Veniți la spectacolul din 11 noiembrie la Prato ca să salvăm viața unui copil. Detalii

Băiețelul Arhiri Elisei încadrat de părinți

Întotdeauna când aud de copii bolnavi, care au nevoie de ajutor, simt un sentiment de durere și neputință. Este tresărirea aceea sufletească când ai vrea să poți face mai mult dar nu poți așa cum ți-ai dori. 

9 octombrie, 2012- Aș plânge dar nu mai am lacrimi de bucurie să-mi amintesc

9 octombrie 2012 a fost, este și va rămâne punctul culminant al inițiativei mele personale de la acel moment. Într-un text explicativ de pe Muzeul virtual al Speranței Unui Vis, postat pe Youtube în 24 mai 2016, scrie așa: