RSS Feed

Lanțuri și gânduri de om încarcerat între gratii și viață

Posted on

13876253_1108605585899314_7521580532255295834_n

„Gândi la un moment dat: Care e de fapt adevărata temniţă? Închisoarea sau libertatea de dincolo de gratii? A vrut să se ridice dar neatent, s-a împiedicat şi s-a prăvălit gata să se rănească. Dumnezeule, dar oamenii care nu sunt la închisoare, cum de se împiedică şi ei, nelegaţi de vreun lanţ? Nelegaţi? O minciună frumoasă a lumii de astăzi şi de prea multă vreme…
A început să râdă singur, în singurătate şi întuneric. Realiză că prizonierii există peste tot, pe drum, în parcuri, în lucruri urâte sau în iubire. Măcar lanţurile lui se vedeau. Ale altora, existau dar parcă pe aceia îi strângeau mai tare ca pe el. Numai că nu toţi omoară oameni pentru o lume mai bună.
Mister! Rămăsese uimit când descoperi ceva neaşteptat: Un fir de iarbă. Doar Dumnezeu ştie cum se rătăcise acolo, căci el nu ieşea niciodată cu ceilalţi. Îl pipăi cu o grijă formidabilă iar peste câteva secunde nu mai râdea. Plângea. Îşi dădu seama că firul acela verde, nu poate fi decât dintr-un loc frumos, unde roua umezea tălpile desculţilor şi apoi dispărea sfioasă în faţa soarelui de pe un cer pe care el, omul în lanţuri reale, nu îl va mai vedea niciodată. Instinctiv, bătu cu pumnul în ceva furios murmurând:
– Voi, ăştia, oamenilor, vedeţi poienile şi astrul zilelor dar nu le ştiţi nici acum valoarea. Habar nu aveţi să respiraţi aerul curat ori să mirosiţi măcar un fir din ăsta. Cartea se îndoi şi mai mult sub zvârcolirile sale nocturne, parcă ar fi vrut să recite singură tot ce cuprindea aşa cum el poate că dacă ar fi fost înzestrat cu harul expresivităţii rostirii versurilor, ar fi făcut-o decis. Important e că îl acaparase lectura. Ajunsese să ştie pe de rost strofe întregi dar mai ales să le simtă. El, un nimeni al lumii aceleia, se simţea iertat de Baudelaire. Poetul din secolul 19 era mai prezent prin toleranţa lui exagerată decât cei încă vii şi contemporani cu el, nemernicul pământului, cauza tuturor relelor de pe planeta urgiilor, albastră, unică în univers şi totuşi însângerată de semenii săi.
I se făcu sete şi pentru asta se trezi buimac şi agitat. Măcar o gură de apă i-ar fi făcut bine. Lichidul acela fără gust şi miros era esenţa vieţii. Ce înseamnă o cană de apă, sau fie şi o înghiţitură pentru majoritatea celorlalţi? Ştiu toţi cu adevărat importanţa astâmpărării de sete cu ea, apa care curge a viu prin toate şi prin toţi? Nicio băutură nu-i seamănă la gust deşi nu îl are dar uite că împrospătează. Nimic din ce-i complicat nu e util şi sănătos şi chiar frumos în comparaţie cu lucrurile simple. Să preţuieşti orice ţi-e dat, aceasta este cheia către fericirea fie şi vremelnică. El, criminalul, el, neiertatul, el, cauza apropierii sfârşitului de lume, a înţeles. Se auzi aievea un glas de copil…el se întoarse cu greu, purtând şi târând crucea de lanţuri ce-i chinuia tot corpul dar nu văzu nimic şi pe nimeni. Glasul se auzea şi mai clar…şi mai tare. El pricepu ce se întâmplă şi plânse. Nu vroia să mai audă, dorea să-şi acopere urechile dar fiarele acelea îl împiedicau cumva. Vocea copilului său, nevăzut dar prezent, i se strecură în ureche iar și iar şoptindu-i şi întrebându-l: „Pentru ce ai făcut asta, tati?”
Pipăi cu călcâiul pe jos, în încercarea de a-l recupera pe bietul Baudelaire, rostogolit în celula suferinţelor. Când a reuşit să-l găsească, a ştiut că printre filele cărţii mai avea multe de citit şi de înţeles. Dar oare, călăii săi îi vor mai da timp? Secundele deveneau la fel de preţioase ca şi picăturile de apă pe care le sorbise dar şi o pedeapsă. Viaţa lui, se transformase într-o mare pedeapsă. Meritată, bineînţeles. „Ce chestie nostimă”, râse el cu mintea rătăcită murmurând: „Păi pentru voi, care mâine vă treziţi în casele voastre, de câte ori nu a însemnat viaţa o pedeapsă?
Cumva, se întinse la loc şi de această dată dormi fără niciun coşmar. Pentru a mia oară se împăcase cu el însuşi. Nu era de fapt aşa. Doar continua să se mintă aşa cum foarte mulţi, de pretutindeni, se mint măcar o dată-n viaţă.
Uneori, tristeţea provoacă bucurii ciudate. Fiecare ploaie e urmată de un cer însorit şi după orice apus soseşte răsăritul. Dar dacă nu ştim să ascultăm timpul, deodată cu răbdarea, atunci izbânda de la capătul unui drum anevoios nu va mai exista. E greu să te lupţi cu anii de aşteptare dar dacă ai un scop, oricare ar fi acela, nobil, atunci deja poţi reuşi pentru că nu mai ai nimic de pierdut. El, sinucigaşul propriului suflet, a aflat toate acestea în cel mai cumplit întuneric. A devenit orbul care vede şi înţelege, surdul care aude mai bine decât un întreg rest de lume. Pentru el n-a mai existat zi sau noapte. Până şi secundele au devenit ani dar deodată cu ele, şi-a văzut propria izbăvire: Lumina de nicăieri. Apoi a râs singur, între pereţii reci şi umezi gândind: „Toţi aveţi lumina vieţii dar nu ştiţi să o aprindeţi. Voi sunteţi în lanţuri, dincolo de mine. M-aţi legat ca să fiu liber. Da, mă rod fiarele astea dar s-au rupt de mult. Din mine doar ele vor mai rămâne şi atunci, nu le veţi simţi însă vă vor cuprinde. Când ştii să înţelegi timpul atunci poţi deveni prieten şi cu „lanţurile”: În iubire, în munca ta, în speranţele tale, oriunde. Eu n-am ştiut la început, m-am grăbit să am dreptatea mea. Dar câţi nu sunt ca mine?”

NOTĂ: Fragment din romanul Lanțuri, autor subsemnatul, publicat în 2016, Editura SINGUR. Inspirat dintr-un caz real petrecut la Ploiești în 1979. Triplu omor, condamnare la pedeapsa capitală și povestea celui care nu mai este. Iată promo al cărții AICI 

Reclame

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: