca să le fie lor bine…şi acum trimit bani acasă ajutând chiar şi aşa, de departe, economia românească…şi economiile ţărilor pentru care muncesc pe rupte…românii de „ afară” au altă mentalitate…şi prima este mentalitatea ÎMPLINIRII…dar vai…cu câtă trudă…şi-au părăsit copii şi familii şi au dormit în cele mai neaşteptate locuri…au tras cât au putut ani…mulţi ani…să îşi facă o casă…un rost…şi-au petrecut sărbătorile departe de ţara lor…şi-au făcut biserici unde să se poată închina lui Dumnezeu că nu i-a lăsat la greu…unii şi-au făcut prieteni străini constrânşi de diferite situaţii…au fost obligaţi să facă pact cu soarta de moment…deşi merg prin munţii ăştia, nu mă pot compara cu ei…doar le simt puţin truda…şi apoi suferinţa…apoi da…prima clipă de împlinire departe de casă…când am rămas singur duminică m-am simţit groaznic…dar azi, ieri, când am deschis ochii mai bine, am înţeles cum e să fii singur şi mai apoi să ai revelaţia propriului sacrificiu…

Nu am văzut nici un turn al Chindiei pe aici…şi câte turnuri în pliante de promovare ar putea împânzi lumea…câte transfăgărăşane…câţi munţi de la noi…dar Slovenia e superbă…oamenii vorbăreţi…deschişi…

Merg mai departe….apa da..pârâul de munte e tot acolo…lîngă mine…în stânga…şi aud un sunet…e mobilul…e un mesaj…

un mesaj de la o fiinţă dragă… de la cineva din Bologna…de la o altă stea care nu se stinge…de la un suflet teribil…m-a luat cu tremur să înţeleg până la urmă cine mi-a dat un semn în vârf de munte…ştiţi, inima bate puternic atunci când ştii că cineva se gândeşte la tine…şi oboseala dispare…temerile la fel…te energizează doar simpla imagine a unuii chip de acum drag mie alături de altele dar acesta e unic…pentru că zânele din poveşti sunt unice şi ele…apar şi când visezi treaz…cu ochii deschişi către zborul spre propria ta viaţă…citeşti în cartea dorinţelor despre cine ai fost şi ce vrei să faci şi să fii…toţi cei ce au plecat în străinătăţi au mâncat pâinea umilinţei, a aşteptării şi apoi a dorului de cei dragi…şi muncesc oameni buni…şi sunt huliţi în ziarele din ţările unde îşi duc anii, unde îşi riscă sănătatea…unde plîng mulţi din ei de câte ori aud o voce la telefon de la copii, de la părinţi…s-au învăţat să fie cei ce astăzi salvează onoarea frumoasei Românii şi a devenit totuşi o ţară a veşnicelor sacrificii. DIASPORA…în veme ce politicienii noştri fac spectacole de doi lei ca să îşi arunce vorbele goale pe Naţional Arena…cu lumini şi umbre…cu fast şi ipocrizie…ei au lumea lor, dar nu e cea reală. Lumea reală suntem NOI, oamenii simpli, cei care ştim să rostim o vorbă bună cuiva şi să zâmbim cu încredere doar în oglinda sufletelor noastre…

 Aştept cu nerăbdare orele următoare….astăzi încerc să mă refac…mi-e dor de cineva deja…câteva cuvinte sunt de ajuns ca să mi se lumineze chipul a speranţă şi izbândă sufletească…abia aştept să mă apropii de Bologna…abia aştept să pornesc mâine la drum, mai puternic ca niciodată….să văd…să înţeleg…să simt…să duc mai departe SPERANŢA UNUI VIS… Capitala Ljubliana e la numai vreo 75 de km…şi voi merge iar şi iar, culegând poveştile vieţeii mele pentru o carte unică ce o voi scrie, pentru ceea ce voi numi romanul existenţei….numele acestui roman este ca şi al vostru, prieteni dragi…fiţi mereu în ZBOR SPRE STEAUA CARE NU SE STINGE…

Cât m-am schimbat şi ce linişte e…  ce soare sus, pe cer…şi câte suflete au nevoie de lumina eternei speranţe…fiţi viaţă, prieteni…totul posibil atunci când vrei ceva…aţi văzut, mulţi din voi, că după fiecare suferinţă îndurată, amar trăit şi retrăit, dorul vostru de împlinire v-a adus în faţa unei alte vieţi…aşa renaştem toţi…nerenunţând niciodată la ceea ce chiar voi sunteţi, la SPERANŢA UNUI VIS.

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

14 responses

  1. Consulatul General al Romaniei la Trieste

    Stimate domnule Melicovici,
    Am fost contactați de doamna Mihaela Grădinaru, care ne-a informat în legătură cu proiectul dvs. Acțiunea dvs. de promovare a României este lăudabilă. În măsura în care putem și avem cu ce vă sprijini, nu ezitați să ne contactați la 0039 340 88 216 88. Întrucât pentru mediatizarea proiectului avem nevoie de acordul Ministerului Afacerilor Externe și prin urmare de câteva zile de demersuri, vă rugăm să ne comunicați când ar trebui să ajungeți la Trieste, conform planificării.

    Consulatul General al României la Trieste

    Apreciază

  2. Pentru consulatul din Trieste: da, va multumesc, sper ca saptamana viitoare cel mai devreme joi cel tarziu vineri voi ajunge, va multumesc!

    Apreciază

  3. „Daruind, vei dobandi!”…un adevar pe care il poarta in suflet din ce in ce mai clarificat , cel care ii indeamna pe semeni:”Fiti viata , prieteni!Totul este posibil, atunci cand vrei ceva!…Frumos , zborul tau avantat, Ady ! Si purtator de tainice puteri „spre lumina care straluceste etern ” pe cerul sperantelor!…Caci, cum altfel, ti s-ar parea minunata”muzica apelor limpezi”pe care, cu dor , o asculti!…Si cat de frumos iti aduci alinare sufletului, cand vezi in luminile dorului de acasa, imagini de natura sau create de maini lucratoare din locurile pe unde treci!…Puterile fizice iti slabesc , dar cele de visare , sporesc nebanuit, garantie a implinirii bucuriei de a putea lasa viitorimii cuvantul tau In „Zbor spre steaua care nu se stinge”…Sa ajungi cu sanatate la Roma si la implinirea viselor tale mari , spre binele unei tari ce asteapta de mult o dreapta rasplatire!…Doamne, ajuta!

    Apreciază

  4. Iti multumesc mult Antuza! Doamne ajuta!

    Apreciază

  5. Steinbaum Petronela

    CU DUMNEZEU IN INIMA TOTUL ESTE USOR SI MINUNAT !

    Apreciază

  6. majoritatea romànilor aici stau ascunsi ca soarecii ,pentru ca patronii nu vor sa-i declare ,platindu-i la jumatate ,prefecturile de politie nu vrea sa regularizeze pe nimeni,ne cer imposibilul , multi se reintorc acasa dezamagiti de luminile occidentale.Dezamagiti ca nu pot aduce cadouri copiilor pe care i-au lasat de ani si ani de zile singuri.Mai exista si oameni fericiti aici ,dar acestia se numara pe degete.

    Apreciază

  7. Se cam stie asta d-le Samson dar acum trebuie sa ne unim si sa aratam cine suntem, sa ne respecte mai mult!

    Apreciază

  8. Catre Consulatul Romaniei din Trieste|: cred ca joi cel mai devreme ajung in Trieste si va multumesc…

    Apreciază

  9. se spune ca orice inceput este greu…acum ai cunoscut un inceput intr-un loc necunoscut …in mai multe locuri…care te apasa dar iti da si forta de a merge mai departe …gindul la miile si miile de mame si tati care stau cu fotografii in buzunarul sufletuli cai realitatea au last-o undeva departe…unde cerul e mai senin si iarba mai verde …unde apele curg spunind povesti cu printi si zine….vei descoperii adevarata ta forta acum in drumul spre steau ta….sanatate si numai bine…poarta in inima ta sagetile pe care le-ai primit la fiecare pas nou…cind vei privii in urma la final le vei vedea mai bine si cu totul altfel….sanatate si mult soare….

    Apreciază

  10. Multumesc mult Camelia Pirlea, cuvintele tale mereu mi-au fost de ajutor…sanatate si lumina in suflet

    Apreciază

  11. D-le Melicovici, am aflat azi , intamplator, de pe net, despre proiectul „Speranta unui vis”. Am ramas placut surprins. Am citit toate materialele scrise pana acum. Vreau sa stiti, ca prin intermediul celor scrise de d-voastra, am reusit sa vad frumusetile traseului si sa traiesc emotiile expeditiei. Acum v-am ajuns…
    Voi incerca sa va fiu aproape pana la final… Sunt sigur ca alaturi de mine sunt si altii … Succes!

    Apreciază

  12. Foarte adevărate cuvintele tale, Adi!!! Numai noi ştim câte sărbători am petrecut departe de părinţi şi de cei dragi…se pare că şi anul acesta vom fi departe de casă…Te îmbrăţişăm!!!

    Apreciază

  13. Daniela Ciobotaru

    Este duminica. Clopotele bat, chemand oamenii la slujba. Cei ce traiesc pe acolo, pe unde esti, probabil ca sarbatoresc si ei intalnirea de duminica cu Dumnezeu. Ma bucur pentru tine dl.Adrian, pentru ca Bunul Dumnezeu, intregul Univers este cu tine si te insoteste in ceea ce intreprinzi. Si indiferent ce vei intampina pe drumul ce ti l-ai propus, sunt sigura ca Universul te va privi si te va insoti. Si mai stiu ca VIATA, se va bucura, pentru ca ceea ce faci, este sa duci peste tot pe unde treci, un strop din viata de aici, de acasa.
    Ma bucur din suflet ca existi dl.Adrian si ca ai avut curajul sa intreprinzi ceea ce ti-ai propus. Doamne Ajuta, sa duci totul la bun sfarsit! Si cred ca asa va fi, pentru ca, doar stii, ai alaturi de tine o multime de suflete care te insotesc si iti ureaza, victorie. Iar visul tau devenind realitate, va fi o implinire nu numai pentru tine, ci pentru noi toti cei de acasa. Eu una, apreciez ceea ce faci si ma bucur ca existi si ca esti asa cum esti.
    Iti doresc pe mai departe: „Tot binele din lume!”
    Daniela

    Apreciază

  14. Emotionat Adi, intradevar cate momente placute poti trai cand esti in mijlocul naturii, fiecare zi are peripetiile ei sunt experiente ale vietii ce raman amintiri frumoase, poti sa te bucuri de libertate, de fiecare moment….chiar daca lucrurile nu sunt asa cum ar trebui, de tine depinde totul, ai posibilitatea sa iei deciziile de unul singur si sa-ti multumesti tie insuti…. Pentru ca noi credem s-au nu….tu ai intentia de a ne demostra ca lumea este plina de magie, de farmec, de lucruri si locuri superbe….tu vrei sa ne dai o posibilitate, o speranta exact asa cum se numeste visul fiecaruia…SPERANTA UNUI VIS !
    „Un maine o sa-ti multumim……”! ganduri bune Adi

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: