RSS Feed

„Pribeagul…”, „Secretul…” sau cum mă poţi citi şi-n cărţi şi-n viaţă

„Pribeagul…”, „Secretul…” sau cum mă poţi citi şi-n cărţi şi-n viaţă

943762_450199628406583_305083083_n
Bun găsit dragii mei cititori în acest început de an 2016, pe care vi-l doresc cât mai reuşit. În ultima noapte m-am trezit citindu-l, mai bine zis recitindu-l pe Baudelaire. Francezul plecat prematur din lumea celor vii, la doar 46 de ani, a preaslăvit răul ziceau unii, undeva, cândva. E mult de spus despre motivaţia care duce la existenţa lui, omul a creat controverse mondiale pare-se. Mă rog, ideea e că „Florile răului” cresc mereu dar hai să ne întrebăm şi noi ca alţii, oare de ce? Ştiu că introducerea mea e cam ciudată pentru mulţi dar încercam să vă explic că datorită lui Charles Baudelaire am reuşit să intru mai bine în pielea personajului real al cărţii mele viitoare. Căci noul roman la care scriu e inspirat dintr-o întâmplare reală petrecută în România în anii ’80, la începutul acestora, la Ploieşti.
Toate cărţile mele sunt inspirate din fapte reale, au personaje reale dar recunosc şi că nu lipseşte ficţiunea, fie şi parţială din ele. Ei bine, următorul roman nu prea are ficţiune, e real cam 99% aşa cum reale sunt mai toate problemele noastre existenţiale.

Nu mi-o lauţi ca pe o laudă ce scriu aici, pur şi simplu scriu despre ce fac fără să provoc vreun rău cuiva şi sunt doar sincer şi direct, nimic mai mult.

Că tot a venit vorba. Iată ultimele două romane publicate de mine în ultimii nici 3 ani, încep cu ultimul: În noiembrie 2015, deci de curând, mi-a apărut în Italia, unde locuiesc, romanul „Secretul Uriaşului 160”, prin aportul Editurii italiene Espressioni di Marca Aperta. E o variantă limitată în limba română. Poate fi achiziţionată direct de la mine cu autograful meu în Italia iar doritorii mă pot contacta pe adresa mea de Facebook, la adresa www.facebook.com/adi.melicovici sau o pot comanda şi pe adresa editurii la adresa de e-mail scrivici@marcaaperta.it. Stilul este dulcele clasic, uitat cumva astăzi. Un fel de îmbinare a a vieţii de dincolo de Atlantic cu cea a românilor din perioada interbelică. Şi asta pentru că faptul real care m-a inspirat a avut loc în intervalul 1929, luna mai- 1931, luna noiembrie. Un erou american soseşte cu adevărat şi în istorie pe meleaguri mioritice să se lupte cu un uriaş de flăcări. Filmul promo îl puteţi viziona AICI.

Cât despre al doilea roman, acesta este 100% real pentru că eu sunt personajul principal într-o aventură a vieţii. În anul 2012, între 9 octombrie şi 12 decembrie, am parcurs pe jos distanţa de la Târgovişte la Roma, un total de 2200 km. A fost o expediţie interculturală denumită de mine „Speranţa Unui Vis”. Aventurile nu au lipsit, eu nefiind globetrotter de meserie…există un album de mii de fotografii de la faţa locului, materiale video doveditoare câte doriţi, mii şi există şi romanul „Pribeag pe drumul viselor”, atât în varianta italiană cât şi în limba română. Cei din Italia de asemenea mă pot contacta direct pe reţeaua de socializare Facebook pentru a o achiziţiona dacă doresc iar cei din România o mai pot comanda pe adresa Editurii Bibliotheca. Iată aici un mic filmuleţ promoţional al cărţii. Destui cititori, români şi italieni au dorit-o, mai ales din Italia…
Ca om, pot fi citit nu doar în cărţi dar şi în realitate. Consider că cine crede că mă cunoaşte fără să fi avut vreo discuţie mai aprofundată cu mine între 4 ochi şi îşi mai şi dă cu părerea pe la spatele meu, are o problemă şi greşeşte. Dar nu-i nimic. Ca să contrazici o realitate trebuie să ai dovezi clare. Sute de oameni, prieteni cu mine, sunt personaje în cărţile mele. Ei aparţin vieţii reale, nu sunt inventaţi.
Eu pot fi „citit” ca persoană când sunt abordat cu sufletul onest al celuilalt. Spuneam în titlu ceva despre viaţă. Adică vreau să spun că ea, viaţa, e o luptă continuă. Niciodată nu simţi apropierea măcar de fericire dacă nu lupţi pentru ceva care să fie frumos, pentru tine sau chiar ceilalţi.
Scriam în „Pribeag pe drumul viselor” că o singură moarte m-ar bucura: Moartea tristeţii şi că ar trebui s-o omorâm cumva…

Pe scurt, „arma” mea este cartea ce o scriu sau cărţile, mai exact. În „Pribeag pe drumul viselor”, respir de dragul Cetăţii Târgoviştei şi al românilor de oriunde ar fi ei. Câteva jurnale italiene au scris mai bine despre toate acestea decât mine chiar la un moment dat. Dovezile în filmuleţul promo de AICI, sunt nişte fotografii pe acolo în montaj şi sub postarea mea una din cotidianul La Tribuna di Treviso.
În „Secretul Uriaşului 160”, roman clasic, de „epocă”, m-am întors frumos în timp şi la oraşul Moreni din judeţul Dâmboviţa, municipiu oficial fiind, la frumuseţea româncelor, la aventurile din deşertul american care au făcut „punte” cu platoul de la Ţuicani şi obiceiurile noastre. Reamintesc faptul că puteţi urmări clipul oficial de promovare chiar AICI.
Ştiu că majoritatea cititorilor înţeleg perfect dar tot mă izbesc de câte cineva căruia trebuie să-i repet, că n-am încotro: Ambele romane, „Pribeag pe drumul viselor” cât şi „Secretul Uriaşului 160”, pot fi comandate la mine, pentru autograf, aici în Italia. Adrese alternative sunt scrivici@marcaaperta.it / adresa editurii italiene sau biblioth@gmail.com/ adresa editurii din România, pentru „Pribeag pe drumul viselor.

PROIECTE SAU CE VOI FACE ÎN ACEST AN

Ce voi face anul acesta? Voi avea o primă prezentare a cărţilor şi a proiectului „Speranţa Unui Vis” la Bruxelles în martie, apoi prin luna mai cred la Paris şi în toamnă voi lansa romanul la care scriu acum în România, foarte aproape de Moreni. Îmi doresc să fiu sănătos ca să reuşesc şi să şi mulţumesc tuturor celor care m-au invitat şi mi-au promis ajutor logistic (Organizare, cazare etc).
Şi ce voi mai face? Păi vă voi respecta mereu, vă voi dori să aveţi parte de tot ce vă doriţi în viaţă şi cu tot dragul o să vă mai aştept aici, unde mai compun şi câte un poem. Şi mai scriu şi ceva gânduri.       Rămâneţi frumoşi, cum vă ştiu şi dacă faceţi asta vă voi mulţumi!
O îmbrăţişare pentru voi toţi din capricioasa Italie, provincia Treviso. De la muntele nu prea departe de mare.🙂 Dintre poalele Alpilor mai scunzi şi mult căutata Veneţie.
Adrian Melicovici

20520_809909795768896_4030858219832201315_n

page

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: