Nadia Fărcaș și Ecoul său…

Nadia Fărcaș, director al editurii Ecou Transilvan. Sursa foto: Profil Facebook

Există multe raze de soare, încă și din fericire, pentru noi, pământenii…mă refer la raze-suflet, care acompaniază profesionalismul desăvârșit. Vorbesc despre o ființă încă necunoscută mie și totuși, cunoscută cumva…Mă refer la Nadia, pe numele complet Nadia Fărcaș de la Clujul unde Someșul încă pare să își mai adune izvoarele-gânduri printre șuvoaie și scurgeri milenare…

Lumea cărților cumva uitată în tumultul contemporan, își regăsește drumul cu o consistență pe care numai această femeie minunată și puternică știe să o întrețină. Editura Ecou transilvan pe care o conduce nu doar cu suflet și profesionalism dar și cu pasiune, aduce la lumină poeți și scriitori contemporani cunoscuți sau necunoscuți, iar apoi, calea reușitei la unison, este deja găsită. Nadia părea și încă dă senzația că este sau era ascunsă, undeva într-un colț al bucuriilor pe care le oferă iubitorilor de povești frumoase sau lectură-pildă.

Capătă sens cam tot ce își doresc scriitorii sau poeții care poposesc în drumul lor spre succes, la Editura Ecou transilvan. Aplauzele nu sunt de complezență la evenimentele culturale ci iureș continuu întru menirea scriiturii românești, mereu frumos surprinzătoare. Nadia este neobosită și totuși, frumos obosită. Noțiunea timpului se remarcă doar ca un cuvânt banal și totuși nu prea, care deseori o încurcă. Pentru că vrea să facă mult și chiar dacă uneori este epuizată, renaște și întinerește ca femeie, ca om, ca editor. Căci ea este un editor-surpriză-placută iar cei care au cerut ajutorul său publicistic, sunt convins că mi-ar da dreptate.

Din zori de ziuă și până spre seară-noapte târziu, ea se autodepășește și astfel, ne mai povestește prin felul său de a fi și acționa despre oameni, fapte și cărți. Sigur că și ea este o specială „Fată din spatele cortinei”, și nu a doua ci prima, în inimile multora. Căci unde putea să apară oficial romanul cu același titlu, scris de mine, după ediția-probă deja solicitată, dacă nu la Cluj, de unde sunt unele personaje reale și de unde este editura Ecou transilvan? Nu știu și nu mai vreau să visez fete-cortină și nici să îmi fie visate visele. Tot ce îmi doresc este să o știu și pe Nadia femeia-vis, omul aproape de noi mereu și rătăcită măcar uneori în romantismul, încrederea și profesionalismul pe care le inspiră.

Retrasă cumva în sine, protejată de propria-i discreție și secretomanie plăcut-personală, Nadia devine așa cuget-primăvară în fiecare asemenea anotimp, inclusiv acum. Devenită dor-poveste, femeie niciodată descoperită, provoacă prin asta și mai multă emoție. Căci măcar profesional vorbind, așa obține necontenit încredere. Rafturi de cărți publicate și zeci bune de evenimente culturale cu editura Ecou Transilvan și Nadia Fărcaș în prim-plan, oferă perpetuarea speranței că românii încă iubesc cărțile și autorii români. Nadia este o femeie pe care nu știi niciodată de unde să începi să o cunoști. Nici ca profesionist nici în alt mod, indiscret dar cu bună intenție voind să faci asta. Așa se face că nemărginirea care o însoțește, ajunge să cuprindă și misterul-curiozitate de care aproape sigur nu te vei sătura. Este femeia mister și editorul potrivit întotdeauna la locul potrivit.

Deunăzi, mi-a dat de veste despre un eveniment de mare ținută, chiar din fața Teatrului național din Iași. Alteori, fie la Cluj fie la Târgu Mureș fie la Alba Iulia fie și fie ori peste hotare, Nadia merge cu inima deschisă pentru a prezenta autorii publicați. Este măsura niciodată îndeajuns a eforturilor acestei ființe-suflet. Singura modalitate prin care poti face lucruri extraordinare este sa iubesti ceea ce faci” zicea Steve Jobs. „Plăcerea muncii aduce perfecțiunea acesteia.” mai spunea și Aristotel, descoperitorul fără să aibă habar, al metafizicii.

Eu personal, sunt convins că Nadia a căzut de 7 ori dar că s-a ridicat de 8, vorba unui proverb chinezesc. Forța ei din asta vine: capacitatea de a se aduna din tot ce este pentru ceilalți, care merită atenția sa ( Doar joi, 30 martie au loc două lansări de carte prin editura Ecou transilvan a Nadiei). Și sufletul o ajută ca și caracterul deosebit să rămână dreaptă și neînvinsă în prilejuri care țin de ceea ce face ea. Îți place să scrii și crezi că o editură profesionistă și dedicată merită atenția? Atunci nu greșești deloc dacă alegi editura Ecou Transilvan, unde răbdarea, perseverența, pasiunea și seriozitatea își dau mâna prin Nadia Fărcaș. Fii sigur sau sigură că nu vei regreta alegerea editorială. Pentru că Nadia este o persoană extrem de corectă, devotată și curioasă la modul benefic să mai afle ce mai scriu frumos oamenii. Dacă mă întrebați pe mine, aș plusa dinadins spunând că Nadia (nume-poem), este ea însăși un roman de succes ori o poezie-suflet, prin tot ceea ce face. Că nu m-a pus ea nicicum să scriu ceva despre persoana ei aici și nu amestec niciodată lucrurile.

Pur și simplu am simțit că trebuie să spun și eu măcar câteva cuvinte despre Nadia și editura ei. M-a inspirat prin felul său de a veni în întâmpinarea mea și romanul Fata din spatele cortinei, este începutul fără sfârșit al unei colaborări îndelungate. Pășind optimist printre gânduri și proiecte literare, nu pot să nu fiu fericit foarte că o voi cunoaște și în viața reală pe Nadia. Și nu va trebui să îmi spună prea multe…singurul lucru pe care mi l-aș dori în momentul acela ar fi să citesc în ochii editoarei mele și a altor autori, fericire-abundă și să îi mulțumesc personal pentru ce va fi și ce se va citi … însă nu sunt pregătit de emoții…de alte emoții…dar mi le doresc, așa cum își dorește orice om care știe deja măcar puțin, despre Nadia Fărcaș.

Nu poți să nu speri ori să trăiești puțin mai împlinit dacă vrei ca ceea ce ai scris să apară prin editura Ecou transilvan, indiferent de unde ești și cine ești și dacă ești pasionat de scris. Pentru că eu cunosc deja câteva dintre prietenele Nadiei, pe una chiar și în realitate și pot să afirm că sunt ca și ea, de mare ținută. Și nu poți să nu zâmbești puțin mai fericit dacă ai cunoscut-o pe Nadia. Este clipa-dar pe care ți-o oferă amintire prezentă și poate și din viitor.

Despre femeia-vis liberă, emancipată și dorință strălucire

În numele strălucirii tale, oricine ai fi, femeie de cristal sufletesc, scriu rânduri printre gânduri. Pentru că, nu-i așa, deși poate nu te cunosc și vârsta chiar nu contează, tu poți fi mamă, iubită, vis, femeie în devenire sau tânăra dintotdeauna, fără calendar al zilelor tale, oricum nesfârșite. Căci veacurile s-au făcut milenii și apoi, nemurirea ta abundă cu nesațul dorinței peste noi toți. Peste noi, bărbații care te dorim, visăm, iubim…și femeia prezentului și a viitorului nu mai e cea de altădată, măcar în civilizațiile unde respectul față de libertatea individuală nu a murit. Așa sunt și gândesc eu, înainte să aștern câteva gânduri despre formidabila putere descendentă din Eva cea fericit păcătoasă, pentru că fără momentul procreării, lumea nu ar mai fi existat. De fapt lumile, mereu schimbătoare, din veac în veac și din epocă în epocă. Și iată-ne în secolul noului și totuși renegatelor drepturi pentru încă multe dintre femeile acestui pământ.

În viața unora, libertatea și capacitatea de a fi puternice, emancipate, romantice și nu numai, și-a spus cuvântul. În viața altora, patriarhatul medieval sau antic religios încă predomină. Să ne oprim la primele, femeile care știu să devină puternice, capabile și piloni solizi ai societăților și vremurilor prin care își netejesc pașii, sub călcâie ce se aștern rouă-viață în numele existenței normale și neîngrădite. Așa s-a zămislit Fata din Spatele cortinei și deodată cu ea, milioane de alte femei, din spatele altor cortine.

Transformată în forța din ea însăși, ajutată și de dezvoltarea personal/profesională, în lumea liberă, femeia emancipată demonstrează că este mai de ajutor celui care îi respectă secretele, sentimentele, forța creatoare și în destule cazuri, geniul, decât acelora care au impresia că ea trebuie să fie supusă oricărui necioplit cu mentalitate de grotă. Așadar, să părăsim puțin exprimarea mai sensibilă și să o spunem răspicat și rece: În societățile unde femeile nu au dreptul să fie femei, doar sclave fără prea multe drepturi, bărbații nici la cratiță nu sunt buni. Din Siberia îndepărtată și până în Afghanistan sau Iran, violurile, crimele, batjocura și desconsiderarea sunt chiar legiferate. Nu ai dreptul să fii creatoare, sexi, provocatoare în sensul bun, atrăgătoare, ai un singur drept: Să te acoperi și să te ascunzi de lume. Lumea nu așa merge înainte.

Există și în civilizațiile libere, moderne, bărbați care vor doar să distrugă personalitatea feminină, sub egoismul care trădează incapacitate. Fata din spatele cortinei și cele asemenea ei, nu fac parte din lumea care a rămas încremenită în mentalități codașe care nu fac bine nimănui. Unei relații de preuspusă dragoste, nici atât. Narcisismul care ține de ego-ul unora „de la oraș”, este un prost exemplu de durabilitate și consistență benefică în doi. Prostul te va dori întotdeauna altfel decât ești, deși te dorește fix cum ești, că altfel nu s-ar opri la tine. Dacă vrei doar sex și statul la cratiță de la o femeie inteligentă, practică și sensibilă, atunci ori ești prost, ori în cartierul de unde ai venit pe cai mari, crezi tu, ai auzit povești ireale despre femeia-forță pe care nu le vei înțelege niciodată. Viața nu poate fi luată de la zero distrugând personalitatea cuiva.

Fata din spatele cortinei este și mesajul libertății și dârzeniei, nu doar ființa visată de Grig, în romanul cu același nume pe care l-am scris vara trecută și a cărui apariție secundă și oficială urmează în foarte puține săptămâni. Fata din spatele cortinei este mai sănătoasă decât cei care nu au problema ei din realitate și îi duc insistent de stresant grija. Fata din spatele cortinei trăiește la cote maxime: Se plimbă, se întâlnește cu prietenii de o viață, merge cu personajul real Larisa la o pizza, are hobby-uri care o distrag de la amenințarea problemei sale descoperită acum vreo 3 ani, merge la serviciu, cântă, râde, dansează, visează, are doruri și nu se lasă bătută. Este mereu victorioasă și, de aceea, inepuizabilă. Așa sunt femeile emancipate, nu doar ea, care nu se rătăcesc între prejudecăți fanatic religioase, nu își uită propria lume și pe cei cu care a crescut de mică, pentru pretențiile vreunui rătăcit moral, nu uită să viseze, să arate bine și să fie independente financiar, fac posibil orice, neostenite și fără frica de muncă susținută. Fata din spatele cortinei merge înainte și o face mult mai bine decât alte femei, deseori fricoase sau speriate de pilde false, care de fapt, nu au fost niciodată valabile.

Și da, Fata din spatele cortinei este o romantică desăvârșită, chiar dacă nu o recunoaște.

Dar să recapitulăm: Cine este Fata din spatele cortinei? În primul rând este personajul real din romanul cu același nume, sub semnătura mea, care trăiește în zona Clujului, născută în istoricul Feleacu. Dincolo de ea, se află milioane de alte fete din spatele cortinelor despre care nu s-a scris în cărți. Sau nu suficient.

Eu nu îi fac reclamă aici Alesiei ( Fata din spatele cortinei) ci libertății feminine și farmecului pe care îl reprezintă sau îl poate reprezenta femeia, la orice vârstă. Mai mult te îmbătrânesc constrângerile, condiționările, compromisurile nocive, decât anii.

Aseară treceam pe lângă lacul care se numește Revine, în drum spre job. Strălucirea femeii-dorință s-a făcut iarăși contur, în acel întuneric, asistat de luminile care se reflectau de la stâlpi, de jur împrejur. La fel ca în realitate și ca în carte. Și apoi, am avut senzația că de jur împrejurul lacului, sunt sute de străluciri-dorință. O iluzie de moment, dar un adevăr de preferat.

Editura Ecou transilvan de la Cluj mă va ajuta cu republicarea acestui roman, o să vă spun mai multe. În carne și oase, chiar acolo, anul acesta.

În viața mea și alături de mine, se află personajul Mara, o altă forță a splendorii feminine. În spatele editurii mai sus amintite, se află altă ființă, puternică și încântătoare, despre care voi vorbi cu o altă ocazie și nu doar o dată. Între paginile cărții mele, se află și bărbați minunați, de fapt, personaje reale pe care le veți vedea în carne și oase cu ocazia lansării de la Cluj. Iar în viața de toate zilele, sunt umbre-discrete-strălucire, pe care trebuie doar să le descoperim. Aceasta este lumea normală.

Până atunci, să ne bucurăm de verdele fotografiei alăturate și mai ales, de „Fata în verde” la un moment dat, care a inspirat un roman al luptelor între reciprocități, vise, speranțe, răscruci, personalități.

Vă îmbrățișez.