RSS Feed

Monthly Archives: Martie 2013

Sa nu mai plangi niciodata mama, ca sunt fericit

Posted on

p1040780

„Ştiu că eşti bolnavă de câţiva ani. Ştiu că tu ai râs şi ai plâns odată cu bucuriile şi tristeţile mele. Ai ştiut ce spun şi fără să scot un cuvânt şi m-ai dezmierdat de fapt când m-ai certat. Ştiu că te lupţi cu boala ta şi vrei să mă ştii bine şi să mori liniştită. Ştii că mereu am inima strânsă fiindcă mă gândesc cu teamă că poate fi ultima ta zi aici, pe pământ. Dar eu nu vreau să mori, mamă. Şi nu plâng, mamă, ţi se pare ţie. Ai văzut, până la urmă nu te-am făcut de râs. Am citit pe chipul tău necăjit surâsul şi ai văzut că de fapt, nu te-a minţit niciodată. Nu vezi că m-am făcut ” băiat mare”, mamă? Am visat aripi de înger şi am văzut o stea căzătoare lăcrimând înainte să plece şi ea cum au plecat bucuriile vieţii şi apoi iar s-au întors, mamă.

Am zâmbetul în suflet şi chipul surâzând în visurile mele cu îngeri. Mi-au strâns cu blândeţe mâna şi apoi mi-au spus că ei nu mă vor părăsi niciodată. Nici tu să nu ne părăseşti mamă vreodată. Îngerii au plâns în locul meu şi m-au lăsat să mă bucur apoi, mamă. Vreau să trăieşti sănătoasă şi să fii mândră de mine mamă, de băieţii şi de nepoţii tăi, mamă. Priveşte-i, nu-i aşa că s-au făcut mari şi sunt frumoşi? Şi nu mă mai întreba despre inima mea mamă. E tot un înger, cu altfel de aripi care mă învăluie mai ales când nu este şi mă trezeşte când nu e lângă mine. Încep din nou să fac ” primii paşi”, mamă. Şi când voi puteau să mă ridic vreau să fii lângă mine şi să mă vezi, mamă.

Da, mamă, viaţa e frumoasă. Viaţa, mamă, nu îngerul, iar eşti indiscretă? Nu, mamă, nu e nicio lacrimă pe obrazul meu, e doar lumină. Şi vroiam să te rog ceva simplu: de astăzi să nu mai plângi niciodată că eu sunt fericit!”

NOTĂ: aţi citit un fragment din romanul meu în lucru, PRIBEAG PE DRUMUL VISELOR.
Drepturile de autor sunt rezervate autorului şi editurii aferente.

Comoara din sufletul pustiu

Posted on

Treasure-Hunt

Notă: această povestioară este inspirată dintr-un fapt real.

A fost odată o fiinţă care a încercat ani de-a rândul să îşi facă un rost pe lume.  Aşa că a plecat departe, peste mări şi ţări să îşi caute fericirea.  Oricum, fericirea nu poate fi atinsă, doar te apropii de ea sau poate că o simţi vremelnic.  Şi uite-aşa, ani mulţi, a căutat să aibă de toate, doar pentu sine şi împlinirea ei.

Într-o zi, tot mergând şi privind cu nesaţ ori ciudă la vitrinele pline de frumuseţi ori niscaiva fleacuri, gândi că cine ştie, până la urmă va avea totul şi portofelul nu i se va mai goli niciodată.  Nu avea de unde să ştie cât de multă bucurie aduce un copil în casă ori ce greu e să aibă grijă de el, părinte fiind.  Importantă este alungarea lipsurilor, indiferent ce trebuie să faci pentru asta.

Cum gândea ea la momentul când va trăi minunea unei bogăţii fără de margini, se făcu deodată linişte şi toate vitrinele dispărură parcă în străfundurile pământului.  Deodată, din aceleaşi adâncuri, răsări înalt un ditamai cufărul plin de aur, monezi şi strălucire.
– Comoara mea….strigă ea cu ochii lucind de bucurie. Şi întinse mâna…
Numai că o altă mână o opri şi atunci se auzi un glas:
– Opreşte-te… pe mine mă cauţi?
– Daaa…. dintotdeauna, mai spuse fata dar în aceeaşi clipă i se făcu rău.
Glasul nu se mai auzi câteva secunde.
– Ajută-mă, murmură fata…
– Te-aş ajuta, îi răspunse glasul, numai că vezi tu, eu nu sunt nici Dumnezeu şi nici măcar vreun leac pentru sănătatea ta sufletească şi trupească.
– Atunci ce să fac? se mai tângui cea fericită că întâlnise comoara.
– OCOLEŞTE-MĂ! răspunse glasul comorii, dispărând brusc. Apoi se făcu şi mai întuneric. Hm, nici măcar vitrinele nu mai existau. Iar de atunci, sufletul fetei rămase pustiu probabil până să înţeleagă   ceva din învăţămintele vieţii.

un material conceput de subsemnatul pentru un roman personal din viitor.

Cristian Gabriel Groman, debut sclipitor în literatura contemporană

Posted on

DSCF3885
A ales să vină acasă în Târgoviştea lui natală pentru a ne spune câteva ” Gânduri”.  Pe 14 martie, la Biblioteca Judeţeană din Târgovişte, poetul  Cristian Gabriel Groman a debutat editorial prin Editura SINGUR condusă de Doru Ştefan Dăncuş. La eveniment au participat scriitorii George Coandă, Constantin Voicu, Vali Niţu, Anca Oprescu, pictorii Constantin P. Popescu, Andreea Elena Mierlea, ca şi alţi autori consacraţi autohtoni ca Ion Iancu Vale sau Atena Stoichiţă, autoarea celebrului roman de succes BENDISA LUMINA.
Atmosfera a devenit plină de frumos prin interpretarea talentatului Walter Dionisie care cu generozitate a sosit în Cetate, din Moeciul apropiat de cer şi paradisul personal al ” Apei de ploaie” unde 21 de grame valorează mai mult decât toate bogăţiile lumii.
Cristian Gabriel Groman se remarcă printr-o poezie simplă dar profundă, în spatele versurilor sale aflându-se caracterul unui om frumos prin el însuşi şi pasiunea de sentimentele care produc valoarea umană. Este totodată şi într-o revoltă tacită însă discretă pentru vitregia unor vremuri nemeritate de generaţia scriitorimii româneşti. Descurajat la început de narcisişti fără toleranţa încurajării perseverenţei în actul cultural, apreciat  de majoritatea oamenilor de caracter pentru ceea ce este şi face în viaţa lui simplă de poet al Diasporei dar totodată şi al Târgoviştei, Cristian Gabriel Groman se prezintă ca o revelaţie a trecutului sosind mereu prin poeziile sale din viitor.
Am lăsat la final dinadins meritul singurului politician prezent la lansare, invitatul special Gabriel Boriga şi totodată primar al municipiului Târgovişte. Edilul nu a venit ca să fie prezent dinainte de vreo campanie electorală ci a ţinut cu tot dinadinsul să fie alături de un târgoviştean care face ca scriitorimea locală să evolueze continuu, cu toate restricţiile vremurilor. Apreciind şi răsfoind cu atenţie volumul GÂNDURI, de debut, al poetului Cristian Gabriel Groman, primarul a ţinut să-l felicite şi să-i strângă mâna, mulţumindu-i pentru ceea ce face şi încurajându-l.
Cristian Gabriel Groman mai are multe de spus în poezie. Mai nou, el va fi prezent în literatura contemporană şi printr-un roman la care lucrează, deci proză. Una peste alta, peste câteva zile, poetul şi totodată bunul meu prieten se va duce unde trăieşte adică  la Londra dar se va reîntoarce mereu în Târgoviştea lui dragă şi a noastră, aşa cum facem toţi, într-o bună zi.
Felicitări Cristi şi îţi mulţumim!
DSCF3894DSCF3872DSCF3899
DSCF3900DSCF3876
DSCF3879

%d blogeri au apreciat asta: