RSS Feed

Suntem nebuni dar ne tratăm cu viață

542645_367301740029706_73460796_n

Bun găsit. Postez mai rar după cum v-ați dat seama, traficul a scăzut, e normal, ce să citească lumea, ori vechii mei amici din Blogosferă, dacă m-am concentrat asupra altor lucruri necesare și acelea?

Nu am mai scris al treilea episod despre efectele călătoriei mele pe jos la Roma pentru că iar nu am avut timp. Dar anunț aici o altă expediție, româno- italiană, în sens invers pentru viitorul apropiat, însă nu pe jos. Ne-am strâns o ”gașcă” de români și italieni, unii jurnaliști, alții artiști, care cât se poate de oficial și îndrăzneț vom efectua ÎNTOARCEREA EXPEDIȚIEI LA TÂRGOVIȘTE. Detalii pe parcurs.

Ce să vă mai spun despre mine? Că între timp am scos publicului larg o revistă, de aici din Italia, se cheamă România TA Diaspora, deja foarte apreciată în formatul digital, și am reușit să adun alături de mine în viață ori în toate cele oameni superbi, unii nebuni așa ca mine, în sens pozitiv, mai precis.

Nu mi-am mai așternut niscaiva gânduri pe acest blog al meu, cum făceam odinioară când cititorii intrau măcar de curioși cu sutele. Nu mi-a fost nici aminte și noile mele ”nebunii” urmează să le aflați tot de aici, în timp real, LIVE  ca să mă exprim mai ca cei din media.

Deși era să o încurc cu sănătatea mi-am revenit miraculos, am slăbit peste 21 de kg în 3 luni cu o dietă disociată și am mers și minim o oră- două pe zi pe jos, deci sunt ok. Am o condiție fizică de invidiat și cine mă cunoaște știe că nu exagerez.

Știți, noi, unii, avem tot timpul ba idei, ba gânduri de ducă, ba vrem să ne luăm lumea în cap, ba vrem să facem lucruri nefăcute, că na, astea ne dinamizează cotidianul unde unii s-au rătăcit iar alții se străduiesc să iasă din el, făcând mereu câte ceva ce li se pare inedit. Ideea cu expediția de întoarcere de unde am plecat în 2012, e născocită de unul care mai târziu a abandonat-o dar eu oricum aveam în cap să continui cu ceva și prin urmare, da,  SE FACE.

Este un stil mai diferit al meu de a scrie acum, după cum știți, cititorii mei mai vechi. Să știți că nici în Italia nu curge cu lapte și miere iar mulți se dau interesanți, alții o arată fără să se bată cu pumnul în piept. Eu am rămas același personaj, simplu, deschis, deloc cu nasul pe sus, cum sunt unii care au impresia că dacă e o cameră de filmat în fața lor sau un prompter gata, sunt buricul pământului.

Știți ce frumos e să poți face fără remușcări și prejudecăți toate nebuniile din lume? Cu asta vreau să concluzionez mâzgăleala mea de postare, aici, de față, cu ceva gânduri despre cum să ieși din plictiseală, negativism, pesimism, tot ce ține de falsul narcisism și de cum să faci ca să îți fie bine. A…nu vă gândiți la bani..ăia sunt un mijloc nu un scop, se știe, scrie pe toate rețelele de socializare asta… Păi ca să îți fie bine, trebuie să crezi în ceva. Să ai frate un scop în viață. Un ideal. O năzuință. Un vis. Mereu câte o speranță.

Speranțele nu costă nimic. Un surâs nu costă nimic. Nu-l îndupleci pe Dumnezeu cu văicăreli și nici cu mutre acre ori cu narcisism. Am eu ce am cu narcisismul deoarece am cunoscut persoane numai lapte și miere care au promis, au trimis mesaje, au răspuns au sunat și apoi s-au evaporat sub adevăratul lor  chip, ăla pe care mereu îl bănuiesc până la proba contrară. Dar nu e bai și nu ăsta e scopul postării mele.

Scopul postării mele este exact concluzia. O primă concluzie a mea de când am plecat din România: că oriunde te-ai duce, îți poți sfinți viața și locul. Faci ce îți place fără să deranjezi pe nimeni și fă-o bine. Mă rog, unii idioți sunt deranjați că ei nu pot face ce le place și tu da, păi na, soarta, cine v-a pus să vă amanetați gândurile fraților către interese unde voi sunteți cele mai nașpa instrumente de manipulare? Fiți liberi!

În finalul acestor înșiruiri haotice de gânduri, vă mai spun ceva: orice vreți să faceți e posibil, măcar parțial. Energiile pozitive sunt fantastice ca dimensiune când dați întâietate sufletului vostru și simplității voastre. Uite, eu și cei ce mi i-am apropiat, facem chestii nonconformiste, nu deranjăm pe nimeni, ne scriem din priviri viitoarele escapade și nebunii și apoi le facem, fir-ar mama ei de treabă! Prin societatea unora rămași în urmă cu zecile de ani, s-ar spune că suntem nebuni, că e imoral să fii mai liber decât îți dă voie sistemul hai să-i zicem..civic… Nu-i așa! Nostalgia lucrurilor frumoase nu este niciodată îndepărtată. Dar când vii din viitor și accepți că ești așa mai nebunatic de fel, în ceea ce faci, în aventurile viitoare ale vieții, în încercări curajoase, atunci știi fericit că ai început să te tratezi cu viață.

V-am pupat pe moment. Adi.

 

 

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: