RSS Feed

Eden in doi

Posted on

sex11

 

Mmm…. ai închis televizorul, da? Ok… oricum e plin de lătrăi şi de vedete de carton care se laudă ele între ele şi se şi „cadorisesc” aşişderea…tabloul media românesc e jalnic, dar tu iubitule, tu iubito, noi, dragostea mea, avem ceva frumos de făcut. Dragoste. Încă nu există nicio ” ordonanţă de urgenţă” pentru ca oamenii de toate vârstele să se iubească infinit, să afle mereu tainele carpe diem. Nu mai e timp de aşa ceva. Dar noi, iubirea mea, oricine ai fi, avem tot timpul din lume. Hai…stinge lumina…aprinde lumânările artizanale, bine, e suficientă şi una…aşa…poţi porni şi muzica, nu mă supăr. Ce motive aş avea? Îţi place cum arată aşternutul îmbrăţişărilor noastre acoperit de petale? Încă mai au miros…ademenitor…o da, ca trupurile noastre însetate de linişte şi viaţă dar mai ales de nespusă dorinţă…nu, nu ne dezbrăcăm…tu eşti bărbatul care ştie să îşi alunece mâinile peste luciul acoperământului meu sumar…da, iubire, mirosim frumos…acum taci…sau mai bine, şopteşte-mi prin gesturile tale despre lumea noastră. Îmi auzi respiraţia? Ne auzim răsuflarea…şi e bine… nimeni nu ne mai deranjează…nimeni nu ştie că aici, în noaptea aceasta, urmează ca doi oameni care se doresc, care se iubesc, să fie fericiţi. Vezi cât de puţin ne trebuie ca să fim împliniţi prin tumultul cuvintelor, atingerilor, refrenelor? Arde frumos lumânarea…parcă e flacăra din sufletul nostru, fierbinte şi ea ca şi noi…nu, nu mă acoperi…vreau să îmi miroşi farmecul…vreau să îţi ating trupul…da…e minunat şi asta înseamnă puterea clipelor renăscute prin speranţele noastre şi nu numai, sosite din cel mai apropiat viitor…hai să dansăm, vrei? Nu, nu ne grăbim…uite cum alunecă totul încet de pe mine…încetul cu încetul…ne simţim goliciunea şi se înfiripă cea mai frumoasă îmbrăţişare… hai, ridică-mi piciorul uşor…aşa…cât de bine e…las-mă pe spate şi acoperă-mă cu sărutări, cu tandreţea ta, cu tot ce arde în tine, fă-mă să mă simt împlinire…voi face la fel…îmi plac puterea ta, romantismul tău, hotărârea ta să aduci raiul în aşternutul nostru…ce bine…mă gâdilă frumos petalele…nu le da o parte, vreau să fim un Eden în doi…

E o noapte magică. E un vis real. Tot cotidianul a dispărut. Suntem departe de toţi şi de toate…vezi, iubirea mea, că putem trăi în cel mai frumos infinit şi fără lucrurile astea de peste zi…nu, aici nu ne sunt de folos…haide, aruncă mobilul ăla…închide-l, opreşte totul…trage draperiile deoparte să privim luna şi să facem dragoste….aşa…vezi că mă lipesc de tine…cuprinde-mă…dă-mi părul deoparte şi trimite-ţi sărutul pretutindeni…ştiai că aia e luna noastră? E acolo, pentru noi doi…ne priveşte ca o comoară  a chemărilor…acum da…vreau să mă guşti…încet…nu te grăbi…vreau să mă sorbi…hai, răsfaţă-mi trupul.. Of, am uitat de tot…trebuia să îmi pregătesc mapa pentru mâine…nu-i bai…şefii oricum nu-s mulţumiţi niciodată…dă-i dracu….vorbeşte-mi…cuprinde-mă din sclipirile dorinţelor tale şi hai…oh….intră în viaţa şi trupul meu…aşa iubire…ahh…nu te opri…
” Stop! Revenim după o scurtă pauză de publicitate”.:P
” Băi, te-ai tâmpit? Doamne, ne-am tâmpit toţi?  Închide naibii tot lasă-mă cu din astea….adu-mi gelul…ştii tu care…vreau să facem duş împreună…să ne atingem printre stropi şi spumele înmiresmate…să alunece mâinile şi mângâierile noastre….asta e reclamă iubire…asta e ce vreau în toate serile şi nopţile de la tine.
Dumnezeu nu a condamnat niciodată IUBIREA. Între noi doi, totul e permis. Înţelegi? Ştii de ce? Pentru că nu am uitat să dorim, să simţim, să gemem laolaltă, să transpirăm însetaţi, obosiţi şi totuşi mereu pregătiţi pentru NOI  doi…hm, ce spui? Lumea?
Puiule drag, lumea e în derivă. Dar ceea ce facem noi acum, în noaptea de amor, albastră şi fierbinte, este eternul început ce ni-l dorim. Totul e trecător…aşa….acum….continuă…nu te opri…ahhhh…..da….Doamne ţip….acoperă-mi buzele cu sărutarea ta ca să pot tăcea….haide….da….da…
” NU”
” Ce spui? Cum nu? Te-ai ţicnit?”
” Nu m-am ţicnit. Dar nu suntem încă pregătiţi să merităm ceea ce trăim. Poate când vom înceta să alergăm după evoluţia asta idioată. ”
” Prostule….eu sunt aici…sunt IUBIREA.  Crede-mă, nu s-au născut talk-show-uri pentru asta. Doar prin iubire ne putem naşte mereu, împreună. Atât ne-a mai rămas. haide, termină ce ai început…nu referatul cretinule…ci aici, la mine…of….suntem în 2012, nu? Păcat…Pot să te întreb ceva?
CE AR FI SĂ NE MAI NAŞTEM ODATĂ?”

text de Adi Melicovici

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: