RSS Feed

Dragoste de doruri

speranta1

Sună ciudat titlul, aşa-i? Încerc să mă refer la timpuri care nu se vor mai întoarce. În urmă cu câţiva ani, începeam să scriu pe bloguri. Unele lucruri cotidiene le-am scris că aşa trebuia altele le-am şters pentru că m-am schimbat enorm şi acum ştiu câte prostioare am înşirat pe aici şi câte nu o să mai înşir. Măcar încerc.

Dar de ce am spus neapărat dragoste de doruri? Pentru că uite, nostalgia schimburilor de impresii cu alţi bloggeri m-a cuprins. Poate că aşa a fost să fie. Mi-am pierdut mulţi dintre cititori nemapostând aici mare lucru, mai ales de la încheierea expediţiei mele sau mai bine zis, am trăit din amintiri scrise şi rescrise.

Dragostea de doruri să ştiţi că e o boală, din fericire frumoasă, care se ia. Este o stare de regăsire a unor clipe când ai simţit că se rup cerurile pentru tine. Da, ne gândim la dragoste ori la acele seri când abia aşteptai să fii cu cei care îţi mai scriau sau comentau, la momentele de rătăcire când simţeai că doar aici, pe blogul tău, omule, prietene, eşti tu însuţi.

Dragostea de doruri este deci molipsitoare. Ca şi dorinţa de fericire. Ce fain ar fi să fie molipsitoare şi dragostea de a face bine semenilor. Şi multe.

Mă aflu într-o ţară străină, unde nu mă simt acasă. Sunt doar nevoit să mă simt aşa. Dar nici în ţara mea de origine nu mă simt acasă. Pentru mine, ” acasă ” este acum retrăirea dragostei de doruri. Promit că voi mai scrie versuri, promit că voi mai scrie cărţi, promit să fiu aşa cum mă ştiau unii…nu mi-a pierit sensibilitatea…nici nu avea cum. Datorită ei am ajuns mai puternic. Am un mesaj pentru o persoană dragă multora. E o scriitoare din Braşov. În vara anului 2011, Irina a fost printre singurele persoane necunoscute mie care mi-au luat apărarea înţelegând că am ceva de spus din mine însumi. Viaţa îţi oferă surprize nebănuite şi astăzi, surprizele vin şi din alte direcţii, după toate câte am îndurat în aceşti ani. Paralizii, glicemii, pietre în rinichi…nu mai contează ce. Important este că Dumnezeu e treaz mereu iar eu m-am făcut bine 80 la sută poate şi mai mult. Să ştiţi că îngerii există, staţi că de expresia asta nu mă las 😛 . Iar aceşti îngeri, putem fi chiar noi, oamenii. Eu am o listă întreagă cu zeci de necunoscuţi care mi-au fost alături şi astăzi sunt cei mai buni prieteni ai mei. Poate că şi datorită lor retrăiesc şi mă simt bine pentru asta, această frumoasă dragoste de doruri.

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: