RSS Feed

Scurtă „călătorie” în viața și interiorul Ralucăi Jensen

14642315_1883465971874271_428336970132933386_n

Raluca Jensen, sursa foto: profilul său Facebook

M-am tot sucit și învârtit dacă ar fi cazul să scriu acest material pe o rețea social-media sau aici, pe vechiul și diversul meu blog. Cum însă mă aștept la comentarii de două cepe degerate de la oameni cu puțul gândirii niciodată curățat prefer să pot modera sau da spam fără milă pe posibilele răutăți ale unora. Și le voi da aprobare celor care sunt decente și vor demonstra că au înțeles cuvintele mele. Vreau să scriu acum, aici și cu plăcere despre Raluca Jensen, „curva” de pe net. De fapt, o mână de om care nu a făcut rău nimănui vreodată. Și asta pentru că într-un discurs deloc inteligent susținut pe sticlă de un individ cu pretenții de jurnalist, fata a fost făcută la oră de relativă audiență în fel și chip pentru nu știu ce motive.

Cum câinele moare deseori de drum lung și prostu’ de grija altuia, efectul a fost bumerang: În scurt timp, Raluca a dat o replică pe blogul ei, devenit mai interesant și traficat ca niciodată și de atunci, audiența de la nenea de pe sticlă s-a mutat în virtual și asta fără reclamă de la Catena :D. Articolul fetei se numește Eu sunt Raluca, „curva” de pe net. Mi-am luat o cafea, că beau multă lângă mine, niște țigări, că fumez multe, din alea făcute la mașinuță, că e tutunul mai bun zic, răbdare, curiozitate și mai ales concentrare. Am avut o revelație citind nenumărate comentarii, multe de apreciere la adresa ei dar regretabil de numeroase împotrivă. Știți, ipocrizia umană nu are margini. Vocabularul folosit de Raluca e unul frontal, fără perdele. Vulgar deseori și pilduitor dacă ai creier și încerci să-i înțelegi reacțiile. I-am trimis un mesaj banal și a scos pe cineva din lista de Facebook ca să îmi facă mie loc. De atunci, m-am abonat la toleranță, lectură, curiozitate și interesul față de ce va urma. Toleranța față de cei care comentează fără să o înțeleagă, lectură față de postările ei și interesul pentru reacția celorlalți.
Citind povestea tinerei mame care trăiește în Malmo, Suedia, parcă aș fi văzut un film de groază la început sau o piesă a dramaturgiei contemporane scrisă pe viu, prin trăiri reale, suferințe care nu se șterg și o dârzenie de invidiat. Apoi am început să citesc și printre rândurile ei. Sperietura și cumințenia fetiței care nu se mișca de pe scaun când se ducea undeva, mutatul alături de părinți de la fragedă vârstă mai întâi în Italia, capacitatea ei de micuță în a memoriza poezii și deveni o mică poliglotă sunt doar câteva dintre lucrurile care mi-au atras atenția. La început a fost copilul. Și Dumnezeu i-a dat o copilărie unde violența domestică s-a manifestat inclusiv asupra ei prin vărsatul de nervi al mamei pe ea, în locul tatălui veșnic indiferent. Mai apoi, a fost adolescența și primul job prin Suedia, unde vindea ziare prin oraș. Iar în clipa când a devenit majoră prematur și conștientă de duritatea existențială, a început să fie o mamă veritabilă și ambițioasă, chiar din momentul conceperii frumoasei sale fetițe. Și pe nepusă masă, a apărut efectul de turmă, moraliști din toate părțile s-au unit ca să o condamne pe Raluca pentru cum e fără să o știe de fapt.

Datorită unui amator de pe sticlă, bine plătit ca să bolborosească aiurea-n tramvai, au apărut și „revelațiile” răutăcioșilor. Așa că enumăr revelațiile-ironie de care vorbeam: Raluca e de vină că revoluția din decembrie 1989 a fost furată. Raluca e de vină că s-au vândut fabricile și uzinele țării pe nimic. Raluca e de vină că avem peste 40% wc-ul în fundul curții și nu avem autostrăzi. Raluca e de vină că sunt aproape 6 milioane de români cu tot cu copii prin străinătate. Raluca e de vină că nu au reușit americanii să trimită toate rachetele peste sirieni ori că intră câte unde debil mintal cu camionul în mulțime prin orașele Europei. Raluca e de vină că nivelul de trai în România e ăla care e. Raluca e de vină pentru sistemul de învățământ slab gestionat atâta amar de ani ori pentru infecțiile morții din spitalele românești. Și aceste revelații vin din partea unor prea credincioase persoane, cu frică de Dumnezeu, care nu acceptă lucrurile spuse pe șleau. Dar când ieșiți din biserică și șușotiți bârfele rușinii pe la colțuri, cum e? Dar când vă bateți în piept cu înjurături de toată jena chiar și în Săptămâna Patimilor și ziceți Futu-ți morții mătii sau dă-l dracu sau Băga-mi-aș, cum sunteți voi, moraliștii lui pește prăjit?
Am scris un roman, Lanțuri, despre o poveste reală, găsiți mai jos prin postări descripția. Un tânăr și-a ucis 3 membri ai familiei în 1979. A scris pe niște coli de hârtie în pușcărie, în lanțuri fiind, așa: „Am greșit și am omorât, crezând că am să fac lumea mai bună. Voi mă veți omorî la rândul vostru crezând că veți face lumea mai bună.” Raluca nu a omorât pe nimeni. Iar mii de oameni, care nu sunt niciodată perfecți cum nu e nimeni, au avut reacții de toată jena față de această femeie chiar puternică. S-au comportat ca în zilele ghilotinelor franceze, vor democrație dar nu ar zice nu să o ardem pe rug pe Raluca, că na, așa devine lumea mai bună și va curge lapte și miere în viețile tuturor.

Nu știu câți au plâns și suferit cu Raluca în zilele ei de frământare din anii ce i-a trăit până acum. Nu știu câți au stat nedormiți ca ea cu grija de mamă sau cu frica de mai rău dacă fetița ei a avut vreodată febră. Nu știu câți și-au amintit cum e să strângi din pumni și să te iei la trântă cu viața, să suferi, să disperi, să deznădăjduiești, să insiști, să ai rezultate, să ajungi să cunoști viața și lumea, să plângi de frustrare, amărăciune și apoi de bucurie, de fericirea unei alte existențe, departe de tot ce a fost zbucium pentru tine în amintiri de neșters vreodată.

De sensibilitatea Ralucăi nu s-au ocupat țațele internetului sau alea care bat câinii cu coada măturii ori ăia care dau cu biciul fără milă în caii mândri și strigă de dimineața până seara marș fir-ai al dracului, fie că e zi normală sau sărbătoare creștină. Sau ăia care se trezesc dimineața cu futu-ți morții mătii fă ori câte și mai câți…. De lacrimile copilăriei sale, ale aceleiași Raluca nu s-a preocupat nimeni, de nopțile ei nedormite de griji, singură, mamă, tânără, departe de țară, iar prea puțin interes. De micile ei bucurii iar puțini se preocupă, bucurii ca ale noastre, ale tuturor. Normalitatea din această femeie superbă a devenit descoperire de breaking news și prostia umană a unora a transformat-o în căutarea timpului pierdut pentru grădina altuia, în loc să mai numărăm paiele din ochii noștri. Știți, am mai spus-o, uneori orbii văd mai bine decât noi și surzii aud mai clar decât cine trebuie.
Să ne reamintim ce a scris Raluca, un mic fragment pe blogul ei:
„Am o viață normală. Dimineața mă trezesc, beau cafea și mănânc ceva. Apoi ascult muzică și fac curat. Îmi duc fetița în parc dacă sunt liberă și dacă nu, o duc la gradiniță. Merg la studio unde lucrez și mai ascult artiști și melodii noi. Fac câte un interviu pe Skype și programez interviuri pentru tot felul de artiști cu care lucrăm. Apoi merg acasă, gătesc și arunc gunoiul. Merg la autobuz, îmi iau fetița de la grădiniță, mâncăm și apoi o pregătesc să o las la grădinița de noapte sau la ta-su ca să pot să merg la al doilea job. Încep la ora 19.00 și termin la 04.00. Uneori dorm când ajung acasă… alteori nu. Câteodată adorm fără să vreau și altădată nu pot să dorm 2-3 zile la rând. Când sunt liberă citesc, mă joc cu fetița mea, scriu și beau vin roșu.
Sunt singură. Nu am surori, nu am frați. Nu am contact cu mama sau cu tata. Pe tata nu l-a interesat niciodată nimic de când s-a despărțit de mama. Mama m-a crescut împreună cu bunica. Bătăile și înjurăturile erau la ordinea zilei. „Proasto, curvo, toanto, handicapato, împuțito, nesimțito, posedato”. Asta m-a făcut să fiu imună la înjurături și cuvinte spuse aiurea de alții. Chiar nu îmi pasă.
Toată viața mea m-am uitat în oglindă și mi-am promis că nu o să fiu în viața mea ca mama. Nu o să depind niciodată de un bărbat. Nu o să mă încânte niciodată cadourile. Nu o să îmi lovesc niciodată copilul psihic sau fizic. Nu o să stau în viața mea aiurea, fără un job. Nu o să fac niciodată rău copilului meu. Nu o să fac niciodată rău cuiva.
M-am educat singură. Muzica și cărțile citite. Filmele, documentarele și persoanele din viața mea m-au învățat cum să fiu și cum să nu fiu.”
Interesant cât de mulți au sărit și peste ce a mai scris, mai ales asta ori s-au prefăcut că nu au citit:
„Am terminat generala, am intrat la liceul economic și apoi, la 18 ani m-am mutat de acasă. Lucram ca asistentă medicală la un centru de bătrâni cu probleme psihice și mergeam cu o mașină la tot felul de alarme pe care le primeam noaptea. Bolnavi de cancer, bătrâni care aveau nevoie de ajutor sau tineri cu tot felul de boli sau probleme. În timpul ăsta studiam la facultatea de business development din Malmö. Schimbam 3 autobuze să ajung la ore.
La 21 de ani m-am îndrăgostit de Emilio. Ne-am mutat împreună și am făcut o fetiță care ne face viața mai frumoasă. La 25 de ani ne-am despărțit. Fetița avea 5 luni iar eu mă uitam în oglindă și uram faptul că ajunsesem exact ca mama. Singură cu un copil.”
Dragilor, viața e o luptă continuă și cei care s-au grăbit să o facă pe Raluca cu ou și cu oțet doar mi-au reamintit cum e să fii prost ori superficial. Și i-au adus amicei mele virtuale din Suedia o popularitate și simpatie pe care sigur o invidiază și mai mult.
Trebuie să fii bătut în cap ca să nu știi să citești interiorul Ralucăi. Nu îmi imaginez ca alții că iese toată ziua pe stradă la agățat ori că începe să arunce cu vulgarități printre oameni, din viața reală. Nu m-aș împăca cu gândul să fie altfel decât e ea acum. Și curvă la propriu nu a fost niciodată. Este toată un scut împotriva prostiei și o femeie încântătoare în viața de toate zilele, romantică și bine pregătită pentru ce va urma. E o femeie modernă, din viitor, chiar dacă știe, aoleu ce revelație pentru babele răutăcioase de pe net 😀 , să și spele, calce, gătească. Dar știe și să se îmbrace cum se cuvine, știe și să fie provocatoare cu stil ori discretă, știe și să te respecte (Altă noutate pentru fraieri) și ce mai,  are încă o „ciudățenie”: Știe de glumă cum știe și să reacționeze când cineva încearcă așa de doi bani prostu’ să-i strice lumea, o lume în care ea trăiește frumos, liniștită, unde nu omoară pe nimeni și nu se amestecă în viața nimănui.
La malul mării, stă privind către nicăieri și totuși pretutindeni, o mamă tânără alături de fetița ei căreia astăzi nu-i lipsește nimic. Acolo, între valurile care se apropie îndrăznețe de cele două ființe, poate că există un glas aievea-amintire-viitor-prezent care nu obosește să atingă nisipul nederanjat nici el. Cine știe, poate că Raluca va fi unul din personajele viitorului meu roman, unde oricum mulți se vor regăsi, că eu scriu cărți cu povești reale și personaje reale, sub un pseudonim sau sub numele ei, în funcție de alegere. Sau poate că își va scrie singură cartea vieții că e mai recomandabil. Și poate că atunci, peste câțiva ani, voi mai încerca o dată să reamintesc că suntem în Lanțuri inclusiv datorită răutății.

15873558_1929927050561496_4314149687045220630_n

Raluca Jensen și fetița ei. Sursa foto: din albumele ei de pe Facebook

Ușor așezate pe nisipul plajei, unde mă întorc, cele două ființe minunate își spun în cea mai frumoasă tăcere poveștile de peste zi sau cele care vor urma. Ce poate fi mai frumos decât imaginea unei mame alături de copilul său? Mi-a plăcut să călătoresc, măcar prin aceste rânduri, prin interiorul Ralucăi. O ființă de care riști să nu te plictisești niciodată. Ca și valurile care unul după altul se apropie de ea și fetiță.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă aștept să deveniți fanii mei pe Adrian Melicovici scriitor- Blog de suflet, unde sunt eu și acea lume a mea liniștită…

Anunțuri

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

18 responses »

  1. Foarte frumos articolul dumneavoastră! Puternic și sensibil în același timp… Ca și Raluca!
    Pot să mă mândresc că sunteți din Moreni, de unde sunt și eu? 🙂 Doar că m-am născut vreo 16 ani mai târziu, în ’83. Clasa I am făcut-o tot la „școala patru”, lângă poștă 😏

    Apreciază

  2. Bună, Mădă și bun venit pe blogul meu vechi. Te salut cu drag de lângă Munții Dolomiți, Italia. Te mai aștept.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Foarte frumos si la obiect!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Mulțumesc pentru opinie și bun venit aici, te mai aștept 🙂

    Apreciază

  5. Minunat articolul, MI-NU-NA-TA protagonista! Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Mulțumesc pentru comentariu, Corina. Și eu sunt convins că e o ființă deosebită care prin duritățile existențiale a obținut o experiență benefică pentru frumosul ce îl merită astăzi.

    Apreciază

  7. superb articolul ai prins esenta a ce vrea sa zica Raluca

    Apreciat de 1 persoană

  8. Remus, îți mulțumesc…am încercat doar să îmi spun o simplă opinie…

    Apreciază

  9. Foarte frumos. Ma bucur ca cineva a vazut.o pe Raluca exact asa cum e. Am citit articolul ei si tot ce a scris . In spatele limbajului vulgar pe care il foloseste cam des(parerea mea) se ascunde o fata extrem de sensibila si cu un suflet minunat.

    Apreciat de 1 persoană

  10. Subscriu, Liliana. Mulțumesc pentru comentariul tău și te mai aștept aici.

    Apreciază

  11. Multumesc

    Apreciat de 1 persoană

  12. Nu exagerezi? Macar asa putin zic. Cate fete si mame sunt ca ea dar nu-si expun problemele si parerile la modul asta cu pretentia exagerata ca „lupta” pentru ceva. In scris suntem toti eroi si viteji ca nu costa nimic. Cata vreme avea blogul pe sereniti.ro n-o citea nimeni, de cand a facut-o fraieru de Badea celebra a ajuns fenomen. Cu ce e ea superioara celorlalte mame? Ca are grija de fetita ei? Am ajuns sa facem din normal ceva iesit din comun? Ca a avut norocu s-o duca maica-sa in Suedia? E meritul ei ca e acolo? Sunt atat de multe franturi de logica si deformari de evaluare incat s-ar intuneca daca as scrie tot. Si oricum nu conteaza pentru ca ea selecteaza comentariile de pe FB le lasa numai p-alea cu esti geniala, te iubesc, nu renunta, mi-ai deschis ochii, daca nu erai tu…, esti cea mai tare, etc. Ce-ti spune tie chestia asta? Problema e ca ceilalti inghit ca pelicanii tot ce spune si toate parerile ei indiferent cat de aiurea ar fi cu argumentele ciudate si ii canta in struna ca sa nu primeasca reject sau mui. Sigur daca e ok sa-ti pui copilul c-o pancarda cu MUE PSD si s-o pui pe FB atunci clar avem diferente majore de viziune asupra vietii si despre cum trebuie crescut un copil. Si multi vad ca sunt de acord cu asta. Oare libertatea inseamna sa te pisi de la balcon pe trecatori? In curand raspunsul va fi DA si cui nu-i convine sa-si ia umbrela sau sa treaca pe partea ailalta.

    Apreciază

  13. Raluca e o femie minunata , a gasit mereu calea cea dreapta pe care a pasit cu incredere si responsabilitate,cu sperante si impliniri ,cu daruire si implicare . Si-a organizat singura viata ,ceea ce este de remarcat .
    Multumesc pentru ca mi-ai dat sansa sa o cunosc pe Raluca !

    Apreciază

  14. Sincer si direct.Dureros de sincer.Extraordinar in acelasi timp.
    Ma bucur sa citesc aceste randuri,si citind incep sa sper ca mai exista oameni ca tine,ca Raluca…..si ca nu este totul pierdut.
    Departe de mine intentia de a ma lansa in critici asupra starii de lucruri din tara,nu vreau sa vorbesc despre politica si politruci,manelisti si „doctori „cu doctorate luate la Ciorogarla si multe altele….Dar totusi nu ma pot abtine sa pun o intrebare:de ce voci ca a ta nu sunt mai puternice in spatiul public?De ce nu te implici mai mult in viata cetatii?

    Apreciat de 1 persoană

  15. George Costache, bun venit aic!. Nu sunt obedient multora, de aceea. Și pentru că am făcut demersul ăsta, printre altele. Iar în Cetate sunt voci care mint la adresa mea, plătiți de politruci. Acum trăiesc în Italia și promovez în capitalele europene Cetatea și românii iar autoritățile Cetății, actuale, au refuzat să participe la lansările cărților mele sau a proiectului de promovare, inexplicabil. Vizualizare plăcută: https://www.youtube.com/watch?v=Nn65jCZmI_Y&t=1496s

    Apreciază

  16. Chiar avea nevoie tipa de cineva care sa-i ia apararea… Ne scutesti de asa ceva?!? E imuna la orice la cata simtire dispune…

    Apreciază

  17. Da, avea. Vezi de comuniștii tăi și citește povestea fetei înainte să vii pe aici doar la ordin. La câte zeci de articole frumoase am scris în presa italiană despre Târgoviște te găsiși taman aici să comentezi. Fugi la partid, te cheamă datoria.

    Apreciază

  18. Pingback: Pe 21 mai 1880 se năștea poetul și prozatorul român TUDOR ARGHEZI, pe numele său real înainte de a lua binecunoscutul pseudonim, Ion Nae Theodorescu.-postat de Adrian MELICOVICI din Miane / ITALY- RadioMetafora.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: