RSS Feed

Voichița Tulcan Macovei și uimitoarea sa carte „Origini-romanul unei lumi moarte”

41854136_305450153573001_3324783747756195840_n

Când am primit spre citire manuscrisul, am amânat puțin momentul. Apoi l-am lecturat. Nu e mare, dimpotrivă. Însă, deloc ușor de citit, darămite să mai și înțelegi. Sunt destule luni de când trebuia să scriu despre această carte care se dorește a fi una critică. Critică blândă. Reproșuri existențiale și biblice de astăzi pentru greșelile omenirii din trecut. Când am terminat de citit, mi-am dat seama că tot nu am înțeles mare scofală. Încă eram un superficial, așa cum unii care ar fi putut să scrie despre ea, au fost, la rândul lor. Ei au refuzat fără drept de apel să zică niște vorbe despre carte. De obicei, când scriu despre cineva, durează foarte puține zile până trec la acțiune. De data aceasta, nu am reușit. Nimeni nu ar fi reușit, doar dacă ar fi vrut să aștearnă ceva de mântuială și să rămână superficiali. Unii scriu și chiar publică o carte în lunile care au trecut până în acest moment. Eu, în schimb, am citit lucrarea unei doamne respectabile, credincioase, iertătoare, răbdătoare, frustrată de unele probleme în interior, ca oricare. Mă refer la Voichița Tulcan Macovei, scriitoare din Arad și volumul său Origini- romanul unei lumi moarte, cu referire la unul dintre romanele lui Dan Brown, scriitorul care aproape că a întors lumea pe dos cu romanul „Codul lui Da Vinci”. Știu, citiți un material mai lung dar asta e, nu pot să omit anumite lucruri înainte de a intra în subiectul propriu-zis.

Cine este Voichița Tulcan Macovei?

29542456_186494765468541_7653767102861725348_n

Voichița Tulpan Macovei, autor Origini-romanul unei lumi moarte. Sursa foto: Facebook

Este o scriitoare religioasă, eseistă. Puteam să scriu „scriitor” și „eseist” dar nu am vrut, că suna prea masculin, scuzați. S-a născut la 2 februarie 1954, în Sântana, jud. Arad, România. A frecventat cursurile Liceului Teoretic „Elena Ghiba Birta” din Arad, iar apoi Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Filologie. A funcționat ca profesor de Limba și Literatura Română la câteva școli din Arad, din care 21 de ani la Colegiul Național „Vasile Goldiș”. Fiind pasionată de filosofie, iar mai târziu de teologie, s-a preocupat de probleme existențiale precum: viața omului, creația, escatologia, Dumnezeu și relația omului cu El. A urmat Masterul în Teologie la Universitatea ”Aurel Vlaicu” din Arad, între 2007-2009. A colaborat la mai multe ziare și reviste din Arad și la revista Ligii Scriitorilor din Cluj. Este membră a Ligii Scriitorilor din 2014.
A apărut în mai multe antologii române și străine.
Cărți apărute: Cum am ajuns să-L cunosc pe Dumnezeu – 2006; Codul lui Da Vinci – romanul antibiblic – 2007; Meditații asupra credinței – 2009; Destine în căutarea adevărului, Vol. I – Roman Religios -2012; Cine sunt eu și cine este Dumnezeu. Dialoguri Interreligioase, Vol.I – 2015; De la politica la credință. Mărturisiri, 2017.

Despre Origini, romanul unei lumi moarte

Intru abrupt în analiză și spun că da, inteligența artificială este benefică, necesară însă până la o limită. Umanitatea, sufletul, credința, iubirea, iertarea nu pot fi niciodată artificiale. Aici sunt de acord cu Voichița T. Macovei, probabil cu alte cuvinte. Oricum, nu doar eu am fost abrupt ci însăși titlul cărții. O carte care a sosit în secolul 21 să îl certe frumos pe binecunoscutul Dan Brown, pentru „Originile” sale. Nu trebuie să fii celebru ori foarte cunoscut în media ca să ai mereu dreptate. Autoarea din Arad supune prin cartea sa spre dezbatere publică, subiecte sensibile, care țin de plusurile și minusurile actualei civilizații umane. Că poate o fi fost și alta înainte și fără să reușească vreodată știința să afle, o fi apărut și dispărut cum a vrut Dumnezeu, nu Dan Brown, care ne dorește artificiali în inteligență. Să fie clar: Inteligența artificială a fost creată de cea naturală, nu invers. Răspândită la scară mai largă, poate provoca multe controverse cartea-lucrare a doamnei Macovei. După ce am citit mai atent, mi-am dat seama că are și de ce. E o prostie să spui cuiva „Nu scrie, nu critica pe Cutare că tu nu ești puternic și celebru ca el.” Sună a pumn în gură uneori, e ca și cum ai interzice ca o analiză muncită și bazată pe argumente care pot răsturna ipoteze, să apară ca să nu se supere nu știu cine. Suntem în secolul 21, totuși, nu pe vremea Inchiziției.

Și acum, abia acum, să încep:

Știți câtă răbdare și toleranță are doamna Voichița Macovei în sufletul domniei sale? Se simte anotimpul revelațiilor divine, acel timp al iubirii de noi înșine și de ceilalți. Acea scânteie care devine ditamai flacăra-strigăt pentru credința noastră și pentru acceptarea faptului că noi, oamenii acestui pământ, suntem mici, atât de mici că deseori, nici chemările mari cât universul, al inimii noastre, nu ni-l mai vedem. Prin credință ne ținem în viață, prin credință nu ne suprapunem unii cu alții ci ne unim sufletește unii cu alții. Așa concluzie trag, doar una din mai multe, despre încercarea autoarei de a convinge lumea să nu se lase târâtă în superficialitate, orbită de succese tehnice sau științifice. Nu le contestă nimeni valoarea, importanța și necesitatea dar nu cu prețul uitării pildelor biblice. Autoarea încearcă, în opinia mea, să avertizeze lumea să nu se lase manipulată de imaginația cuiva, muritor ca și noi. După ce am citit manuscriul Origini-romanul unei lumi moarte, am regretat că titlul e chiar bine pus. Cine știe, poate cândva vom avea un roman al lui Dan Brown care să arate că suntem o lume vie, nu una artificială, bazată pe ipoteze și studii nenumărate doar pentru un succes și un adevăr imaginat, pentru un succes care să nu manipuleze psihic societatea. Eu, personal, am citit și Origini, al lui Brown. E o carte bună, reușită. După ce am citit însă cartea Origini-romanul unei lumi moarte, am înțeles că cea a lui Brown poate fi și o capcană. Oricum, din capcane s-au scos bani mulți, fie vorba între noi și nu putem condamna ori dezaproba asta. Aici discutăm despre principii. În fine, ia să mai vedem:

Spre finalul cărții, Voichița T. Macovei scrie: „Domnul Dan Brown ajunge la concluzia pe care transmite generațiilor următoare că omenirea „se îndreaptă spre nicăieri”, o concluzie, după părerea noastră foarte gravă! Totuși, din cele mai vechi timpuri, există perpetuată concepția după care, în natură nimic nu va dispărea, căci totul se transformă. Așadar, nici moartea fizică nu trebuie văzută ca fiind sfârșitul existenței unui om. „Peste tot în natură, observăm mari prefaceri dintr-o formă de viață în alta, dar niciodată nu asistăm la anihilarea totală a unui lucru”. Facem un salt la începutul cărții scriitoarei noastre. Autoarea nu acceptă ideea de „TEHNIUM” a lui Brown pentru că „lumea imaginată de autor în romanul său, nu ține cont de toate coordonatele din care este alcătuită viața unui om”. După care, urmează un prim avertisment: „Cartea de față aduce în fața cititorilor, o altă viziune asupra vieții și asupra viitorului omenirii, care are în vedere și coordonata „suflet”, fără care, nu putem să admitem existența omului. Este vorba de viziunea creștin-biblică, pe care credem că nu trebuie să o neglijăm”, scrie Voichița Macovei.
Urmează apoi 8 capitole și alte adăugiri, cu concluzii cu tot ale autoarei, unde argumentează fiecare rând cu citate ori opinii bazate pe o documentare solidă, muncită și atentă, care ar pune pe gânduri orice cititor atent. Și evident, ar atrage, ca orice carte bună și destule critici. Autoarea apără Biblia și anumite principii care țin de moralitate cu o insistență care a început să lipsească tot mai mult, lumii de astăzi. Ne cere blând dar decisă, să ne întoarcem la noi înșine, în străfundurile inimii noastre, conștiinței, să nu tehnologizăm, da, chiar ăsta e cuvântul, tot ceea ce suntem noi, muritorii acestui pământ. Ea ne mărturisește, cu o sinceritate dezarmantă: „Când am început să scriu aceste rânduri, cei din
jurul meu erau împărțiți în două tabere:
a. Nu merită să scrii o replică acestui roman. Este
de proastă calitate, nu are nimic special, Dan
Brown a început să scrie romane de duzină.
b. Cum să scrii tu, (???) o carte împotriva lui
Dan Brown? Lasă teologii, oameni ai Bisericii
să facă acest lucru!”

I-a adresat romancierului câteva întrebări, 13 la număr, toate interesante din care 3 mi-au atras atenția: 7. Ce este sufletul? De ce trecem peste problematica
sufletului când analizăm creația Universului și a omului? 10. Ființa umană este alcătuită doar din părți bune, sau are în alcătuirea ei și părți rele? Ce legi științifice pot analiza ființa, în complexitatea sa, bună și rea? 4. Pot să fie reproduse „legile creației” în mod artificial, astfel încât creația inițială să poată fi vizualizată în mod concret pe un supraecran LCD? Dacă da, de ce nu ați atașat cărții un CD cu toate mișcările pe care le-ați descris pe ecranul imaginar?”

Atât cartea Origini-romanul unei lumi moarte cât și întrebările au ajuns la Dan Brown, mi-a mărturisit autoarea. Care a dat următorul răspuns: „Storytelling-ul este cea mai veche formă de artă de pe pământ și dacă sunteți un fan al thrillerilor, al clasicilor, al ficțiunii literare sau chiar al miturilor antice, povestirile pe care le iubiți toți au aceleași elemente-cheie. Înțelegerea acestor componente universale este unul dintre secretele pentru a-ți face propria scriere mult mai eficientă și mai reușită. De asemenea, procesul de scriere poate fi mult mai distractiv.”

Pe măsură ce citești cartea Voichiței Macovei, aproape că te cerți și apoi te împaci cu tine însuți. Argumentația lucrării se dezvoltă atât de puternic încât aproape că citești o bibliotecă întreagă de autori ai lumii, viziunea lor și cercul în care de fapt ne învârtim toți, indiferent cine suntem și unde trăim: Cercul vieții. Ei da, viața nu mai e ficțiune. E un adevăr. Dar Voichița Macovei nu se pripește să critice, să avertizeze ori să se puna de-a curmezișul cărților lui Dan Brown. Dimpotrivă, recunoaște cu celeritate și atenție totodată valoarea, talentul și calitatea scriitorului american. Îl felicită.
Dincolo de critica sa constructivă, arădeanca este o cititoare fidelă a lui Brown, cel puțin așa pare. Pot să spun însă cu mândrie că este o cititoare fidelă și a mea, deși nu sunt-încă-interesant ca Dan Brown. Toate acestea nu au împiedicat-o să recurgă la un act de curaj editorial și să demonteze argumentat autorul din New Hampshire.

Nu o să insist cu citatele preluate din cartea lui Brown, nici despre descoperirile profesorului savant Kircsh, deja știu peste 60 milioane de cititori cum stă treaba în carte. O să mai trec în revistă însă din autoarea româncă Voichița T. Macovei, pentru că ea este cea care avertizează și merită o atenție mai mare din partea noastră. Așadar, revenim la cartea arădencei, Origini-romanul unei lumi moarte. După opinia mea, lucrarea aceasta poate avea succes iar Biserica Ortodoxă și Creștinătatea, în general, ar fi mândre de așa citare și bună vorbire despre cartea tuturor cărților, Biblia.

Analizând ai zice că folosind un bisturiu, pe Origini de Dan Brown, Voichița Macovei mai afirmă, întrebându-se și întrebând, probabil retoric: „Acțiunea mai naște o gravă întrebare în mințile celor care armonizează rațiunea cu reflecțiile sufletești atunci când se străduiesc să înțeleagă misterele Universului: „dacă domnul Kirsch, marele savant, a ajuns să răspundă la marea întrebare privind originea vieții, cum de nu a putut găsi prin supremele metode ale științelor, leacul împotriva cancerului?” Nu ezită să îl taxeze pe Brown când numește prin personajele sale religiile de astăzi ca fiind…”moderne”. Chiar așa, de ce moderne? Iar la pagina 36 a volumului de 150 în total, afirmă cu amărăciune: „Religia, sub orice formă de manifestare, este acuzată ca fiind o frână puternică în dezvoltarea științei.”

Sau:

„Trăiască prezentul și viitorul! Trăiască NOUL în orice domeniu! Să călcăm peste trecut, peste tradiții, peste religii! Nu mai avem nevoie de trecut, deci el nu mai există! Cam aceasta rezultă din informațiile cărții lui Dan Brown!”

Sau:

„Din păcate pentru lumea științei, așadar și pentru Edmond Kirsch (așadar și pentru Dan Brown!) experimentul celor doi a eșuat. Domnul Dan Brown subliniază cu bucurie: „Comunitatea religioasă a răsuflat ușurată, iar cea științifică și-a suflecat din nou mânecile și a trecut iarăși la treabă”.

Sunt de acord cu Voichița Macovei când remarcă faptul că Brown, de fapt, aduce în prim-plan o luptă ciudată, între trecut și viitor, ca să fiu mai plastic. E ca aceea între generații, cumva. Totuși, nu poți să cucerești altfel o inima unei femei, să zicem ca banal exemplu, doar pentru că ai o cale de comunicare mai rapidă, tu trebuie să fii la fel cum te-a învățat Biblia, să fii tandru, respectuos, sincer, că doar nu devii bărbatul fatal dacă ești în posesia unor mijloace tehnice avansate de către știință, aș adăuga eu.

O întrebare-șoc, din punctul meu de vedere, la pagina 119, a cărții doamnei profesoare scriitor Macovei: „Este drept Dumnezeu?” O întrebare care deschide Cutia Pandorei pentru partea opiniei publice care dorește să intre în dezbatere.
O parte din amplul răspuns sună așa: „Justiția lui Dumnezeu va fi, cu siguranță, dreaptă. Ceea ce rămâne un fapt extraordinar care marchează relația dintre Creator și om, este faptul că Dumnezeu nu a obligat niciodată omul, de-a lungul istoriei, să înfăptuiască binele sau răul.”

Epilog

Nu o să mai insist cu dezvoltarea și mai accentuată a materialului de față. Cele 150 de pagini ale cărții Voichiței Macovei, ai zice că sunt vreo 5000, așa e de complex tot ce a scris acolo. Dar a depus un efort inimaginabil, a căutat argumente, a combătut și adresat întrebări pe care ar trebui să le punem toți, habar nu am cui, probabil tot nouă, nu neapărat lui Dan Brown. Este o problemă de aprofundare. Cartea Origini-romanul unei lumi moarte, autor Voichița T. Macovei, este una fabuloasă. Pe cât de intrigantă ar putea să pară la prima lecturare, pe atât de interesantă și pilduitoare poate deveni pentru cine are timp să o înțeleagă mai bine pe autoare. Mie mi-au trebuit vreo 10 luni ca să pot așterne câteva rânduri despre acest volum. Oricât de rău ești ca om, nu ai dreptul să nu regreți și să nu încerci să îți repari greșelile! Oricât de bun ești ca om, nu ai dreptul să îți întrerupi iubirea față de semeni!

Voichița T. Macovei din Arad, va fi în manuale, cândva. Îndrăzneala ei de a combate anumite lucruri, sau un personaj celebru, nu s-a numit curaj. Ea a simțit că e datoare să ne atragă tuturor atenția că romanul „Origini” al lui Dan Brown, nu e viața reală. Nu e adevărul. Printre rânduri sau chiar direct, Voichița Macovei ne îndeamnă să fim buni, corecți, iubitori, iertători, toleranți, să nu transformăm în virtual sau tehnologie ceea ce ține de frumusețea reală a omului. Când Dumnezeu a creat lumea, a dorit-o frumoasă. Asta vrea și autoarea româncă și eu și voi și Dan Brown. Toți. Iar pentru acea lume frumoasă dorită, nu e nevoie de inteligență artificială ci de OAMENI! Felicitări din partea mea pentru doamna Voichița T. Macovei!

Dacă v-a plăcut acest material vă aștept pe pagina mea oficială de pe Facebook, ADRIAN MELICOVICI SCRIITOR-BLOG DE SUFLET.

Reclame

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: