RSS Feed

Cum am scris a 5-a carte, e bine de aflat că mi-am riscat sănătatea

 

1465028_550727508353794_577138462_n

Pentru mine, scrierea celei de a cincea cărți a însemnat sacrificiu, determinare și puțină izbândă. Toate personajele sunt reale, cum aproape toate sunt și astăzi în relații foarte frumoase, ne sunăm, socializăm, vorbim, ne știm. Pe aproape toți îi regăsiți atât în carte cât și în listele mele de prieteni de pe Facebook. Bineînțeles, faptele, întâmplările, sunt de asemenea reale. Ați ghicit, vorbesc despre romanul document PRIBEAG PE DRUMUL VISELOR tradus și în varianta italiană,  ERRANTE SUL CAMMINO DEI SOGNI.  Mă mândresc totuși că în aproape o sută de orașe italiene dar și în câteva din țară sau Europa, ba chiar și Canada, cartea a fost solicitată și citită.

Pe genunchi am scris-o uneori…de la fața locului, uneori în momente dramatice, alteori în scurtele pauze. Am mers și pe întuneric, prin locuri periculoase, ba chiar le-am fotografiat, tot ca mărturie a incursiunii mele.  Sunt MII… Regăsiți în ea ( în carte, n.a ) descărcare comentariile, afirmațiile și susținerea conaționalilor. Sunt personaje reale români simpli, jurnaliști, scriitori, vreo 3 primari ori români ori italieni, ambasadori, consuli.

Este adevărat că nu e o capodoperă literară, nu se compară cu ce am scris sau cu ce scriu în aceste momente. Este o povestire simplă unde tu, cititorule, dacă ești interesat și știi să citești dincolo de rânduri, mă vei înțelege.

Să scrii o carte în timpul unei expediții pe jos de peste 2000 de kilometri sau după, nu e lucru simplu. Te încearcă într-una emoțiile, amintirile, imaginile, totul e inserat în psihic căci într-o aventură a vieții se naște o poveste de neuitat măcar pentru cel care a trăit-o.

În carte mi-am spus pe șleau mulțumirile și nemulțumirile, mi-am lăudat românii în gura mare pe parcursul a patru țări, mi-am amintit și am creat clipe unice. Am redat simplu, tot ce s-a întâmplat în expediția Speranța Unui Vis prin care am mers pe jos la Roma în 2012. A fost ceva oficial, într-un proiect intercultural care continuă și astăzi. De aceea am făcut expediția asta, ca să mă dau mare cu orașul meu, cu românii mei și ca să văd cum se chinuie sau se realizează cei din Diaspora, să văr eu la fața locului realitatea.

La un moment dat m-am simțit abandonat, de autorități, de lume, de mulți…dar solidaritatea românească m-a făcut să visez cu încredere din nou că voi izbuti.

Să vă mai spun în ce condiții am scris cartea: în condițiile unui om care nu e sportiv de performanță, nici măcar globe trotter. În condițiile în care am avut de câteva ori în tinerețe probleme cu ficatul, accidente vasculare, probleme cu ulcerul, paralizii faciale periferice, etc etc.

Cam în condițiile astea am scris cartea, ca să nu mai vorbesc de doi-trei proști ai momentelor, evident de la Târgoviște ( jurnaliști la apelul bocancilor de partid😀, doar doi, sau trei ) ,  care au spus fără să verifice la fața locului numai minciuni, numai să mă dea înapoi. Dar să vină să mă verifice ce fac, cum sunt, să mă vadă cum merg cu steagul tricolor mândru nu au venit. Pentru că aceia nu reprezintă presa ci aflarea-n treabă a unor șmenari care nu au făcut nimic în viața lor. Și nu mă refer la Columna TV, Gazeta Dâmboviței, Incomod- media, E-Târgoviște.ro, etc care au mediatizat din greu pas pas expediția.

Am scris această carte fotografiind în timpul mersului locurile prin care am trecut pe jos, într-un album unicat, de mii și mii de fotografii, mărturii audio-video.

Adevărata glorie am obținut-o atunci când m-am învins pe mine însumi, depășindu-mi limitele.

Am reușit. Am reușit să duc mesajul Speranței Unui Vis în sute de locuri, în jurnale, fie și regionale, italiene, la câteva televiziuni dar mai ales în inima românilor. Am făcut ca numele Târgoviștei să fie rostit în multe locuri, am transmis mesajul de salut al autorităților, chiar dacă cele județene au ignorat demersul meu.

Nu mai contează, ideea e că am câștigat o bătălie cu mine însumi. Pot orice. Putem fiecare din noi orice, oricând.

Și da, până la urmă sună nu doar potrivit dar și frumos, real, pentru mine măcar, titlul cărții: PRIBEAG PE DRUMUL VISELOR.  Un pribeag fericit, care vă salută pe toți.

Citeşte şi  A APĂRUT SECRETUL URIAŞULUI 160,  NOUL MEU ROMAN

P.S. CINE DOREȘTE ROMANUL ÎN LIMBA ROMÂNĂ, DIN ROMÂNIA, POATE CONTACTA PRIN EMAL  Editura Bibliotheca, la mail biblioth@gmail.com. CINE LOCUIEȘTE ÎN ITALIA, UNDE LOCUIESC ȘI EU, O POATE GĂSI DIRECT LA MINE, I-O DAU ( TRIMIT ) CU AUTOGRAFUL MEU,  sau contact aici pe pagina mea de pe FB, ADRIAN MELICOVICI BLOG OFICIAL.

FILM DE VĂZUT ÎN LINIȘTE DE CĂTRE CONSILIERII JUDEȚENI CĂRORA LE TRANSMIT GÂNDURILE MELE BUNE:

 

8741_373223306104216_1595111227_n549153_365019776924569_1145311809_nDSCF2940261455_373231769436703_1125477802_n543699_408982259194987_1478284744_n945097_455351031224776_1859190602_n

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

3 responses »

  1. Speranța Unui Vis

    Apreciază

  2. Mirela Nistor

    Complimenti, sunt mândră că sunt româncă , sunt onorată să fiu contemporană cu domnia voastră , va mulțumesc, vă doresc din suflet , sănătate, forză iar muza inspirației să vă fie izvor nesecat , primăvară frumoasă cu sănătate, bucurii și împliniri, Doamne ajută -ne ! 💗👍🍀❕

    Apreciază

  3. Bun venit pe blogul meu, te mai astept cu drag.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: