RSS Feed

O scrisoare a iubirii din trecut către iubirea din prezent

imagesVSH8G0J4 Draga mea surioară, nici măcar nu ştiu dacă te mai pot numi aşa. Dar eu nu te-am uitat deşi nu mai exist de mult, mult de tot. În schimb tu, care aveai de făcut cel mai simplu lucru, să mă ţii minte aşa frumoasă cum mi se spunea că sunt te-ai schimbat. Ştiu că pe vremea mea nu existau decât poteci, cărări mărginite de flori, iarbă, pământ şi chiar bolovăniş. Când ploua, noroi. Dar ştii ceva, noroiul din vremea mea nu murdărea sufletele oamenilor. Se duceau copiii acasă, le băga mama mînuţele-n apă şi cu o cană mai mare turna de sus, ” pompă” ne amuzam noi, mai ştii? Nu, nu ştii, pentru că acum ţi-ai pierdut identitatea printre termopane şi jacuzzi, ori visele de preamărire al celor care vorbesc în numele tău. Te deplâng, surioara mea, nu te invidiez, chiar DELOC.

Tu exişti numai dacă ba există o maşină mai modernă, o casă cu tot confortul sau un tătic cu bani mulţi. Deseori şi-o mămică, o altfel de mămică. Da, şi eu eram emancipată, cum bine ştii, dar parcă prea mult te-ai transformat. De fapt, tu ar trebui să faci ceva neapărat. Să tragi de cravată domnii aceia care numesc alţi domni, patetici. Să intri mai mult în sufletele tuturor şi să le spui mereu că tu eşti prezentă pretutindeni necondiţionat. Iar dacă se doresc mai multe în doi, vin şi acelea, nu e nevoie ca numele tău să fie luat în derâdere.

Surioara mea Iubire din secolul 21, până şi tu alergi după regăsire însă regăsirea sunt EU,  aceea de acum vreo sută de ani, poate de acum cincizeci de ani, poate de mai puţin sau mai mult dar oricum, chiar şi moartă trăiesc. Înţelegi cum vine asta? Hai şi îndeamnă tinerii să mai facă avioane din hârtie, hai şi învaţă-i ce frumoasă e timiditatea primei întâlniri şi un bucheţel care nu-i aşa, ghiceşti tu că-l are strâns la spate anume pentru tine… hai spune, nu era minunat? Hai şi adu-ţi aminte surioara mea că viaţa reală e viaţa reală şi viaţa virtuală e un real ipocrit al vremurilor tale. Hei, surioară, când se mai are timp de un vals, sau o horă, sau un sărut în grabă pe băncuţa din parcul orăşelului sau la gardul căsuţei de la ţară pe înserat, din care freamătul a doi oameni, să răzbată în tot universul, ca pe vremea mea? Off…surioară…am atâtea să-ţi spun…ştiu că e greu, dar nu te mai lăsa marginalizată sau folosită doar când e instinct şi nu sentiment.

Ce Dumnezeu, lucrurile astea sunt posibile în toate epocile numelui nostru comun, IUBIREA. În încheiere, aş vrea să-ţi urez să te întorci mereu în timp, cu frumosul din prezentul tău, acela puţin care a mai rămas, poate că astfel, oamenii, se vor respecta şi iubi la toate vârstele. Ştii, nimic nu e mai frumos decât o primă întâlnire între un băiat şi o fată care se doresc dar se respectă fără grabă sau doi bătrânei care se plimbă prin parc şi se ţin atât de frumos de mână. Ai grijă, surioară, ca cei de vârsta a doua să facă puntea frumos către ce ţi-am spus acum. Cu bine, surioară. Semnează, IUBIREA DIN TRECUT. ( un text de Adrian Melicovici@2014, 7 nov.

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

2 responses »

  1. Pingback: O scrisoare a iubirii din trecut către iubirea din present-publicat de Adi MELICOVICI din Miane Premaor, Veneto /ITALY - RadioMetafora.ro

  2. grazie, ganduri bune de aici

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: