RSS Feed

Strigat prelung pe drumul vietii

se aud paşii încet, adulmecand o altfel de lume, lumea totuşi ştiută şi de care uităm adesea. În drumul său, el este mai sincer decât noi, oamenii. I se face foame şi sete şi apoi se odihneşte liniştit, privind tot înainte, cu încredere. E un învingător. Poate că nu ar fi rău să luăm exemplu de la vietăţile necuvântătoare ale pământului. Ce ar fi acest pământ fără strigătul prelung al celui ce se caută pe sine, în drumul vieţii, către alte locuri, poate către alt destin? L-am urmărit cu atenţie şi m-am gândit că doar ascultându-i povestea, voi reuşi la rându-mi… căci porţile sufletului omenesc se deschid totuşi în faţa bunului gând. Aşa se naşte încet şi sigur speranţa din tine, din mine, din noi, cititorule…
IAR EU VOI IZBUTI să merg frumos, căci în inima celui ce doreşte ceva, forţa gândului şi a propriului vis renaşte cu fiecare oră, zi, săptămână, lună care va trece…Timpul a rămas cel mai bun prieten al meu şi al oricui.

Se deschid mereu noi lumi în faţa voastră, noi ceruri, totul e să existe încredere, curaj, speranţă. În orice vrei să faci pe lumea asta, nimic nu pare imposibil. Până la urmă tuturor ni se face foame şi sete ca lupului alb. Până la urmă, noi, oamenii, avem un altfel de spirit, dar dumnezeiesc de care uităm aievea…

Când vrei să faci ceva, cu adevărat, nicio ironie, nicio descurajare, nicio vorbă-n vânt nu sunt suficiente ca să te oprească. Poţi uni lumile, prietene, prin drumul tău către nicăieri sau către tine însuţi. Poţi amâna, poţi întârzia să îţi îndeplineşti dorinţele dar nu poţi fugi niciodată şi nici nu îţi vei alunga speranţele. Ţi le pierzi doar vremelnic, însă ele rămân în existenţa ta şi la ceasul când toată lumea e aproape convinsă că ai renunţat, se trezesc toţi că te-ai ridicat cu cea mai frumoasă voinţă ca să demonstrezi lor şi ţie în primul rând că POŢI. Şi deodată… începi să reuşeşti…încetul cu încetul…pas cu pas… cazi, te mai împiedici, îţi mai pierzi curajul, întâmpini obstacole pentru mulţi de netrecut dar strângi din dinţi şi mergi înainte, către frumuseţea drumului vieţii tale. Şi atunci, la fel ca lupul poate flămând şi însetat, înveţi că iar ai învins.

Soarele poate să bată puternic…ploaia poate să îţi biciuie obrajii…neîncrederile unora te pot descuraja…dar până la urmă, tot tu, prietene, eşti cel care aduce tuturor speranţa nemărginită, pentru tine şi pentru toţi ceilalţi.

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: