RSS Feed

Expeditia SPERANTA UNUI VIS, jurnal- CINE ESTE STEAUA CARE NU SE STINGE


Cand am ajuns seara tarziu in San Dona di Piave, am dormit rupt de oboseala. Ingerul nu a uitat sa imi spuna noapte buna si asa, am prins incredere si forta. Iar drumul spre Mestre a continuat cu indarjire pe SS 14. Un prieten bun, Silviu, din Sacile, ma tot incuraja si informa cat mai am de mers sau se interesa cine ar putea sa ma ajute….si se apropia seara…nu mai vedeam masinile care treceau pe langa mine….stiu doar ca la un moment dat m-am prabusit pe o margine, in iarba, secerat de o durere puternica…dar eram constient…cu un efort altadata neinsemnat, am scos o ciocolata mica din buzunar si am mestecat-o. Aveam nevoie de putere…dar nu mai era apa…renuntasem sa o mai iau din cauza rucsacului….am dat sa ma ridic dar in acel moment, mi-a tasnit sangele  pe nas si am fost nevoit sa ma asez asa, sub cerul liber, cu fata in sus…nu mai aveam vitamina K 1 la mine…doar m-am rugat bunului Dumnezeu sa ma ajute…Nu stiam ca pana si sangele poate deveni lacrima… si totusi… s-a oprit… m-am ridicat greu… dar PUTERNIC. Ranile trupesti sunt mai usor de alinat decat cele sufletesti… si m-am intrebat: OARE ACESTA SA FIE MUNTELE FERICIRII? Da, poate ca acesta este pentru ca mai apoi, am asezat rucsacul indarjit la spate, temandu-ma sa nu plesnesca alte bretele la el si am mers inainte….continuu… se inserase….am privit steagul Romaniei si mi-am revenit…. de zile bune,


steagul Romaniei flutura pe strazile italiene la bratul meu si eram mandru….am luat jacheta reflectorizanta pe mine si am inaintat….soseaua s-a largit pe mai multe benzi….semn ca ma apropiam de un oras mare…dar nu se mai termina….am ratacit drumul….la un giratoriu imens scria SS 14 in  3 parti si m-am derutat….am intuit singur si am mers…..tineam rucsacul tot mai greu cand pe un umar cand pe celalalt… nu mai stiam unde naiba e Mestre asta…din cauza intunericului…. o voce ma cauta la telefon, ca de atatea ori de la intrarea in Slovenia si ma incuraja numai ascultand-o…. am ajuns la un hotel…Aurora…..chinezesc…Corina m-a sunat iar….draga de ea…plecase spre mine….sa ma usureze de rucsac…tocmai din Bologna…
Nu eram bun de nimic… si da….am auzit telefonul iar….ma intreba daca Aurora se numeste hotelul….era in masina iar eu pe hol…ne vedeam reciproc…am amutit… de emotie…probabil ca nu va intelege niciodata pe deplin ce a fost in sufletul meu in acele minute…mi-a adus vitamine…o sticla de cola…ciocolata…intaritoare…si nu numai….era o femeie tanara si foarte stapana pe ea….apartinea unei lumi diferite… aveam ochii umezi, mereu am ochii umezi cand dau sa-i pronunt numele…si cand ma suna in timp ce merg…imi da putere… da, era prima oara cand o vedeam… da…vedeam un inger pamantean adevarat…mi-a lasat o placheta ca sa nu mai car laptopul, greu si acela…si a plecat….am simtit un nod in inima cand am vazut cum se indeparteaza…si am adormit…si am visat…am visat OAMENI….Marie Rose…Diandra….Iancu Samson…da….devenisera toti cele mai frumoase lacrimi din Diaspora in cele mai frumoase vise ale mele…nu mai aveam de mult somnul linistit…m-am trezit in intuneric si cred ca aveam febra….ma dureau ingrozitor picioarele…am luat un calmant dar cand mi-a trecut, deja se facuse dimineata….

In Ferara am stiut ca ceva nu e in regula. Nu mai aveam de acum niciun bagaj la mine, decat aparatul de fotografiat….ingerul venise iar…si am pornit spre Bologna ca din pusca….dar m-am oprit repede…tot timpul imi venea sa vomit… seara trecuta ma dusese la un Mc Donalds inainte sa plece….hm…de cand nu mai intrasem intr-un Mc Donalds… ma simteam AL EI … dar mai ales al puterii dinspre ea….si iar m-am asezat pe iarba…masinile treceau in goana de acum pe SS 64…nu puteam nici sa vomit…mi-am bagat 2 degete pe gat si da…am vomitat indelung…tot traiam cu impresia ca imi iese si sange pe gura…nu ma inselam…m-am speriat…am zabovit cam jumatate de ora….am tras aer in piept…si da…am mers inainte…strada parea nesfarsita….dar steagul Romaniei flutura legat de bratul meu si cand il priveam, imi aduceam aminte ca am ceva de facut….consulul Cosmin Dumitrescu,atunci cand mi-l daruise, imi spusese in fata catorva zeci de romani, la Trieste: ” duce-ti acest steag cat mai departe domnule  Melicovici”. Si asa am capatat iar putere…

Nu stiu cand am vomitat din nou…stiu doar ca m-a sunat asta mica din Bologna si nu i-am spus nimic…ascultam vocea ei intreband normal ” pe unde esti” si mi se umezeau iar, la nesfarsit, ochii….vocea si incurajarile ei ma sprijinisera din Slovenia…era ca un aer pentru mine…de cate ori suna, incepeam sa respir…capatam forta…incredere…si da….am privit soarele care stralucea puternic, m-am ridicat cu cea mai apriga incapatanare si am continuat sa merg…trecuse deja de ora 3….venea seara…si da…la doar 5-6 km de Bologna vedeam orasul…indicatoarele ma derutau..pe unul scria ca mai sunt 10 km, pe altul doar 5….nu conteaza…am mers…am ajuns intr-o statie de autobuz si am stat intins cam 10 minute… nu aveam bagaj dar ceva ma durea in stanga…ma temeam sa nu imi curga sange iar…sa nu mai vomit…mi-era frig…asa cum eram cu fata in sus am sunat si apoi brusc m-am ridicat…aia mica venea spre mine…sa ma ajute sa nu bajbai prin ditamai orasul…sa ma duca la ea, acasa…si a venit…cu putin inainte de intrarea in oras…

Cum am vazut-o nu am mai simtit nicio durere. Toate imi trecusera pe loc…am ajuns la ea si mi-a dat camera ei sa stau aici 2 zile, sa ma refac…m-a servit si m-a rasfatat cu lucruri normale dar in situatia mea nu mai era asa…uitasem cum e sa mananci normal…cum e sa aiba cineva grija de tine…pe unde trecea fiinta aceasta aveam impresia ca ramane o lumina in urma…cand a plecat la prietenii ei, seara..s-a facut intuneric brusc…intr-un tarziu am adormit…dar noaptea, cred ca pe la ora 2-3, am simtit iar o durere naprasnica…de acum rucsacul era aici…am gasit ce imi trebuia…m-am trezit vorbind singur prin camera si intreband ” unde esti, mami?”… am lasat lumina aprinsa…mi-era urat…asa am adormit…din nou…si iar am visat…am visat numele unor straini care mi-au fost alaturi, numele si chipurile unor oameni care traiau departe de tara lor…oameni adevarati, care au inteles cum trebuie traita o viata demna…da….DIASPORA…

S-a auzit o bataie in usa….una puternica….mi-am adus aminte ca ingerul mi-a spus ca numai cine are cheia poate intra…dar se auzea ciocanind…si cred ca deliram…sau nu…oricum, aici casa e plina de candele…miroase frumos si totul e superb…dar azi dimineata, o lumina puternica am vazut cum ma orbeste…stralucea taman in pragul usii…ciocaniturile continuau…nu stiam daca sa deschid sau nu…credeam ca poate e ea dar nu…avea cheie…mi-am luat inima in dinti si am deschis…ha…ce credeti ca am vazut? Steagul Romaniei….si o voce se auzea dinspre toate intrarile…ma tot intreba…daca o vad….” ma vezi, ma vezi? Imi vezi lumina?” Nu stiam cine vorbeste…steagul flutura in pragul usii si deodata am inteles ca visez. Da…visam oameni care treceau ilegal frontiera acum multi ani…care stateau la cozi pentru vize…pentru un loc de munca…oameni care faceau toate muncile injositoare numai sa poata avea grija de cei dragi…visam oameni care devenisera parte a unei lumi pe care acum o inteleg….si ah…vocea tot intreba daca o vad….chipuri peste chipuri zambeau…vedeam lacrimi…doruri…copii fara parinti si parinti fara copii…vedeam sudoarea lor…vedeam totusi peste toate acestea acea lumina…infinita…puternica…si am inchis usa….dar nimic nu s-a oprit….cineva a rostit: MA VEZI? OMULE, SPUNE ODATA, MA VEZI? Sunt steaua care nu se stinge…..si am intrebat curios, in acel vis…DAR CINE ESTE STEAUA CARE NU SE STINGE? Si visul s-a curmat. M-am trezit…ce vis ciudat….am fost la baie…mi-am dat cu apa pe ochi….cand m-am intors in camera, m-am intins pe pat. Si atunci am auzit clar: Steaua care nu se stinge este pretutindeni pe lumea asta. Steaua care nu se stinge este SUFLETUL ROMANESC!

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

One response »

  1. Nu am cuvinte,abia am reusit sa citesc printre lacrimile care ami inundau fata,

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: