RSS Feed

Umilințele mele și ale altora. Și un alt roman care așteaptă la colț

Posted on

15 noiembrie, în fața Consulatului român de la Trieste. Veneam de la Divaca, Slovenia, în parcursul pe jos Târgoviște-Roma, expediția românească SPERANȚA UNUI VIS.

Nu toată suflarea vede ce se află în spatele ochilor cuiva. Sincer vorbind, sau mă rog, scriind, am fost și eu în categoria oamenilor habarniști fără de voie. Că habarnismul nu înseamnă neapărat că ești vinovat de ceva. Pur și simplu, nu ai de unde ști unele lucruri dacă nu le cunoști, nu le trăiești, nu le simți. Îmi aduc aminte că în drumul meu pe jos la Roma, din toamna lui 2012, venind de la Târgoviște, m-am izbit pentru prima oară de realitatea oamenilor frumoși. Abia intrasem în Italia pe la Trieste, pe strada statală 114, când, înainte de Sistiana, la o curbă, mă aștepta un cuplu de români. Auziseră despre expediția mea și cei doi soți, Petronela cu bărbatul, m-au întâmpinat ca să îmi ureze succes și ca să îmi dea 30 de euro, din buzunarul lor. Ca să mă ajute să continui drumul pe jos. Un drum cu steagul României pe brațe dar și al țării în care intrasem. Am apreciat enorm însă nu știam câtă sudoare și sacrificiu există în diaspora pentru acei bani. Suma aia pare mică dar nu este.

În arc peste timp, astăzi, anul 2019, locuiesc în Italia dar acum știu. Știu cum este să te umilești printre străini ca să îți ții un serviciu, ca să poți trimite un ajutor financiar sau un pachet cu de toate, acasă, în țara ta. Nu, românii din străinătate nu dorm niciodată cu banii sub pernă, cum visează adevărații habarniști. Aici nu mai ești NIMIC, totul rămâne în urmă, trecutul e acolo dar pentru viitorul tău și al celor dragi, te sacrifici. Te prefaci că ierți unii patroni duri, uneori rasiști, alteori exigenți. De fapt, nu ierți. Înduri. Ești tu cu tine între oameni străini. Indiferent că ai fost cât de cât respectat și faimos în țara ta de origine, în străinătate, odată emigrat, o iei de la capăt. Nu contează unde pleci, nu contează că ești în Canada, Spania, Italia, Anglia, Germania, Franța etc sau la antipozi. Ceea ce contează e forța ta interioară de a depăși orice obstacol. Eu sunt scriitor dar am un job unde un șef idiot insultă, jignește și stai cu sabia deasupra capului, doar ca să nu fii concediat. E nevoie de acel job, pentru că așa ai drepturi sociale în țara aceea, beneficiezi de ele și normal, ai de plătit chirie consistentă sau trebuie să trăiești, să te ajuți singur în ceea ce vrei să faci.

Îngrijitoarele românce, numite „badante” în Italia sau altfel prin alte țări, sunt însă vârful de lance al suferinței. Da, eu suport acel șantaj moral dat de străinătate însă mă culc în patul meu când mă întorc de la serviciu. Îmi văd familia. Îngrijitoarele românce însă, în majoritatea cazurilor, stau închise în casa unde trebuie să aibă grijă de un bătrân, doi, de cineva cu dizabilități poate. Ele pot ieși doar câteva ore pe săptămână din casă și nu departe, ca să se mai recreeze. Nu au vreme de făcut cumpărături. Trebuie să stea aproape non stop, în paturi străine, în casa familiei străine, ca să-i fie la dispoziție în orice moment. Cu toate acestea, găsesc puterea să trimită acasă bani și pachete, ajutor esențial pentru cei din țară, care muncesc pe salarii de mizerie sau nu găsesc un loc de muncă, pentru nepoții și copiii care trebuie să fie sprijiniți. Mulți dintre cei care nu au cunoscut viața în străinătate, nu pot desluși niște adevăruri, pentru că nu s-au confruntat cu ele. Am cunoscut foste profesoare, inginere, secretare sau mai știe ce anume, care au ales această cale. Pentru că în țara lor nu s-a mai putut. Și pentru că viitorul celor dragi sau siguranța zilei de mâine, nu așteaptă.

Mulți colegi scriitori de ai mei, din diaspora, muncesc. Unul e șofer pe autobuz, altul muncitor la nu știu ce fabrică, altul agent de pază, altul trage tare pe câmp. Nu se ajută doar pe ei ci și proiectele lor literare, categorie în care mă încadrez și eu. Noi, scriitorii apolitici, nu ne numim nici Mihai Gâdea și nici Bogdan Chirieac și nici Mungiu Pipidi sau alții, ca să scriem preamăriri pentru partide și să fim plătiți pentru manipulare cu sute de milioane de lei, lunar. Nu suntem de vânzare. Inspirația noastră vine din cunoașterea la fața locului, din suferințele pe care le trăim pe pielea noastră și din bucuriile simple, care, inevitabil, apar mai apoi. Noi suntem luptători pentru ce ne dorim, nu manipulatori pentru ce vor alții.

Trag tare la serviciu, ca să am din ce finanța măcar parțial, viitorul roman. Și am trecut ușor de 50 de ani dar mă țin tare, pentru că știu ce vreau, să vreau să las un mesaj frumos și emoționant măcar unei părți de lume, atât cât pot. Nu am de unde să iau atâția sponsori, de atâtea mii de euro necesare doar pentru documentare în câteva țări. Nu sunt un jurnalist plătit cu 15 000 euro lunar ca să scriu câteva rânduri pentru telespectatorii manipulați. Mie îmi trebuie suma asta doar pentru o carte ale cărei costuri logistice și de documentare sunt necesare. De aceea am cerut sprijin din privat și am dat un cont bancar pe blogul meu, la rubricile de mai sus: Tot oamenii de rând și simpli au sărit, deocamdată. Unul mi-a donat 20 de euro, altul 10, altul 50. Puțin deocamdată dar enorm pentru gestul lor. Am fost și la muncă pe câmp ca să mă ajut singur. Acum mă duc iar dar într-un loc mai răsărit, însă tot cu umilințe din partea unor șefi nemiloși, deseori needucați și nu mai spun. Și nu, nu vreau ca alții bani de la stat, unde necesarul unor copii orfani, săraci și mulți deștepți dar fără posibilități, intră în buzunarele multor nesimțiți care apar seară de seară la televizor.

Suntem mulți cei care ne lăsăm călcați în picioare, moral vorbind, pentru a ne atinge scopurile. Închidem gura și punem osul la treabă. Iar când vine ziua de salariu, nu primim praful de pe tobă ca la mulți privați din România. Primim totuși sume decente care ne permit să trăim altfel și să visăm la zile libere și concedii altfel.
Dacă am aduna lacrimile milioanelor de români care muncesc pe tot mapamondul, am mai strânge un ocean, planetar. Adânc și plin de istorii fără de sfârșit. De povești despre care veți afla în următorul meu roman. Bărbați și femei laolaltă, tineri sau mai în vârstă, dau din mâini la serviciu ca roboții. Așa se asigură viitorul copiilor, unele viluțe sau bmw-uri de care râd mulți. O dată pe an, diaspora are dreptul să să fie mândră. Pentru lacrimile și dorurile îndurate, pentru reușitele de după, pentru forța ei de a se întoarce mereu și mereu, ACASĂ, în ROMÂNIA, țara inimilor și dorurilor noastre, oriunde ne-am afla.
Un gând bun trimit către toți românii din străinătate dar și către cei din țară.

Dacă v-a plăcut acest material, vă aștept să deveniți și fani, dacă doriți pe pagina mea publică de pe Facebook. Mulțumesc.

Reclame

About melicovici

Scriitor rebel din Targoviste stabilit în Italia, non conformist, popular și foarte pasionat de scris și socializare.

One response »

  1. CRISTOREANU AURICA

    ÎNTR-ADEVĂR , POPORUL ROMÂN DUPĂ REVOLUȚIE , SUFERĂ DATORITĂ PROASTEI GUVERNĂRI PE CARE AU AVUT-O !!
    NIVELUL DE TRAI AL POPORULUI ,A SCĂZUT FOARTE MULT !
    ÎN ROMÂNIA , DUPĂ ZECI DE ANI DE MUNCĂ SI DUPA ZECI DE ANI IN CARE SA COTIZAT LA PENSII ,PENSIONARII AU DREPTUL LA O PENSIE DE MIZERIE.!!
    TINERII , EMIGREAZĂ PESTE HOTARE , DATORITĂ LIPSEI LOCURILOR DE MUNCĂ ,DAR SI DATORITĂ SALARIILOR DE MIZERIE EXISTENTE !
    ZILNIC ,SIMPLA FAMILIE DE ROMÂNI SE LUPTĂ CU PRETURILE CRESCUTE DE LA UTILITĂȚI SI PÂNĂ LA ALIMENTE !..
    DINTR-O ȚARĂ AGRO-INDUDTRIALA ,AM AJUNS SA IMPORTĂM ALIMENTE PROCESATE SI DE PROASTĂ CALITATE ,DIN UNIUNEA EUROPEANĂ !..
    COPIII CRESC FĂRĂ PĂRINȚI , BĂTRÂNII MOR SINGURI SI IN SUFERINȚĂ , IAR TINERII SUPORTĂ UMILINȚELE SI RASISMUL A UNOR PATRONI ,CARE SE CRED STĂPÂNI. !
    PÂNĂ CÂND POPORUL ROMÂN ,VA SUPORTA ACESTE UMILINȚE SI DURERI. ??!!
    AVEM NEVOIE DE LIDERI ADEVĂRAȚI PATRIOȚI
    CARE SĂ REDRESEZE ECONOMIA ȚĂRII!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: