Despre femeia-vis liberă, emancipată și dorință strălucire

În numele strălucirii tale, oricine ai fi, femeie de cristal sufletesc, scriu rânduri printre gânduri. Pentru că, nu-i așa, deși poate nu te cunosc și vârsta chiar nu contează, tu poți fi mamă, iubită, vis, femeie în devenire sau tânăra dintotdeauna, fără calendar al zilelor tale, oricum nesfârșite. Căci veacurile s-au făcut milenii și apoi, nemurirea ta abundă cu nesațul dorinței peste noi toți. Peste noi, bărbații care te dorim, visăm, iubim…și femeia prezentului și a viitorului nu mai e cea de altădată, măcar în civilizațiile unde respectul față de libertatea individuală nu a murit. Așa sunt și gândesc eu, înainte să aștern câteva gânduri despre formidabila putere descendentă din Eva cea fericit păcătoasă, pentru că fără momentul procreării, lumea nu ar mai fi existat. De fapt lumile, mereu schimbătoare, din veac în veac și din epocă în epocă. Și iată-ne în secolul noului și totuși renegatelor drepturi pentru încă multe dintre femeile acestui pământ.

În viața unora, libertatea și capacitatea de a fi puternice, emancipate, romantice și nu numai, și-a spus cuvântul. În viața altora, patriarhatul medieval sau antic religios încă predomină. Să ne oprim la primele, femeile care știu să devină puternice, capabile și piloni solizi ai societăților și vremurilor prin care își netejesc pașii, sub călcâie ce se aștern rouă-viață în numele existenței normale și neîngrădite. Așa s-a zămislit Fata din Spatele cortinei și deodată cu ea, milioane de alte femei, din spatele altor cortine.

Transformată în forța din ea însăși, ajutată și de dezvoltarea personal/profesională, în lumea liberă, femeia emancipată demonstrează că este mai de ajutor celui care îi respectă secretele, sentimentele, forța creatoare și în destule cazuri, geniul, decât acelora care au impresia că ea trebuie să fie supusă oricărui necioplit cu mentalitate de grotă. Așadar, să părăsim puțin exprimarea mai sensibilă și să o spunem răspicat și rece: În societățile unde femeile nu au dreptul să fie femei, doar sclave fără prea multe drepturi, bărbații nici la cratiță nu sunt buni. Din Siberia îndepărtată și până în Afghanistan sau Iran, violurile, crimele, batjocura și desconsiderarea sunt chiar legiferate. Nu ai dreptul să fii creatoare, sexi, provocatoare în sensul bun, atrăgătoare, ai un singur drept: Să te acoperi și să te ascunzi de lume. Lumea nu așa merge înainte.

Există și în civilizațiile libere, moderne, bărbați care vor doar să distrugă personalitatea feminină, sub egoismul care trădează incapacitate. Fata din spatele cortinei și cele asemenea ei, nu fac parte din lumea care a rămas încremenită în mentalități codașe care nu fac bine nimănui. Unei relații de preuspusă dragoste, nici atât. Narcisismul care ține de ego-ul unora „de la oraș”, este un prost exemplu de durabilitate și consistență benefică în doi. Prostul te va dori întotdeauna altfel decât ești, deși te dorește fix cum ești, că altfel nu s-ar opri la tine. Dacă vrei doar sex și statul la cratiță de la o femeie inteligentă, practică și sensibilă, atunci ori ești prost, ori în cartierul de unde ai venit pe cai mari, crezi tu, ai auzit povești ireale despre femeia-forță pe care nu le vei înțelege niciodată. Viața nu poate fi luată de la zero distrugând personalitatea cuiva.

Fata din spatele cortinei este și mesajul libertății și dârzeniei, nu doar ființa visată de Grig, în romanul cu același nume pe care l-am scris vara trecută și a cărui apariție secundă și oficială urmează în foarte puține săptămâni. Fata din spatele cortinei este mai sănătoasă decât cei care nu au problema ei din realitate și îi duc insistent de stresant grija. Fata din spatele cortinei trăiește la cote maxime: Se plimbă, se întâlnește cu prietenii de o viață, merge cu personajul real Larisa la o pizza, are hobby-uri care o distrag de la amenințarea problemei sale descoperită acum vreo 3 ani, merge la serviciu, cântă, râde, dansează, visează, are doruri și nu se lasă bătută. Este mereu victorioasă și, de aceea, inepuizabilă. Așa sunt femeile emancipate, nu doar ea, care nu se rătăcesc între prejudecăți fanatic religioase, nu își uită propria lume și pe cei cu care a crescut de mică, pentru pretențiile vreunui rătăcit moral, nu uită să viseze, să arate bine și să fie independente financiar, fac posibil orice, neostenite și fără frica de muncă susținută. Fata din spatele cortinei merge înainte și o face mult mai bine decât alte femei, deseori fricoase sau speriate de pilde false, care de fapt, nu au fost niciodată valabile.

Și da, Fata din spatele cortinei este o romantică desăvârșită, chiar dacă nu o recunoaște.

Dar să recapitulăm: Cine este Fata din spatele cortinei? În primul rând este personajul real din romanul cu același nume, sub semnătura mea, care trăiește în zona Clujului, născută în istoricul Feleacu. Dincolo de ea, se află milioane de alte fete din spatele cortinelor despre care nu s-a scris în cărți. Sau nu suficient.

Eu nu îi fac reclamă aici Alesiei ( Fata din spatele cortinei) ci libertății feminine și farmecului pe care îl reprezintă sau îl poate reprezenta femeia, la orice vârstă. Mai mult te îmbătrânesc constrângerile, condiționările, compromisurile nocive, decât anii.

Aseară treceam pe lângă lacul care se numește Revine, în drum spre job. Strălucirea femeii-dorință s-a făcut iarăși contur, în acel întuneric, asistat de luminile care se reflectau de la stâlpi, de jur împrejur. La fel ca în realitate și ca în carte. Și apoi, am avut senzația că de jur împrejurul lacului, sunt sute de străluciri-dorință. O iluzie de moment, dar un adevăr de preferat.

Editura Ecou transilvan de la Cluj mă va ajuta cu republicarea acestui roman, o să vă spun mai multe. În carne și oase, chiar acolo, anul acesta.

În viața mea și alături de mine, se află personajul Mara, o altă forță a splendorii feminine. În spatele editurii mai sus amintite, se află altă ființă, puternică și încântătoare, despre care voi vorbi cu o altă ocazie și nu doar o dată. Între paginile cărții mele, se află și bărbați minunați, de fapt, personaje reale pe care le veți vedea în carne și oase cu ocazia lansării de la Cluj. Iar în viața de toate zilele, sunt umbre-discrete-strălucire, pe care trebuie doar să le descoperim. Aceasta este lumea normală.

Până atunci, să ne bucurăm de verdele fotografiei alăturate și mai ales, de „Fata în verde” la un moment dat, care a inspirat un roman al luptelor între reciprocități, vise, speranțe, răscruci, personalități.

Vă îmbrățișez.

Publicitate