RSS Feed

Pentru un vis şi-o inimă de aur- de Adrian Melicovici

Posted on
Pentru un vis şi-o inimă de aur- de Adrian Melicovici

 

sy100761rd

Cât e un prea banal şi nestatornic ceas?
Ah…dar ia te uită, e zi în plină noapte
Şi tu eşti vis trezit cu timpul ce-a rămas.
Sau poate mi te-arăţi desen închipuit
Ce stai cu schiţa în alb-negru la cerşit.
În plus mai şi vorbeşti cumva…
Eşti o senzaţie de şoapte.
Cine-a mai pomenit ca-n secolul de-acum
Să cerni cenuşa ultimului gând,
Prin sita vieţii ce-a trecut?

Sunt vorbăreţ de fel dar azi sunt mut,
Şi fericit şi trist şi optimist
Într-o splendoare de simţire omenească
Te caut inimă de aur, în strigătul care-a rămas tăcut.
Mai preţios e timpul care-i pe sfârşite
Decât trăiri din amintiri nici astăzi desluşite.
Mai în zadar e aurul din munţii răscoliţi
Decât comoara dinăuntrul tău, chip necioplit,
Zici c-am ajuns civilizaţii de neînţeleşi şi adormiţi,
În cel mai omenesc şi regretabil asfinţit.
Am săpat groapă menajeră, cum nu vroiam vreodată,
Şi-n ea, în acest secol de nemulţumiţi,
S-a rătăcit iubirea, cât colo, aruncată.
Aşa păţesc când scriu de-a valma şi în diferite vise,
Mi-e dor de dragoste şi off-uri-suflet,
Globalizarea mondială a setat şi sentimentele
Pe secţiunea fără noimă, adică „interzise”?

Câţi oameni mai visează un romantism fără reţea de internet?
S-a transformat timiditatea primei întâlniri,
Într-un curaj adus de tastatură.
S-au alungat prea ruşinoase şi totuşi splendide priviri
Nu mai suntem noi, nick-name ne e noul nume,
În cea mai dezorientată şi neregăsită lume.
Şi ceasul nici nu mai are ace să se-alerge acolo,
Analogia e desuetă şi-n mediul virtual
Orice persoană se-arată frumoasă şi cochetă.

Şi totuşi…în progresul existenţei deseori nebănuite,
Mai bat şi inimi care nu-s de gheaţă
Oricât ai dispera tu, suflete, în noua ta direcţie,
Iubirea a fost cea mai frumoasă regulă dar şi excepţie.
Nu avem nevoie de alt aşa zis analfabetism,
În dragoste ori şi mai simplu spus, în romantism.

Cât de sărac e acest vers în epitete, ce mai literatură,
Am devenit un criminal de poezie
Dar ce e dincolo de mine, iarăşi mă repet: Nimeni nu ştie
Doar inima care m-aşteaptă la ceasul acela, analogic,
Pentru un vis în doi, de-acum şi pururea, antologic!

Autor poem: Adrian Melicovici

DREPTURILE DE AUTOR SUNT REZERVATE

copyright@2015

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

One response »

  1. Mult adevar nuantat in aceste versuri . Multumesc !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: