2) Cum am fost intampinat/ de cine in drum pe jos la Roma

Acesta e al doilea episod, cel de ieri l-ati putut citi aici. Vorbim despre expeditia „SPERANTA UNUI VIS”  DE PROMOVARE A ROMANILOR prin care am am mers pe jos la Roma, strabatand astfel 2200 km cu o singura pereche de pantofi pe care si astazi o folosesc si e in perfecta stare.  Ieri ati avut ocazia sa vedeti un album de cateva zeci de fotografii, cu sugestii despre traseul urmat, dinadins trecut haotic de mine. Astazi o sa va arat tot in foto cum am intalnit romani in Diaspora, cum m-au tratat, de cine am fost primit. Pai, am fost primit de consuli generali, ambasadori, primari, consilieri puternici ba chiar si un consiliu municipal italian  precum  si asociatii romano-italiene. Am fost primit de municipalitatea din Slatina, de primarul din Drobeta Turnu Severin, de consulatul general din Szeged, de ambasadorul Romaniei la Ljubliana, Marius Cosmin Boiangiu, de Cosmin Dumitrescu, consulul general din Trieste, de Asociatia DACII  din Arezzo, de numerosi romani simpli, de Federico Roca, consilier al fostului primar al Romei, Allemano, de patroni de hoteluri, de media locala italiana, AM FOST PRIMIT CA UN SEF DE STAT, vorba unui confrate, in vreme ce consiliul judetean Dambovita avea botnita de SUS  ca sa sprijine promovarea romanilor, insa acum sunt fericit ca nu s-au bagat, abia le pot arata ca un roman simplu, nu cheltuie ca ei milioane aiurea si nu se vaita de buget, si nu doar eu, sunt sute de romani care ar putea sa manance seminte in cap multor autoritati romanesti judetene care NU FAC NIMIC .  Iata fotografiile acum si va spun: am amintiri de invidiat si am suferit ca sa le am dar experienta traita de a-mi promova orasul ( TARGOVISTE)  si romanii si tara ma fac sa ma simt implinit.  Sa vedem deci, cati consilieri judeteni damboviteni se pot lauda ca au facut asta si cati politicieni care doar spala la varza? Putini. Sunt sute de romani in lume care calatoresc cu steagul tarii, sute de talente, de premianti olimpici si toti sunt marginalizati de cine nu trebuie. Ia sa vedem noi, ce amintiri foto am. Vizualizare placuta!

 

1) Imagini exclusive: Cum am ajuns pe jos la Roma din Targoviste.

Deci vor fi 3 postari in 3 zile, prima cum am ajuns, cea de a doua ce am cunoscut si cum am fost primit ( ca un sef de stat vb unui confrate scriitor in varsta) si a treia ce efecte a avut si inca are mai ales ca se si intoarce in curand de unde a plecat, expeditia aceasta.

Bine v-am regasit. In maxim trei postari, voi spune cate ceva despre expeditia OFICIALA  pe care am realizat-o pe jos pana la Roma din Targoviste, in toamna lui 2012, fiind astfel primul roman care a urmat traseul unui autodidact roman la distanta de peste un secol. Pentru ca multi ma intreaba cum am ajuns, le raspund acum astfel, mai ales ca sunt tot aceiasi si nu pot sa repet mereu asa ca am ales o solutie de raspuns mai neobisnuita prin ceea ce veti vedea dedesubt. Ideea e ca nu voi spune prea multe, doar am inserat aici  cu mult sub 1 % din fotografiile facute majoritatea chiar de mine in timp ce ma deplasam, sunt mii si am un album unicat. Le-am adaugat haotic, nu are relevanta, exista filme pe youtube ptr o anumita cronologie. Voi spune doar ca nu am plecat asa, de nebun si de capul meu ci a fost o expeditie interculturala OFICIALA sustinuta de autoritatile locale din Targoviste, ptr promovarea orasului, romanilor si pentru a cunoaste la fata locului Diaspora. A fost greu si despre acestea aflati doar in cartea mea, pubicata in romana sau italiana, PRIBEAG PE DRUMUL VISELOR. In urmatorul articol aici voi spune si voi arata si ce am vazut si cunoscut si cum am fost primit de oficialitati, romani, asociatii, iar in al treilea articol voi arata si ce efecte are si astazi expeditia. Una cu mult peste ceea ce face Consiliul Judetean Dambovita, total dezinteresat de proiectul unicat in Europa dar nu e vina lui ci a celui ce-l prezideaza si nici nu imi pasa, sa fie sanatos. Vizualizare placuta a doar cateva din fotografiile care arata cumva cum m-am orientat, in fata a ce m-am trezit pe traseu, am parcurs sute de localitati si am cunoscut mii de oameni. Speranta Unui Vis a ramas un proiect expeditie care continua cu intoarcerea si mai am o surpriza dar toate la vremea lor.