RSS Feed

Category Archives: personale

Pe unde trebuie s-ajung pentru următoarea mea carte. Citește, citește-mă și-n roman te vei citi

etna_2045-10-00-26-6398

Deseori, scriu la roman sau chiar pe blog, aici, ascultând „Balada pentru vioară și orchestră” de Ciprian Porumbescu. Pentru că se potrivește cel mai bine stărilor de început ale multora dintre noi, urmate de mulțumirea de mai apoi, acolo unde ne-am împrăștiat ca niște fire de praf, aparent neînsemnate. Read the rest of this entry

Reclame

Umilințele mele și ale altora. Și un alt roman care așteaptă la colț

Posted on

15 noiembrie, în fața Consulatului român de la Trieste. Veneam de la Divaca, Slovenia, în parcursul pe jos Târgoviște-Roma, expediția românească SPERANȚA UNUI VIS.

Nu toată suflarea vede ce se află în spatele ochilor cuiva. Sincer vorbind, sau mă rog, scriind, am fost și eu în categoria oamenilor habarniști fără de voie. Read the rest of this entry

Despre Lică Barbu, bunicul copilăriilor noastre veșnice, personaj în viitoarea mea carte

Posted on
55560653_2350391168523062_761656069909905408_n

Scriitorul și povestitorul Lică Barbu, preluare foto de pe Facebook 

Nu putea să lipsească din viitorul meu roman, inițial intitulat ȘAPTE, un alt personaj, la fel de real ca și altele dintre cele care își spun poveștile de viață, cu numele lor adevărate sau sub pseudonim. Bunicul principal din romanul meu, nu se poate detașa de vorba-lungă ce îl caracterizează. Iar personajul despre care vom vorbi acum, e numai bun să îți dezlege limba ori să te adoarmă cu vocea lui. Read the rest of this entry

Ce scriam că am învățat în iulie 2011. Fără diacritice, ca atunci

urcare

Am invatat ca asteptarea dupa altii inseamna o alta poveste a timpului pierdut. Am invatat ca numai ajutandu-ma singur Dumnezeu ma va ajuta la randu-I. Am invatat ca numai eu stiu ceea ce vreau fara sa trebuiasca sa ma mai intereseze ce vor altii. Read the rest of this entry

9 octombrie, 2012- Aș plânge dar nu mai am lacrimi de bucurie să-mi amintesc

9 octombrie 2012 a fost, este și va rămâne punctul culminant al inițiativei mele personale de la acel moment. Într-un text explicativ de pe Muzeul virtual al Speranței Unui Vis, postat pe Youtube în 24 mai 2016, scrie așa: Read the rest of this entry

%d blogeri au apreciat asta: